Ciclicitatea momentelor absurde în care un atlet cu analizele făcute în avans și pentru următorul cincinal se scufundă spre lumea de dincolo, fulgerat parcă de o implozie, ne trimite, nouă, așa-numiților
„În regulă, simpatic momentul, dar finala când începe?”. Cu siguranță că asta a murmurat orice pacient abia ieșit dintr-o comă de două săptămâni, când le-a văzut pe domnișoarele Anastasia
Am auzit de oameni care au ratat festivitatea de absolvire a copilului. Într-adevăr, regretabil. Am auzit de oameni care au pierdut ocazia de a-și vedea cei mai buni prieteni căsătorindu-se. Ce păcat.
125 de ediții de Roland Garros, un elicopter și două mașinuțe trimise pe Marte, dar tot era cât pe ce să facem rând în fața hotelului în care stă Krejcikova după ce arbitrii s-au uitat invers
Roland-Garros începe să semene mai degrabă a UEFA Champions League înaintea domniei lui Zinedine Zidane la Madrid: nicio jucătoare nu mai pare în stare să-și apare titlul. De la Justine Henin,
Diminețile mele obișnuite, adică alea fără slamuri și cronici, încep cu cafea, rezultate de tenis și niște newslettere. Vă recomand, apropo de newslettere, „Poveștile din sport” ale domnișoarei
Și a fost noapte și a fost dimineață la Paris. Săptămâna întâi.
1. Halep, pe de o parte și pe de altă parte
Parisul fără Simona: e trist, ca un oraș care a rămas, în mod inexplicabil
„Băi, ești sigur? Aici nu se trage la poartă și nici n-ai 22 de tipi cu freze bizare de care să faci mișto”. Degeaba a încercat domnu’ Mircea, care mă știa mai aplecat spre 4-4-2 decât
Ce blestem pe sportul ăsta ca în ziua în care se joacă optimile Roland-Garros-ului, știrea să fie de fapt că Roger Federer s-a retras din turneu pentru că i-a intrat motorul în Safe Mode după
M-a luat de sus Meșterul:
- Și zi, bă, te bagi la Roland-Garros?
Bine, nu mai țin minte dacă m-a abordat chiar atât de abraziv, dar recunosc că stau foarte prost la primire. Mi se pare, medicul