Era undeva prin game-ul al treilea din setul doi când Nole, hăituit vreme de două puncte de un Alcaraz care s-a conectat brusc la conducta de tenis, s-a dus spre colțul în care-și leșină prosopul și s-a prăvălit sub mohair, cu mina unui om care știe că poate să țină ritmul cu sfârleaza, dar știe și că pentru a face asta, are nevoie de mult mai mult timp să respire, să-și regleze circulația, să-și aranjeze cuțitele-n sertar. Pentru că, dacă auzi prin zonă că Nole nu mai poate să joace, să dea-n ele, să se-ntindă ca o gumă de mestecat uitată-n soare pe pavaj, să ajungă mingi declarate decedate, să râcâie-n adversar și să sape-n creiere, e greșit. Sigur că mai poate. Tocmai a jucat finală de Australian Open. Ce nu mai poate e să-și revină între vârfurile de efort. Și nu a fost nevoie decât de o mână de puncte lungi, energofage, pentru ca toată baza construită în primul set să se deșire și să se-nvârtă-n piruetă spre tânărul matelot de dincolo.
MELBOURNE, AUSTRALIA – FEBRUARY 01: Novak Djokovic of Serbia reacts in the Men’s Singles Final against Carlos Alcaraz of Spain during day 15 of the 2026 Australian Open at Melbourne Park on February 01, 2026 in Melbourne, Australia. (Photo by Lintao Zhang/Getty Images)
Care tânăr matelot a intrat în meci deconectat, de parcă crampele care l-au cârâit în semifinala cu Zverev erau încă acolo. A venit onor Carlitos la finală de parcă eram eu în șlapi la micul dejun în prima zi de vacanță de vară. Nu c-ar mai conta, important e că l-a prins cina cu stele Michelin în ținută impecabilă, cu babețica perfectă și cu mișcări care frizează perfecțiunea când mânuiește lingura aia de care stau legate moațele din racordaj.
Quinn Rooney/Getty Images
Nole a mai avut un moment în care a părut că scoate mâna amenințător dintre surcele, că se adună ca metalul lichefiat din Robocop. S-a întâmplat la mijlocul setului al patrulea, după ce Alcaraz a zdrelit statuia în 2 și-n 3. Atunci, cu publicul australian în cârcă, Djokovic a servit metronomic și l-a prins pe spaniol în mreje pe serviciul acestuia. Poate cu un pic mai mult ceva, ar fi putut să ne livreze pe toți într-un set decisiv din care nimeni nu știe ce intră și ce iese. Ce înseamnă acel „mai mult ceva” e la latitudinea fiecăruia, dar în special la latitudinea și longitudinea lui Djokovic. A părut că diferența se face la capitolul claritate, limpezime, privire mai puțin încețoșată. Poate mâini mai reci, mai puțin tremurânde, poate tendoane mai puțin trecute prin mașinăria care te toacă, te fărâmițează și te știrbește puțin câte puțin, an de an. Dar Carlitos a învățat în ultimii ani să deschidă plase, lacăte, șoricei din plastic, plus că știe și-un pic de fizică cât să forțeze balamalele când pare că-i expiră timpul. Și-a evadat. Și-a sărbătorit evadarea asta ca atare, pentru că nu se-ntâmplă zilnic să vezi lumina zilelor tuturor Slam-urilor la vârsta lui. Pardon, nu s-a întâmplat niciodată până azi.
Kelly Defina/Getty Images
Carlitos a pus mâna pe Career Slam la o vârstă la care majoritatea tinerilor încă se întreabă dacă e cazul să se mute de la părinți sau dacă mai merge o porție de cereale la miezul nopții. La 22 de ani și 258 de zile, spaniolul i-a suflat recordul lui Nadal, care a asistat din tribună la ascensiunea discipolului său cu o privire care oscila între mândrie părintească și nostalgia după vremurile când avea cum să-și prindă părul în bentițe. Novak, aflat în fața Everestului 25, a aflat că pe culmile Melbourne-ului aerul e rarefiat și rece, mai ales când ai 38 de ani și un adversar care trimite înapoi mingi declarate clinic moarte.
Lintao Zhang/Getty Images
Mai există o cheie a meciului, dar pentru a analiza asta trebuie să avem studii de specialitate în meteorologie și hodrologie. Condițiile de toamnă care s-au pogorât asupra serii din Melbourne după două săptămâni de airfryer l-au ajutat pe spaniol să-și regleze tirul și să treacă de la panică la geometrie descriptivă. Dacă Djokovic a supraviețuit în semifinală bombardamentului liniar al lui Sinner, în fața lui Carlitos a descoperit că nu e suficient să știi să te aperi de gloanțe, trebuie să știi să te ferești și de catapultă, și de praștie, și de arbaletă.
Clive Brunskill/Getty Images
Șapte titluri de Grand Slam la 22 de ani și o colecție de tatuaje care se va îmbogăți cu un cangur, după Statuia Libertății, Turnul Eiffel și căpșuna de la Wimbledon. Carlitos e acum în clubul celor șase mari care au cucerit tot ce se putea cuceri și ne arată că recordurile pe care le consideram bătute-n cuie de generația de platină pot fi încă bătute și-atât. Era o vorbă: soarta recordurilor este că mereu sfârșesc tragic: bătute, doborâte, dărâmate, dinamitate. Iar realizările tripletei Federer, Nadal și Djokovic par astăzi rezultatul unui proces de coacere mai lent.
A fost o seară răcoroasă în care am văzut cum se predă ștafeta pe o pistă de concurs circulară infinită.
MELBOURNE, AUSTRALIA – FEBRUARY 01: Winner Carlos Alcaraz of Spain and runner-up Novak Djokovic of Serbia pose at the presentation ceremony after the Men’s Singles Final during day 15 of the 2026 Australian Open at Melbourne Park on February 01, 2026 in Melbourne, Australia. (Photo by Clive Brunskill/Getty Images)
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
