Formula 1 Japonia: Victorie pentru Kimi Antonelli, noul lider al clasamentului

Anul ăsta suntem cu mai îndreptățiți ca niciodată să ne considerăm experți în strategie de Formula 1. La o adică, milenialii și boomerii au trăit din plin dramele sociale care sunt la un pas de transformare în realitate atunci când în cutia craniană este generată întrebarea „Câtă baterie mai ai?”. Nu stăm la aceleași cozi de la RAR atunci când ne schimbăm mașina, nu ne luăm aceleași repere când parcăm iahtul la Monaco, dar măcar din punctul ăsta de vedere pricepem prin ce trec piloții din F1 la acest început de sezon.

Încă nu am decis nici pentru mine și nici pentru voi dacă noile reguli sunt ceva cu care putem să trăim de-acum înainte. Depășirile s-au transformat în start-up-uri: simpla execuție a lor nu mai este suficientă, pentru că acum trebuie să urmărești povestea încă trei-patru viraje, ca să fii liniștit că gestul inițial e o construcție ce a fost confirmată și poate ajunge la maturitatea care să te pună în contextul de a fi preocupat cândva de plata taxelor.

La Suzuka, pe un circuit cu multă istorie, de pe prima poziție a grilei a pornit Kimi Antonelli, un băiat care are un prezent foarte concret și viitor mai deschis decât screensaver-ul clasic de la Windows. Senzația că, măcar pentru moment, mâncarea se împarte între Mercedes, Ferrari și poate McLaren a continuat și pentru cursa din Japonia, unde startul a fost genul ăla de pornire de la semafor la care unii stau pe telefoane, iar alții trag să prindă verdele următor, deși au văzut cu binoclul că ar trebui să ajungă acolo în doar câteva secunde.

Cele două mașini Mercedes au plecat de parcă desenul ce le marca poziția pe grilă venise la pachet și cu borduri în stilul arhitectural din Sectorul 3, așa că Piastri a zbughit-o pe prima poziție, celebrând astfel cu o lună mai târziu primul viraj luat în actualul sezon de Formula 1. După primele trei viraje din cursă, Kimi încerca să-și recupereze ghiozdanul aruncat de colegii de pluton până pe poziția a șasea, în timp ce fratele George avea deja o experiență vastă în măsurarea din ochi a componentelor aerodinamice de care dispune spatele mașinilor McLaren.

Doar că, de pe locul 6, Kimi a început să pedaleze ca un adolescent activat mental de o sesiune hardcore de degustare de zahăr și până în turul 18 era pe locul 3, după ce Leclerc a intrat la boxe și a ieșit în spatele lui Verstappen, despre care în cronica asta nu veți citi mai mult de atât pentru că omul își cară în spate mașina pe circuit. Dar asta nu e suficient de spectaculos încât să conteze în bătăliile serioase care se dau în clasamente.

Revenind la cursă: în turul 19, Piastri a schimbat și el pneurile, iar Mercedes făcea strategii pentru cum și când să treacă la gumele de urcat spre trofeu. „Cred că o să pierd mult timp dacă extindem”, a fost mesajul lui George care, în esență, s-a cerut la boxe singur. A intrat două tururi mai târziu, iar Antonelli a rămas pe circuit. Când Russell abia apucase să atingă asfaltul, Oli Bearman s-a proptit într-un zid după ce în față i-a apărut Alpine-ul lui Colapinto, care se târa pe circuit fix în stilul traficului clujean, cu mașini care glisează înfrânate pe banda doi, visând la intersecții dirijate în care metroul și trenul suspendat se iau la întrecere cu economia galopantă.

Pe Safety Car, toată lumea întreagă la cap a schimbat pneurile, iar în rest se auzeau văicăreli: de la Bearman, care tocmai descoperise ce înseamnă impact cu zidul la 50G și de la Russell, care dumnezăia și reclama proastă strategie în materie de deployment al ghinionului la momentul în care divinitatea a împărțit norocul și steagurile galbene.

A durat ceva până să se termine curățenia necesară după ce mașina Haas a refăcut set-up-ul de reclame pe două dintre virajele circuitului, dar în turul 28 Kimi a dat restart din poziția de lider al găștii, iar pe urmele lui au venit Piastri și Russell, care aproape instant a căzut pe patru după ce a fost ocolit de Lewis Hamilton. Leclerc era pe 5 și Norris pe 6 la mijlocul cursei.

În timp ce Kimi s-a retras liniștit în fruntea plutonului și l-am mai văzut pe ecran de cel mult două ori până la final, Russell a continuat să care apă cu sita în spatele lui Hamilton. Au fost momentele în care am văzut cel mai bine felul de funcționare al bateriilor, care trebuie drămuite cu un nivel de talent pentru care îl poate preda doar răposata bunică, pentru că ea știa foarte bine cum să transforme o sticlă de țuică în apă suficient de chioară și totuși alcoolică așa încât dependența bunicului să fie întreținută, iar familia să rămână funcțională.

Cam la fel de toxică a fost și relația lui Russell cu această cursă, mai ales după ce în turul 37 mașina i s-a împotmolit pur și simplu și britanicul de la Mercedes a fost depășit și de Leclerc. A fost nevoie ca piloții Ferrari să-și calce pe traiectorii, iar Leclerc să treacă de Hamilton pentru ca, într-un final, Russell să îl depășească la rândul lui pe un Lewis rămas ca o jucărie fără baterii – probabil chiar la propriu.

Pe final de cursă, Russell a trecut de Leclerc doar ca să descopere că nu are suficientă pedală pentru a rămâne pe podium, iar pe următoarea linie dreaptă clasamentul era din nou reparat și gata să fie prezentat pe podium: Kimi pe prima poziție, Piastri pe locul doi și Leclerc pe trei, din calitatea de maestru al Ministerului Energiei. Plus Lance Stroll, care nu a terminat cursa. E semn de sănătate pentru acest sport să ai un clasament în care măcar una dintre mașinile Aston Martin a abandonat la un moment dat.

Foto: Mark Sutton – Formula 1/Formula 1 via Getty Images

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

Radu Hângănuț

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.