Îmi propun ca în fiecare duminică în care sunt în București să merg la piață pentru a cumpăra lucruri normale de la oameni care îți spun o poveste prin degetele crăpate și murdare cu pământ care își vând produsele lucrate în propria grădină, aflată undeva în afara betoanelor.
Am fost astăzi. Sunt greu de găsit oamenii ăștia în marea de vânzători afiliați Metro, de produse cu aceeași funcție și de clienți care cred că dacă ți se spune că un lucru e natural înseamnă că you have to take it as granted.
Am luat trei ceaiuri. Plante uscate și puse în pungi tăiate inegal de o doamnă care stătea în frig ascunsă undeva într-un colț, probabil exilată de pe “locurile bune” ale pieței de rechinii cu morcovi de dimensiuni și forme identice. De parcă-s balerinele Baletului Bolshoi. Piața e singurul loc în care mă simt bine când văd lucruri create manual de români. Deci pungile doamnei mi-au făcut mai bine la suflet decât în fac ceaiurile la fizic. Tot de la dânsa am cumpărat un borcănel de hrean și aș mai fi cumpărat tot, dacă aș fi avut ce să fac cu legăturile de plante pe care le avea acolo. Mi-a cerut 8 lei pentru toate. I-am dat 15. Mi-a mulțumit încet, rușinată, și i-am simțit un tremur în voce.
Am luat, apoi, mere. Românești, mici, cu gust concentrat. Mere roșii cu formă alungită, merele care au un gust ce-mi aduce aminte de momentele în care eram copil. Niciunul nu seamănă cu altul, mă bucur când iau unul și simt o imperfecțiune în coajă. Simți că încă trăiești.
M-am oprit la un chioșc cu brânză în care produsele arătau atât de plăcut imperfecte ambalate în pungi simple, încât cu greu m-am abținut să nu cumpăr tot ce aveau femeile alea care vorbeau cu un accent ardelenesc atât de drag mie. Am cumpărat niște cașcaval. Afumat și neafumat, sunt senzaționale ambele. Și niște costiță afumată. Și niște lebăr. 21 de lei. Doar costița ar fi costat atât în supermarket.
Am luat salată. Mică, sărăcăcioasă în comparație cu fotomodelul de la masa alăturată. Dar în mod sigur plină de pământul în care a crescut. Am luat ceapă. Care miroase înțepător. Și care te bucură pentru asta.
Nu sunt tradiționale, sunt pur și simplu produse de natură. Omul doar ajută. Și sunt perfecte în imperfecțiunile lor…
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
