Partida dintre Anglia și Țara Galilor a fost un soi de Elveția-România în care s-a jucat fotbal, nu lapte gros cu mingea și în care față în față s-au întâlnit fotbaliști, nu jucători de fotbal. După un început de meci în care cele două echipe au părut că-și fac curte într-un soi de ritual de împerechere între rubedenii, Anglia a luat hățurile la subraț și i-a forțat pe galezi să se retragă spre hangar.

Cu terenul îndoit spre poarta galezilor, jucătorii englezi s-au concentrat pe ceea ce știu cel mai bine la turneele finale: să construiască faze de excepție pe care le finalizează odios. Singurele licăriri de filament au venit când Sterling a urcat mingea pe casă din fața porții și, indirect, când englezii au cerut penalty după ce galezul Ben Davies a căutat mingea de oase în careu.

Cu galezii îndesați în propria pungă, o lovitură liberă pentru Țara Galilor aruncată de arbitru undeva pe la 30 de metri a părut o cafea cu care încerci să trezești un pacient în comă. La galezi joacă însă Gareth Bale, un tip care costă cât un stadion. Transformat în ultimii ani din panteră urecheată în șifonier, Bale a predat din nou în seminarul de lovituri libere pe care l-a prezidat și în meciul trecut, contra Slovaciei, și a marcat cu o torpilă care a planat ca un avion scăpat de sub control până-n mănușile lui Joe Hart, care din motive independente de voința postului nostru de televiziune s-au îndoit sub presiune și au scăpat mingea-n poartă (video). Era 1-0, scor la care Anglia reușea performanța de a avea la fel de multe puncte precum România, deși cele două echipe au folosit tactici atât de diferite, încât pentru un neofit ar putea să pară că vorbim de sporturi diferite.

Englezii s-au întors după pauză cu motoarele pornite și le-au sărit în spate galezilor încă din start, ca-n filmele cu lilieci modificați genetic. E adevărat, ajutați și de introducerile lui Daniel Sturridge și mai ales Jamie Vardy, rege pe tabla de șah pe care revelațiile din Leicester au bătut tot în sezonul trecut din Premier League. Rezultatul s-a văzut relativ rapid, în minutul 56, când o fază confuză a demonstrat două lucruri: că Vardy poate să joace rolul lui Joker în următorul film din seria Batman și că școala de arbitraj din Germania este la fel de serioasă precum școala de șoferi din Germania. Asta pentru că asistentul a văzut cum, dintr-o grămadă dezordonată adunată în mijlocul careului, un fundaș galez i-a executat un assist involuntar lui Vardy, care dacă primea pasă de la un coechipier era doi metri în offside. Englezul a marcat ușor, simplu, relaxat, cu gesturi Inzaghiene (video).

La 1-1, Bale a încercat să pună în scenă o revenire, însă luptele sale corp la dulap cu adversarii nu au fost de ajuns pentru ca galezilor să le pornească alternatorul. Chiar dacă jucătorii din Țara Galilor nu au suferit atrofii musculare (ca alții) și au alergat fără întrerupere până la sfîrșitul recoltei (nu ca alții), englezii au reușit să câștige la fel cum au pierdut victoria în meciul anterior contra Rusiei: în momentele în care regizorii de transmisie pregăteau deja interviurile de după meci. Marcator a fost Sturridge într-o fază mai degrabă haotică (video), dovedind astfel că Roy Hodgson, managerul englezilor, a fost atent la cele mai recente cursuri de prim ajutor la care a luat parte.

Englezii și-au bătut astfel la limită adversarii, cățărându-se prin golul din minutul 90+2 de pe locul al treilea pe prima poziție în clasament. De cealaltă parte, galezii au scăpat printre degete potențiala calificare încă de la al doilea lor meci, fiind nevoiți să reziste în următoarea partidă la atacurile rebelilor ruși, care vor veni la meci cu disperarea înecatului scos din valuri cu o secundă înainte să sară-n istorie.

