Cei care mă cunosc știu cât de mult îmi place Franța. Pe filieră lingvistică, culturală, istorică, arhitecturală, coloristică, fotbalistică, umanistică, literară și, nu în ultimul rând, gastronomică. Iar în ultimele săptămâni, atenția mi-a fost atrasă de materialele pe care Adi Hădean le-a realizat în Charente, undeva în vestul Franței, acolo unde omul a fost să-și promoveze țara în cadrul… dar mai bine nu vă zic în ce cadru, pentru că stric surpriza.
Cert este că ultima lună a fost plină de povești atât de frumoase și de bine scrise, încât este imposibil să te îndrăgostești (sau să te reîndrăgostești, în funcție de caz) de Franța cea adevărată, cea rurală, cea plină de savoare, de gust, de miros și de substanță.
O să-mi permit să vă ofer o listă a celor mai intresante articole scrise de Adi în perioada în care a fost la Mars en Braconne. Luați-vă o oră din timp (eventual salvați totul pentru weekend), citiți-le și savurați-le. Merită. Și țara, și omul.
Am lăsat la final o poveste superbă despre ce înseamnă un gite franțuzesc, despre ce înseamnă să stai în inima unei astfel de țări și despre farmecul aparte al unor zile trăite cu adevarat: Maison Daguerre, gite LaMothe, Vindelle.
Atât de mult mi-a plăcut povestea zonei încât m-am hotărât instantaneu să-mi schimb rezervarea pe care deja o făcusem pentru săptămâna franceză de la vară, astfel că în loc să stau într-un hotel din Thonon (unul foarte ok și relaxat, de altfel), voi sta la pensiunea La Fontaine d’Argence, deținută de familia Fournier, undeva între alpii italo-francezi și Lacul Leman. Probabil voi avea multe de povestit de acolo, mai ales că în zonă se află Evian, Chamonix, Thonon sau Yvoire, ultimul unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ: un sat medieval care și-a păstrat șarmul și poveștile intacte.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
