N-am preferat-o niciodată pe Barbora Krejcikova, de cînd o știu, adică de cînd juca la dublu, cu Siniakova. Mereu mi s-a părut ștearsă, parcă n-o vedeai, în ciuda apariției ei fizice
O lecție învățată de noi toți astăzi, în direct, cu decor verde și fețe regale în fundal: chiar dacă poți să-ți păstrezi crengile verzi mult după ce alți copaci s-au uscat și
Ca să epuizăm încă de la începutul cronicii toate sursele de umor nepotrivit, voi exprima ideea că Jasmine Paolini pur și simplu nu s-a ridicat la înălțimea unei finale de Wimbledon.
Când mă uitam cum Alcaraz îl dezumflă ca pe un balon chinezesc pe nefericitul Medvedev, m-am întrebat neironic dacă nu cumva murcianul e cel mai complet tenismen pe care l-am văzut vreodată.
Pe Jasmine nu o vezi de microfonul guliveresc la care câștigătorii își varsă ultimele pipete de energie după meci și încearcă să pară coerenți la finele unei lupte cu balauri în
„Se simte tensiunea, multe erori de ambele părți” zicea Cristi Mîndru, comentatorul Eurosport, încercând să explice carnavalul de pliciuri la care am asistat în special în al doilea
De câte ori n-ai simțit nevoia să-i dai cu tifla nepotului pe care îl vedeai doar în vacanțele de vară și când se sacrifica porcul de Crăciun? Ăluia care a deprins anumite vicii de
Înainte de toate, fiindcă sacrificăm cu generozitate zile și nopți pentru această nobilă disciplină, lipim la loc una dintre paginile de istorie care contează cu adevărat. Până la
Comit o indiscreție și mă confesez: îmi place Emma Răducanu. Și nu doar pentru că e ea simpatică și am eu amintiri îndeajuns de frumoase din tinerețe din China sau chiar din Pantelimon.
Un spațiu de câteva zeci de metri pătrați de pe Rue du Grand Cerf din Metz și terenul central de la Wimbledon au avut astăzi ceva în comun. Sunete de izbitură surdă ce pot trece chiar