ANGLIA-ȚARA GALILOR 2-1 (0-1)
Au marcat: Vardy (56), Sturridge (90+2), respectiv Bale (42)
Cine merita să câștige? Anglia, pentru că un joc de apărare nu-ți oferă glorie decât dacă-ți iese până la final.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că dacă fotbalul se juca fără rezerve, așa cum l-au inventat englezii, Anglia lua bătaie azi

***

După ce în prima etapă au profitat la maximum de lipsa de reacție la stimuli a adversarilor, Polonia și Germania s-au întâlnit la Paris pentru a-și aranja conturile, de această dată ceva mai pacifist și fără ajutorul americanilor. Miza era simplă: câștigătorul meciului urma să fie sigur de calificarea în turul următor, în timp ce echipa care pierdea era nevoită să se murdărească încă o dată prin mocirla jocurilor de uzură cu Irlanda de Nord, respectiv Ucraina.

Cele două echipe au început meciul arătând că grupa de calificare la Europene, în care Polonia și Germania au jucat de asemenea împreună și și-au împărțit victoriile (3-1 pentru nemți la Berlin și 2-0 pentru polonezi la Varșovia), a fost un soi de ieșire la film care a avut rol de prim contact. În aceste condiții, deși campioana mondială en-titre juca cu o echipă care a văzut Mondialul din Brazilia la margine de codru des cu berea-n barbă, meciul dintre cele două echipe a debutat cu o atitudine mai mult decât rezervată de ambele părți.

Premisele erau cumva logice, însă. Lewandowski, vedeta polonezilor, joacă la Bayern și și-a petrecut o jumătate de carieră în Germania, astfel că nemții îi cunosc nu doar mărimea la gheată, preferințele în materie de desert și aplecările literare, ci și abordările dinamice de pe teren. De partea cealaltă, Lewandowski a fost folosit pe post de cal troian pasiv, aruncat în curtea adversarilor nu pentru a-i căsăpi, ci pentru a lua notițe.

Din acest context familial s-a născut un meci cuminte ca un pui de căprioară sedat. Acțiunile ofensive ale nemților s-au limitat la câteva încercări de șut terminate la cel puțin cinci metri de bare, în timp ce polonezii au mizat pe contraatac, știind că în coasta nemților au un atacant care, chiar dacă are un meci modest, reușește să le ridice tensiunea fundașilor adverși.

La pauză, statistica ne oferea un peisaj cu natură moartă, cu zero șuturi pe poartă pentru ambele echipe. Cele 15 minute au fost însă binevenite pentru pulsul tacticos al pacientului, pentru că imediat după revenirea de la vestiare cele două echipe au început să-și dea palme alternativ.

Concertul pentru vioară și gheată a început printr-o arie deschisă de Milik, atacantul polonez care a marcat în meciul anterior mângâind grațios cu fața o minge venită dintr-o centrare perfectă și care s-a scurs apoi pe lângă bară cu cinismul unei chei scăpate pe jos pe care-o vezi că intră perfect în gaura de canal (video). La nici două minute distanță, Götze a rezolvat o fază interesantă șutând cu sete în portarul Fabianski, care și-a justificat astfel banii câștigați în seara asta.

Polonia a continuat să fie mult mai periculoasă pe contraatac decât a fost Germania pe infinitele atacuri poziționale la care nemții au întors întotdeauna cartonașul “Stai o tură”. Iar din contrele tăioase ca un cutter intrat sub unghie s-au născut câteva ocazii suplimentare ale polonezilor care au fost însă îngropate la doi metri sub pământ de același Arkadiusz Milik. La una dintre ele, atacantul care-și duce veacul pe la Ajax a apreciat greșit viteza unei centrări și și-a înnodat picioarele-ntr-o mișcare elegantă ca un pește pe televizor (video), iar la alta a fost elementul supriză al unei lovituri libere trimise la câteva lungimi de Schweinshaxe de bară (video).

