Fotbalul românesc nu este fotbal. Am trăit asta pe propria-mi piele, acum vreo 8 ani, atunci când încă activam ca jucător profesionist la nivel de juniori. Dar despre asta vorbim cu o altă ocazie.
Acum două săptămâni, Liga Profesionistă de Fotbal a scos la licitație drepturile TV ale Ligii 1, campionatul de fotbal cel mult hulit și iubit în același timp. Dacă acum trei ani aceste drepturi au fost vândute cu 85 de milioane de euro consorțiului Digi-Intact (28.3 milioane de euro pe sezon), Liga a plusat anul ăsta, considerând că valoarea unui campionat falit din punct de vedere sportiv și repetent din punct de vedere cultural a crescut. Evident, televiziunile nu au mai sărit pe Liga 1 ca pe un mort parfumat și au cumpărat doar trei dintre cele nouă pachete construite de LPF. Un șut în cur cât ego-ul lui Gigi, care s-a văzut dintr-o dată fără bani de poker. Normal, patronii de echipe din Liga 1 s-au răzvrătit împotriva televiziunilor perfide, care cu o mână cer scandal și rating, cu alta dau cam puțini bani pentru un campionat așa cum este cel al României.
Dar cum este campionatul României? O analiză foarte lejeră ne arată că vorbim de campionatul european cu cea de-a 11-a valoare de piață. Cu toate acestea, campionatul nostru nu este retransmis nicăieri în Europa, spre deosebire de toate celelalte din Top 10. Și vorbim aici de Anglia, Italia, Franța, Germania, Spania, Turcia, Olanda, Grecia, Portugalia și Polonia. Cine dracu’ ar vrea să vadă Gaz Metan-Pandurii? Victoria Brănești-Gloria Bistrița? Sau chiar un Dinamo-Steaua, un meci care e important doar între granițele noastre și care după ce treci de Nădlac nu mai valorează nici cât o maimuță cu febră tifoidă? Cui îi pasă de Iancu, de Gigi, de Borcea și de Copos de la unguri încolo? Ăștia-s buni eventual la rubrica “Și ei sunt oameni” din suplimentele anuale ale marilor ziare spaniole, când lumea râde și zâmbește la ce se întâmplă în colțurile umbrite ale continentului. Cam cum râdem noi când mai vedem cum în Divizia D echipele joacă 10 contra 8, cu primarul titular pentru că portarul e ocupat cu mulsul vacii. Avem valoare zero la export, dar avem pretenții de campionat cu stea în frunte. Doar că steaua asta strălucește o dată pe an, când batem prin Andorra la Vella în Europa League. Sau când facem egal în deplasare la vreo echipă cu nume care oricum a jucat cu rezervele și cu veteranii pentru că se calificase deja după 3-0 în tur. Normal, și televiziunile au partea lor de vină, pentru că prezintă meciurile din campionat de parcă ar fi finale de campionat intergalactic, cu promo-uri care în loc să ia peste picior fotbalul penibil de nivelul piciorului broaștei ni-i arată pe “Spartani” versus “Tikitakiști” și pe “portughezi” versus “brazilieni”.
Problema e că fotbalul ăsta a ajuns într-o degradare atât de accentuată, încât astăzi asistăm la scene rupte din Nașul (filmul, nu șeful cu râs șmecheresc care și-a tras viloaie lângă Stadionul Național și-o numește Casa Fotbalului). Un jucător de la Dinamo e luat pe sus de mascați, încătușat și își așteaptă sentința. Ar putea fi arestat preventiv pentru 29 de zile pentru implicare în furtul unor mașini de lux. Foarte probabil, Mărgăritescu nu a făcut decât să cumpere o mașină furată, deci toată suflarea fotbalistică îi va lua apărarea la fel cum mama îi ia apărarea fiului său, chiar dacă ăsta a spart zece geamuri și acum face pe Cardinalul, dar, cu toate acestea, nu pot decât să remarc nivelul de penibil la care au ajuns jucătorii. La fel cum românii din satul Pișatul Colinei merg în Germania și-și iau Mercedes produs înainte de prima mașină din lume doar pentru a le arăta celor cu Logan că au volan îmbrăcat în piele, Mărgăritescu și restul animalelor de circ din grădină își achiziționează mașini care costă de te seacă pe prețuri de nimic, știind că-s furate și că la un moment dat le vor da înapoi acelorași tipi. Iar roate se învârte, pentru că toată lumea e fericită. Ăia au bani, Mărgăritescu își umilește colegul de la echipa a doua care muncește ca un cretin și nu înțelege cum un salariu de 100 de mii de euro pe an nu-i ajunge pentru a-și cumpăra un sfert din mașina ăstuia. Normal, sport.ro scrie cu titluri de-o șchioapă cu Mărgăritescu și-a tras mașină de 400.000 de euro, fără ca jurnaliștii cu diplomă de Drumuri și Poduri să se întrebe cum Paștele mă-sii a ajuns jucătorul de fotbal cu același nume la această performanță. Credit? Leasing? Nu au ei așa ceva. Prime de joc? La Dinamo mai degrabă nu, că trebuie să plivești prin clasament ca să iasă câinii printre sigle.
Îmi amintesc că acum câteva luni s-a întâmplat o poveste din același film cu un BMW X6 pe care îl avea Mihai Stoichiță. I-a fost furat undeva pe litoral, iar știrile ne anunțau că mașina nu este asigurată. Atunci am înclinat din cap: cum dracu’ să îți iei mașină de 100.000 de euro și să n-o asiguri? La banii pe care-i are, putea s-o asigure și s-o reasigure pentru furtul poliței de asigurare. Evident, și X6-le ăla avea pitici pe creier. S-a dovedit mai târziu. La fel de normal, jurnaliștii au râs cu figuri zoomorfe de întâmplare, pentru că singura problemă pe care-o au e să prindă momentul în care oamenii vorbesc. Noi întindem microfonul, nu gândim.
Fotbalul nostru a ajuns la procedură de faliment. Deocamdată, se află sub protecția unui tribunal, iar creditorii nu au voie să-i ceară datoriile. Însă, în loc să-și regândească strategia și să se reorganizeze, Liga 1 se autodistruge într-un ritm care-l lasă pe Messi în urmă la sprint.
Liga 1 ar trebui să strângă bani și să ne dea. Nu știu cum, nu știu de unde. Dar e clar că nu are de ce să ne ceară. Proverbul spune că dacă te apuci și ceri ți se va da, dar când bați și nu-ți deschide nimeni ai deja o mare problemă.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
