E ceva poetic în faptul că ploaia încă mai are un rol atât de important în tenis și că niște nori bezmetici care altfel ar fi primiți cu bucurie în deșert, se pot pune stavilă între planurile mele de somn, niște meciuri la care premiile se calculează în saci de bani și programul a sute de televiziuni din întreaga lume. Dar după două încercări de a începe partida, a doua semifinală de Indian Wells consecutivă între Alcaraz și Sinner a livrat belșugul la care nici misticii din vechime nu ar fi putut să se roage.
Meciurile dintre Carlos și Jannik au cam tot fost pe scenariul ăsta: ca o întâlnire de după școală între doi colegi de clasă, vecini de scară, cu părinții plecați de acasă și, în esență, nicio regulă scrisă care să-i limiteze în exprimare. Câinele poate fi folosit pentru concursuri de rodeo, canapeaua e utilizabilă pentru salturi în hiperspațiu și balustrada scărilor e echivalentul cu lemn al pârtiilor de la Innsbruck.
Iese așa ceva, cu Charlize Theron și Rod Laver bălind din tribune peste un punct care, la fel ca ploaia de mai devreme, pare căzut din dulapurile cu dulciuri ale zeilor. De altfel, acel 6-1 smuls de italian în primul set nu ar fi fost posibil dacă, după episodul de ploaie, cele 20 de minute de după revenirea pe teren ar fi avut vreo regulă defensivă de orice fel. Zidurile cetăților au fost coborâte la rangul de garduri peste care să sară călăreții, iar de dragul poveștii, în setul doi, Alcaraz a decis că e cazul să-și arunce armura sub masă și să cânte o versiune de „Macarena” ceva mai actuală.
Matthew Stockman/Getty Images
Așa că spaniolul a început să ascundă mingea sub fileu cu scurte și slice-uri, venind la fileu cam de fiecare dată când a simțit că Sinner ar putea prezenta riscul aparenței că înțelege ce i se întâmplă. Deși istoria personală îi plasează ca prieteni de pe vremea când „S” era calificativ la școală și până în vremea în care a devenit punct de interes comun în materie de mașini, Sinner nu a părut că pricepe abordarea lui Alcaraz. Cu un singur break în set, spaniolul l-a egalat pe bunul său tovarăș ce intrase în meci cu un bilanț de 16-0 în partidele jucate în 2024. Mai lipsea să auzim că a reușit să își plătească deja taxele și impozitele, ca să îl considerăm pe deplin extraterestru.
În decisiv a mai fost nevoie de doar încă un break pentru a închide contabilitatea meciului ce duce bilanțul all time al celor doi la 5-4 pentru Alcaraz. Adică absolut nimic pentru doi flăcăi care, din tava de la botez, amândoi și-au luat destinul de a se plimba împreună prin tur și-a face meciurile care să ne țină pe noi la televizor în miez de noapte și pe alții în tribune, indiferent de prognoze, dar complet dependent de prețurile biletelor la bișnițari.
Clive Brunskill/Getty Images
Cronicile de la Indian Wells îți sunt oferite de 2Performant.
Daniil Medvedev – Tommy Paul: 1-6, 7-6, 6-2
Probabil că principala calitate (pe care o intuiesc, de unde naiba să fiu sigur de ea) a lui Medvedev e adaptabilitatea. E un soi de Transformer utilitar, bun la pictură, dar și la săpat tuneluri de metrou. Le face pe ambele cu aceeași mină sfârșită, parcă tocmai l-ai scos de pe programul cu pre-spălare al mașinii și i-ai dat vestea că, în weekend, după ce va duce cu cârca un transport de pufuleți pe Saturn, trebuie să aprindă lumănările de pe tortul primului urs panda roșu născut la grădina zoologică pe care o are un puști în jocul Sims.
Dacă nu ar vorbi el atât de mult cât oricum o face, am crede că Daniil e de fapt timid și nu prea îi place tenisul. Dar intuiția îmi spune că îi place de-l omoară. Arată și joacă de parcă îi trebuie banii de finală pentru a-și plăti ratele fără de care banca a amenințat că îl dă afară de pe iaht. Și îi place chinul, doar pentru ca, la final, să-și stoarcă tricoul de transpirație peste poza adversarului.
George Walker/Icon Sportswire via Getty Images
El e fix că Meșter în imaginea de mai jos, în care plăieșul nostru pare că tocmai s-a păcălit la schimbul valutar când și-a vândut mașina, deși, în realitate, alături de Cornel Șocariciu la socotitoare și desen tehnic, au luat o coroniță cu asterisc la Eco Raliul Cehiei.
În mod straniu, deși Daniil și Tommy s-au mai și antrenat împreună la început de sezon, Medvedev nu a părut să priceapă prea multe din primul set. Pe de altă parte, Tommy a reușit în jumătate de oră 12 winnere cu numai 4 neforțate. Ceva ce-i evident mort – așa cum era primul set pentru rus – nu merită prea multe analize și teste. Deși a mai reușit să redreseze barca în setul doi, Medvedev nu a găsit soluții clare pentru jocul precis, cu multe urcări la fileu, așa că povestea a primit și un tie-break.
Era 3-2 pentru Paul, când cealaltă variabilă enervantă din tenis – anatomia umană – a decis să se implice într-un meci oricum amânat și răs-programat din cauza ploii. A fost glezna lui Tommy cea care a virat în direcția opusă în raport cu restul corpului și, cel puțin în aparență, a jucat în tabăra lui Medvedev pentru restul tie-break-ului. Deși scorul ajunsese la 4-1 în decisiv pentru Daniil, istoria s-a scris cu multe cuvinte și pe multe pagini. Nu și cu alt deznodământ, în ciuda unul tăvălug de șanse de break venite în dreptul lui Tommy, dar folosite exclusiv în scopuri de entertainment și producție de suspans semi-artificial.
Chinuit și cătrănit din nou de vreme, de horoscop, de suprafața de joc și de greutatea mingilor, Daniil merge mai departe către încă o finală la Indian Wells. Tot împotriva lui Alcaraz.
Matthew Stockman/Getty Images
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
