Spaima Zmeilor

Râdem, glumim, dar li s-au gripat puțin motoarele oamenilor de la Porsche pe la 5-4 pentru Samsonova în decisiv, când rusoaicei îi suna de victorie și Iga cea degrabă vărsătoare de covrigi și daune morale și fizice părea pierdută-n spațiu ca un satelit căruia i s-a rupt ștecherul în mufă și-a pierdut comunicarea cu baza. Oricâtă glorie și meritocrație ar gravita în jurul unei finale Sabalenka – Samsonova, singura parte bună – geopolitic vorbind – în acest meci este faptul că Belarus și Rusia s-ar lupta una cu alta. În rest, mai că-ți vine să-i înțelegi pe oamenii de la Wimbledon: într-o finală dedicată sportivilor din țările care nu mai încap în propriile granițe, nu-ți prea vine să te gândești că vrei să le vezi mufele-n lojă unor președinți cărora le trece prin cap să se autoinvite la petrecere.

Norocul nostru e că Iga a restabilit conexiunea la timp și a apucat meciul strâns de mâner, troznindu-i-l de epoleți domnișoarei Samsonova, cu care altfel se cunoaște de pe vremea în care jucau tenis pe la juniori. „Bine, a trecut mult de atunci, nimic nu mai seamănă cu ce se întâmpla acolo”, a spus Iga în conferința de presă de ieri, de după sfertul cu Emma. Un mod elegant de a spune „Bă, sunt locul 1 WTA, mai lăsați-mă cu Samsonovele voastre, avem treabă duminică, la finală”.

Până la meciul de azi, în care Liudmila i-a luat primul set Igăi și-a băgat palpitații în meniuri la chioșcurile de la Porsche Arena, rusoaica era un fel de panaceu. O piesă cu o formă neregulată ciudată care s-a potrivit în puzzle fără să ne confirme în vreun moment că este pe bune ce proclamă a fi. A bătut-o pe franțuzoaica Chloe Paquet cu 6-0, 6-0 în primul tur, meci jucat în seara zilei de luni și nebăgat în seamă de nimeni pe la Porsche Arena, pentru că-n același timp aveau de spus lucruri interesante d-alde Răducanu și Andreescu, invitate speciale și magneți care atrag după ele toate camerele. Apoi a bătut-o pe Pliskova într-un meci exilat pe terenul al doilea de la Stuttgart, deci pe care iar nu l-a văzut nimeni. Iar ăsta ar fi putut fi un semn de întrebare dacă la Stuttgart nu venea o Karolina care-și revine din morți după ce-a avut încheietura fracturată. Apoi, în sferturi, a eliminat-o pe Siegemund, care mai joacă tenis doar pe la Stuttgart și la propriu, și la figurat.

Deci, până să-i ia setul ăla Igăi, nu aveam informații complete despre Samsonova. Nu știam dacă e parfum original sau fake. Mai ales că aveam semne de întrebare legate de potențialul ei pe zgură, suprafață pe care-i cam patinează ambreiajul. De exemplu, n-a trecut niciodată de turul 1 la Roland-Garros, ba chiar anul trecut a fost deversată în primul tur al calificărilor.

Acum știm, însă. Probabil că Samsonova este tradiționala invitată de onoare a turneului de la Stuttgart, care aproape an de an are câte-o intrusă ce-și face loc cu maceta prin junglă. În 2018 a fost Coco Vandeweghe, care a ajuns în finală și acolo s-a oprit brusc în brațele Pliskovăi, admirând momentul ca turiștii ajunși în Manhattan. În 2017 a fost mai sus amintita Siegemund, care a câștigat turneul, deși în semifinale trăzneau a lumină farurile Halep și Sharapova. În 2019, a fost Kiki Bertens, care a prins semifinale. În 2020, intrusul a fost Covidul, fie-i numele uitat cât mai curând. Așadar, turneul de aici are tradiție când vine vorba de ingerințe atipice în programul altfel german în toate sensurile expresiei.

