Într-adevăr, epoca Trump a început, dar europenii atacă primii, iar Sinner l-a suprataxat pe Shelton chiar când voia să își mute bagajele de pe bandă, pe finală. Americanii trimit tot mai des băieți ce-au băut după Roddick, dar au aplicat în tenis filozofia culturiștilor de weekend care au ziua de picioare doar pe 29 februarie. Așa ne-am ales cu un lot de jucători buni la serviciu de-ți vine să-i incluzi în lotul național de scuturat mere-n livadă, dar dispăruți în misiune dacă mingea vine înapoi și începe tenisul.
Partea bună e că toți au potențial mult ce încă poate fi atins. Partea proastă pentru ei e că unii deja și l-au atins și chiar jonglează cu el. Partea bună pentru noi e că există Porsche (deci avem și la ce să visăm când ne uităm în parcare) și avem unde să le citim meciurile. Că de le jucat sau văzut la TV chiar poate oricine deja.
Sinner se duce spre încă o finală și statutul de dominator al terenurilor cimentate după un meci de-un set. Nu tot timpul în viață trebuie să ai răbdare. Uneori, cea mai bună strategie e cea în care, ca să ajungi la strugurii din vie, surprinzi ciorchina și o culegi pătrunzând printre crenguțe de sus, de pe casă.
Foto: Shi Tang/Getty Images
Nu e ca și cum Sinner ar fi vreun lansator timid atunci când vine vorba de lovit ghemul verde-trăznit. Băiatu` știe cum se desfac capacele de pe borcanele cu murături dacă asta cere audiența și adversarul, dar în plus se mai pricepe și la pictură sau strategie de război hibrid. După ce a scos dintre cărbunii încinși de izbiturile lui Shelton două mingi de set ce apăruseră pe radar în prima parte a meciului, tiebreak-ul i s-a răsturnat în polonic de parcă acolo i-ar fi fost locul dintotdeauna.
Povestea meciului e cât se poate de simplă: tenisul nu e curățenie de primăvară, etapa pe bătut covoare. Dacă Shelton ar ajuta-o pe mama mâine, la prânz, doamna Felicia l-ar trimite direct în finală și deasupra localității noastre ar rămâne vreo trei zile un nor de praf. Dar reușita în tenis e ca reușita în privința cititului: așa cum nu poți pricepe un text dacă nu cunoști toate literele din alfabet, așa nu poți câștiga nici meciuri din fazele superioare dacă nu poți juca și ce vine de după serviciu.
Setul doi s-a dizolvat rapid, după ce Sinner a făcut rapid 4-0 și apoi doar a mai avut de parcat lateral în câmpul deșertificat ce devenise strategia lui Shelton. În setul trei, Shelton a încercat să țină de echilibru și să găsească scândura lipsă din zidul de gheață ridicat de Sinner. Doar că lupta nu e cu adevărat în balanță dacă se duce atunci când adversarul mănâncă nu doar ce-i în farfuria lui, ci și pachetul pe care ți l-a pus mămica. Iar Sinner fix asta a făcut: a condus cu cruise control pe propriul serviciu și l-a presat în perete pe Shelton când i-a venit lui rândul să deseneze.
Așa cum se întâmplă la multe lucruri în viață, ca să îți dai seama dacă ai făcut bine te uiți la ceas: iar meciul ăsta, dincolo de scor, s-a terminat în mai puțin de trei ore.
Foto: Graham Denholm/Getty Images
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Australian Open îți sunt oferite de Porsche.
Alexander Zverev – Novak Djokovic: 7-6, ab.
Ziua de tenis începută la cinci dimineață are un start ratat. După ce-a strigat „lupul nevaccinat!” la aproape fiecare meci jucat și i s-a bătut obrazul că pune în scenă mema cu „Call an ambulance, BUT NOT FOR ME”, Nole a pus racheta-n pământ și a cerut înlocuirea.
Chiar și așa, sentimentul nu e că s-a întâmplat ceva ireparabil. Ne-am obișnuit să ne raportăm la Djokovic ca la un corp construit din materiale fluide. Mai curge pe lângă capac, cum s-a întâmplat astăzi, dar nu avem indicii că ar fi ceva îngrijorător.
Că el nu e ca Rafa, care abandona meciuri după ce inunda de transpirație terenul sau ca Federer, care într-o zi a ieșit de pe teren așa cum iese și din garaj și nu l-am mai văzut veci.
Statistica spune că e prima dată când Nole se retrage de la un turneu de Grand Slam după ce joacă primul set. Pare o informație profund inutilă pentru omul care-și căuta drum spre titlul cu numărul 25. Sigur că nu știm ce urmează.
Foto: Andy Cheung/Getty Images
Spun cu destul de mare certitudine că nu o fi o problemă de operație din simplul motiv că Nole e mai degrabă ăla care apelează la vraci și stă trei zile să îi fie încărcate chakrele din cristale luate de pe Temu.
Dar parcă nici nu-mi vine să mă prind de funia clopotului și să sun alarma că ne mai moare o valoare. Dintre toți sportivii pe care i-am văzut de-a lungul vieților lor sportive, Nole e singurul a cărui retragere îmi e învăluită în mister complet. Nici măcar nu îmi pot imagina cum va arăta MOMENTUL.
Ar putea fi o conferință de presă într-un câmp de sfeclă după titlul de Grand Slam cu numărul 32, la fel de bine cum ar putea fi o transmisiune din biserică, înconjurat de icoane cu rame Lacoste și un cor de șamani cântând pe voci Disko Partizani a lui Shantel.
Foto: Fred Lee/Getty Images
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
