Ştiţi cu toţii despre nebunia care gravitează în jurul fiecărei lansări pregătite de Apple. Chit că lansaează un nou iPhone, un nou iPad, un nou iPod, o nouă specie de grâu sau o nouă culoare nedescoperită până acum, cei de la Apple au darul de a strânge în jurul acestor lansări atât fanii – care aşteaptă întodeauna lansările sperând că marca lor preferată a scos încă un produs inteligent – cât şi cei pe care Apple îi lasă rece sau chiar cei pe care Apple îi enervează până la lacrimi. Cu toţii facem parte din nebunia asta şi nu putem rămâne indiferenţi la noua carcasă cu două aparate foto şi cu încuietoare inversă pe care Apple o lansează.
Acum depărtaţi imaginea şi urcaţi ceva mai sus. Gândiţi-vă că, aşa cum Apple e un hub de atenţie şi lumea se strânge în jurul lansării respective, în jur ar mai exista alte 40-50 de “Apple-uri” care lansează în acelaşi timp un produs cel puţin la fel de inteligent şi interesant. Acesta este tabloul unui salon auto dintre cele mari ale lumii. Fie că e Detroit (anual), Geneva (tot anual), Frankfurt sau Paris (ultimele două alternează anii de desfăşurare), saloanele auto reprezintă momentele de glorie ale industriei auto, momentele mult-aşteptate de fani şi perioadele în care presa auto dă pe-afară de la atâtea premiere, poze oficiale, filme, interviuri şi aşa mai departe.
În 13 septembrie începe Salonul Auto de la Frankfurt. Acolo unde vor avea loc peste 80 de premiere mondiale. Modele de serie sau prototipuri pe care nimeni nu le-a mai văzut până acum şi care anunţă fie noi maşini care ies pe piaţă, fie noi linii de design pentru viitoarele modele, fie noi tehnologii interesante care vor reprezenta viitorul industriei. Iar în jurul acestor modele se plimbă cele mai importante personalităţi ale industriei. De la designeri la preşedinţi de companii auto. De la oameni care au realizat maşinile pe care le conducem cu toţii la tipi care ştiu totul despre motorul pe care-l ai sub capotă. Cu toţii sunt la fel de curioşi precum noi toţi de ce se mai lansează la salon, doar că pe ei îi interesează mai mult concurenţa directă.
Am intrat în febra salonului acum câteva zile, când producătorii au început să verse cu galerii foto oficiale ale premierelor proprii de la Salon. Sunt maşini superbe, sunt şi modele care nu merită atenţia pe care le-a acordăm. Per total, însă, îmi place să observ nebunia care se construieşte în jurul unui model, ingeniozitatea de care dau dovadă producătorii auto când ne prezintă o nouă maşină versus efectele pe care respectiva maşină le are pe piaţă. Poţi să câştigi sau poţi să pierzi cu o maşină pe care o lansezi acum la salon, dar e cert că acolo, în standul în care jurnaliştii se înghesuie să-ţi fotografieze creaţia, ai momentul tău de glorie, ai minutele în care simţi că maşina ta, pe care ai proiectat-o/desenat-o/construit-o, este în centrul atenţiei presei auto din întreaga lume. Îmi imaginez cum un designer caută ulterior în cele mai cunoscute publicaţii reacţiile jurnaliştilor cu nume. Cum analizează opiniile lor şi cum se bucură atunci când o maşină e primită bine. Sau cum se enervează atunci când jurnaliştii nu înţeleg conceptul unei maşini.
Un salon auto este un campionat mondial al maşinilor. Doar că maşinile nu concurează una împotriva celeilalte, ci una lângă alta. E strălucire, e prezentare, e marketing, e culoare. Dar e cel mai important moment din sezon. Aici, la un salon auto, eşti încojurat de informaţie şi de lucruri noi. Este cel mai adânc moment din an, cel mai concentrat punct din cariera unui jurnalist auto. Acolo, atunci, industria auto se mişcă deodată cu tine. E ceva în furnicarul ăla care face ca o parte din tine să zâmbească, indiferent cât de obosit, de ocupat şi de prins de muncă ai fi în acel moment. Indiferent de câte ori ai mai fost acolo, pentru că deja începi să numeri participările la saloane în numere cu două cifre. Şi tu, jurnalistul auto, eşti un copil ale cărui maşinuţe vechi au fost puse în cutia din cămară, iar setul nou este atât de mare, încât nu ştii cu care să începi.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
