Pe măsură ce trece timpul, îmi dau seama că, dacă Nicolae Ceauşescu şi întreaga sa clică de oameni bine rău intenţionaţi trăiau şi conduceau ţara şi astăzi, am fi fost cea mai secretoasă ţară cu poporul cel mai puţin deschis din lume. Iar organele Securităţii – angajate să îi ofere primul fiu al ţării date despre tot ceea ce se petrecea cu poporul – ar fi pălit în faţa autodenunţurilor pe care le fac oamenii astăzi în gura mare pe reţelele sociale.
Facebook şi Twitter reprezintă ceea ce era Securitatea acum nişte decenii, dar cu nişte twisturi. Atunci, ce făceai tu era povestit de alţii pentru terţe persoane. Acum, le spui direct acelor persoane (care, culmea, te “urmăresc” sau îţi sunt “prieteni”), fără a avea nevoie de un intermediar. Un bonus pentru Facebook şi Twitter, pentru că reţelele sociale au eliminat turnătorii. Atunci, urmăritorul tău ştia ce faci după ce ieşeai din casă. Acum, cei de pe Twitter şi de pe Facebook ştiu ce faci imediat ce ai deschis ochii. “Neaţa tuturor” şi “Noapte bună, eu mă culc” sunt deja fenomene care îi face să pălească pe foştii directori de la Informaţii Interne, direcţia întâi a Securităţii. Atunci, oameni pe care-i ştiai prieteni apropiaţi turnau tot ce le povesteai între patru ochi şi spuneau mai departe. Acum nu mai e cazul, le spui singur tuturor lucrurile care te apasă. Nu mai ai nevoie de prieteni decât pentru trafic sau pentru a te lăuda cu audienţă pe Facebook.
Atunci aveai impresia că, dacă cineva dă mai departe orele la care îţi părăseşti cuibul, te spionează. Acum ai impresia că e normal să le spui tuturor asta. În ambele cazuri, însă, informaţia este futilă. La fel cum din tonele de dosare care zac la CNSAS sunt importante şi pot răsturna soarta şi viaţa unor oameni doar câteva pagini, aşa informaţiile publicate pe Twitter sau pe Facebook au relevanţă într-o măsură extrem de mică. Deci tot la filtrare ajungem.
Urmăritorii tăi sunt noii tăi turnători către ei înşişi sau către ceilalţi. Ei filtrează informaţiile importante şi şi le asumă. Sau le dau mai departe, după caz. Retweet sau Share se cheamă.
Până la urmă, diferenţele dintre Securitate şi Facebook sau Twitter sunt legate exclusiv de caracterul voluntar al acţiunii. Cu toate acestea, este cel puţin amuzant să vezi cum un popor care înfierează anumite practici le prestează ulterior benevol.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