Meciul s-a încheiat cu primul 0-0 al acestui turneu final. Un scor care avantajează ambele echipe, pentru că acestea strâng câte 4 puncte și-și bagă practic picioarele în optimile Europenelor. De notat însă jocul absolut perfect al polonezilor, care ne-au dovedit la oră de maximă audiență că dintr-o strategie defensivă se pot naște nu doar o apărare perfectă, ci și o echipă care atunci când pleacă în atac e în stare să trimită campioana mondială la medicina muncii pentru analize cardiace.

GERMANIA-POLONIA 0-0
Cine merita să câștige? Polonia, pentru că singurul motiv pentru care nu a făcut-o se numește Malik.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că o echipă defensivă construită corect poate fi absolut fabuloasă.

***

La Lyon a plouat cu furie încă dinaintea începutului partidei dintre Irlanda de Nord și Ucraina, două echipe care au suferit daune totale în primele lor meciuri din grupe, disputate cu Polonia, respectiv cu Germania. Furtuna s-a transformat la un moment dat, către mijlocul reprizei secunde, într-o grindină care l-a obligat pe arbitru să invite echipele pentru câteva minute la vestiare. În tot acest context, gazonul de la Lyon a rămas impecabil în condiții în care pe un teren românesc s-ar fi jucat sumo în nămol încă din minutul 10. Ploaia a fost cel mai interesant moment al întregului meci, pentru că altfel partida dintre nord-irlandezi și ucraineni a fost de o plictiseală vecină cu foamea.

Dacă de la jucătorii Irlandei de Nord ne așteptam să se așeze cu tot efectivul lipit de propriul careu mic, după o tradiție insulară mai veche, ucrainenii au părut certați cu fotbalul și au atacat în scârbă, cu elan de omidă, singurele ocazii majore pe care le-au avut vecinii din congelator fiind două șuturi de la 30 de metri care s-au plimbat pe lângă bară ca pe promenada din Mangalia.

Britanicii au adoptat astfel o strategie ardelenească de tip șezi și cugeți la tactică. Rezultatul acesteia s-a văzut efectiv în minutul 49, atunci când o centrare dintr-o lovitură liberă pe stânga l-a găsit liber ca-n pub pe McAuley, iar acesta a trosnit-o pe lângă un Pyatov care a condus mingea în poartă cu privirea, anticipând o tehnologie futuristă dezvoltată în industria auto (video). Era primul gol al nord-irlandezilor la un turneu final.

Restul meciului a însemnat o încercare a ucrainenilor de a urca fânu-n pod cu lingurița. Kilograme de atacuri boante, un joc cu chef de muncitor care și-a pierdut banii la pariuri în ziua de salariu și o logică tactică la patru etaje mai jos decât cea a României, care cu o zi înainte a părut o națională eroică pe lângă jocul oferit de Ucraina. Cumva normal, rezultatul acestui joc fără busolă s-a văzut din nou pe tabelă, Irlanda de Nord înscriind pentru a doua oară pentru a închide meciul în prelungiri. Marcator a fost McGinn, care a direcționat mingea-n poartă cu latul, lejer, după un șut respins de Pyatov la fel de bine precum jocul infect al echipei sale în meciul de astăzi (video).

Ucraina devine astfel prima echipă oficial eliminată de la Euro 2016, o competiție la care băieții vecinilor de deasupra s-au remarcat doar prin faptul că au făcut gălăgie fără chef și au fost amendați din cauza asta de poliția fotbalului.

UCRAINA-IRLANDA DE NORD 0-2 (0-0)
Au marcat: McAuley (49), McGinn (90+6)
Cine merita să câștige? Irlanda de Nord, pentru că Ucraina a jucat de parcă ar fi trebuit să plătească la fiecare gol înscris.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că Irlanda de Nord a bătut Ucraina la același scor la care Germania a bătut Ucraina

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.