Deși Samsonova a servit excepțional și a părut la un moment dat că deține toate secretele Igăi, Liudmilei i-a lipsit fix moneda aia pe care n-o ai ca să deblochezi un cărucior la supermarket, deși ești mulimiliardar în euro în conturi. Iga, dincolo, dovedește o chestiune care ține mai ales de ADN-ul locului 1 mondial: nu ești prima-n lume doar când bați în 50 de minute și ajungi la 21 de meciuri câștigate consecutiv, ci mai ales când adversara te amestecă în jocul ei, iar tu reușești să ieși de acolo cu rezerve de oxigen.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Aryna Sabalenka – Paula Badosa: 7-6, 6-4

Știu că nu obișnuiești să citești cronicile astea pentru că ar ascunde bogății statistice sau curiozități anecdotice. Scriem texte pe frecvențe diferite: în meciul dintre cifră și literă, pe terenul nostru câștigă în special literele și variațiile lor. Dar, cu toate astea, nu mă pot abține să-ți vârs aici o informație care nu-ți va salva viața, dar care te va ajuta în următoarea discuție pe tema tenisului fetelor, atât de potpourri când vine vorba de fețele importante.

Din 2018 încoace, cele mai multe semifinale bifate în turneele de zgură sunt contorizate, la egalitate, de Aryna Sabalenka, Paula Badosa și Simona Halep. Câte șase bucăți. Din păcate, Simona a avut scutire de la Dr. Mouratoglou anul ăsta la Stuttgart, ceea ce le-a făcut pârtie adversarelor de astăzi spre vârful acestei frânturi statistice.

Dar sezonul de zgură e lung, turneele care-o îmbracă pe Simona conform măsurilor sale abia stau să înceapă, Badosa e cu moralul și o jumătate de splină la pământ după tirul pe care l-a îndurat astăzi, iar Sabalenka e piatră tare indiferent de suprafață, dar la Roland-Garros n-a trecut încă de turul al treilea, dovedind încă o dată că pe zgura pariziană trebuie să fii mai degrabă „crafty”, cum zice Bianca Andreescu, decât heavy-duty, cum e Aryna în 99% din timpul pe care-l petrece pe teren.

Și spun 99% pentru că azi ne-a demonstrat pe alocuri, în episoade scurte, dar îndesate cu sens, că știe să și mângâie mingea când e pusă să dribleze. A inventat o mână de scurte bune nu doar tehnic, ci și ca rezultat pe tabelă, pentru c-au venit în momente-cheie ale primului set. Mai mult, a luat-o personal pe alocuri, când arbitra din Norvegia n-a văzut că Aryna ajunsese la o scurtă a Paulei și a considerat că mingea a căzut de două ori înainte ca Sabalenka s-o agațe cu rama și s-o trimită – e drept, chinuit – peste fileu. Ale arbitrajului valuri. Sper că Lukashenko nu s-a uitat la meci, că e-n stare să trimită arcașii la Oslo.

Paradoxal, în ciuda rezultatului, meciul ăsta a părut că e mai degrabă al Paulei decât al Arynei. Până să ia cele două seturi la subsuoară și să găsească izbăvirea, Aryna a fost cea care a căutat să se agațe de adversară. Badosa a făcut primul break, apoi a avut 5-2 în setul 1, apoi 3-0 în tiebreak, dar vedeți voi, tenisul nu e ca la fotbal, să poți să bagi rezervele și juniorii în minutul 80, când ai 3 goluri avantaj. Iar Aryna n-a trebuit decât să se-ncordeze puțin din romboid ca să egaleze de fiecare dată și să fugă-n lume cu setul.

În setul al doilea, la fel: Badosa a început cu break, apoi – ceva mai târziu – a avut minge de 5-4 pe serviciul adversarei, dar a ratat cu poarta goală și și-a dat imediat după autogolul decisiv care a agățat meciul în cuierul Arynei. 7-6, 6-4 și Sabalenka bifează prima victorie din carieră împotriva jucătoarei care tocmai s-a cățărat pe locul al doilea WTA, cu două poziții în fața Arynei. Dar încurcate sunt căile calculelor și complicate punctele pe care trebuie să ți le aperi ca să nu te depășească o adversară care anul trecut pe vremea asta făcea pauză între Charleston și Madrid.

Și oricum, până la urmă tu ce-ai alege între locul 2 WTA și un Taycan de care te desparte o singură Iga?