Numai vești bune în serile astea de Champions: Benzema a dat iarăși gol cu capul, motiv serios să i se refuze Balonul de Aur, întrucât rutina nu s-a premiat niciodată, Burleanu a primit o dovadă de iubire sinceră, devenind fără voturi împotrivă și fără abțineri proprietarul unui mandat nou-nouț la Casa Fotbalului din Sectorul 2, iar Atletico a atacat. Nu cât să bată la ochi, ci doar la nevoie, însă i-a venit necesitatea peste picioare.
Acum și una rea. Bascul Unai Emery Etxegoien a reușit să baloteze mai multe aplauze decât președintele federației noastre, cu toate că nu-l recomandă realizări nemaipomenite. A luat de patru ori trofeul pe care scrie Europa League, de trei ori cu Sevilla și o dată cu Villarreal, dar nici el n-a jucat fotbal la nivel înalt. Și nici ochelari nu poartă. Ăstuia, care și-a mutat Crăciunul în perioada Paștelui, întrucât atunci dă cel mai bun radament, nu i s-a șoptit că prezența automată în grupele Ligii după câștigarea celei de-a doua competiții europene e o favoare care nu trebuie luată în serios?
Te-am invitat să te servești din platoul cu jambon-somon-blazon, iar tu-mi devorezi și strachina cu macarons? Scuze, astea din urmă nu-i mai plac după ce a fost îndepărtat cu înjurături très jolies de la Paris St. Germain. Marți seară, insul le-a băut și berea nemților. Oameni buni, Emery și Villarreal par să nu se ridice prea curând de la masă, chiar dacă în turul următor va găti Chef Jürgen Klopp.
Iertare pentru spicuirile din semifinale. Acum e despre sferturi, manșe retur.
Cititorii cronicilor donează pentru refugiații din Ucraina. Sprijinim împreună UNICEF.
Abonează-te la cronici pe Patreon.
Real Madrid – Chelsea 2-3 d. prelungiri (în tur 3-1)
Cine te crezi, bă, să întorci tu aggregate-ul pe Bernabeu? Sheriff Tiraspol? Mai ușor cu sfaturile tale, pe noi ne interesează o arie pe multe voci din opera “Să vină banii la băieți!” Asta i-a transmis Lukaku lui Tuchel la o ședință tehnică dinaintea returului cu Real Madrid. Prin urmare, s-a accidentat brusc și a rămas în afara lotului. Mai fac și antrenorii minuni, nu degeaba li se zice Mister încă de pe țeava de eșapament a Ligii a V-a de la noi.
Gluma care mi-ar fi putut ruina întregul efort de a scrijeli cronica de față a apărut înaintea meciului. Citez din memoria conectată la fluxurile agențiilor de presă: De teama “cârtiței” din vestiar, Ancelotti a ales, la ultimele trei partide, să publice chiar el primul unșpe cu 120 de minute înaintea startului. De data asta i l-o fi dat direct omologului său de la Chelsea, ca să nu mai aștepte semnalul pe pager de la mamiferul subteran care orbecăie prin lenjeria intimă a lui Isco și Hazard. Și i-a prins bine, că londonezii au întors șmecheria din drum: 3-0 în minutul 75. Madridul nu vedea tabela, nu degeaba discuția se blocase în cotloanele șoarecelui chior cu blană prețioasă. Ba își mai construia și singur galerie: ce să facă, nene, Barcelona cu 3-0? Da, știm, se face 4-0 și tot 3 puncte o să ia. Extraordinar!
Schimbat cu două minute înainte de a se face mare scorul de calificare al foștilor angajați ai lui Abramovici, neamțul Kroos și-a tras sufletul de pe margine și le-a dat un pont alor săi.
– Vedeți că noi jucăm meci eliminatoriu. Ce Barça, ce puncte, ce naiba să ne pieptene avem în freză? E Chelsea asta! Ne dezbracă la noi acasă, mai luăm și amendă pentru exhibiționism!
Cam complicată explicația lui Toni, s-ar fi putut abține. Măcar i-a fost priceput mesajul. După care, vorba poetului beat anonim, “puteți uita” faza acestei săptămâni de Ligă.
Modric, șicanat de prietenii din Zagreb și Dubrovnik că n-a udat corespunzător balonul îmbogățit capturat în 2018, a simțit nevoia să facă cinste întregii planete fotbalistice. Un exterior de felină de la aproape 40 de metri pentru un Rodrygo abia catapultat de pe bancă a refăcut raportul de goluri din tur. Ăsta mic nu putea irosi prilejul de a deveni oficial ața de mărțișor a unei bijuterii întoarse pe toate părțile de cei mai pretențioși ochi. Puritate, mă, nu tinichele! Ca să nu ajungă la amanet, era totuși nevoie de ceva în plus pentru această minunăție a croatului cu privirea inocentă a unei coriste de 13 ani a cărei minte baleiază între cheia Sol și teza la mate.
Foto: IMAGO
I s-a bătut în poartă bestiei și s-a ridicat abia în prelungiri în capul oaselor. Despre Benzema e vorba, ca să nu și-o ia altul în self-esteem. Junele Camavinga a recuperat la mijloc, i-a trimis lui Vinicius și, pentru că exista schița proiectului de centrare din tur, a plouat cu una în aceeași manieră. Profitând de balistica generoasă a mingii, Karim a avut vreme să se așeze pe coordonatele fixe și a înțepat pe scurt. Ce ușor e fotbalul când ai în echipă caractere care găsesc soluții în fracțiuni de secundă și pe o parcelă cât a unei antice cabine telefonice!
Cu ceva timp în urmă, adică până în minutul 75, salarizații pe perioadă determinată din capitala Regatului Unit au călcat pedala până la podea. Mount a făcut 0-1 cât să-l frustreze pe longilinul Courtois că n-are câțiva centimetri în plus, Rüdiger a pus capul de 0-2 după un corner inventat, iar Alonso a fost blocat de VAR la o minge de 0-3 care pare să-i fi ciufulit acele ceasului de la mână. Da, doar pare, căci reluarea edificatoare a lipsit. La fel mă pot juca și eu cu soarele la asfințit sau cu piramide din Egipt. Te-ai jura că le țin în palmă, nu te întrebi câte cămile trebuie să deșel până la ele.
Dar avea să se coacă și scorul care scotea Realul și din semifinale, nu doar din bocanci, Werner slalomând ca bătrânul Alberto Tomba în glorioasele sale tinereți printre amărâtele porți echipate în alb. Calitate.
Păcat că le-a lipsit anduranța bravilor tipi cravașați de Tuchel. Deh, acum grija lor rămâne, în afara lefurilor, să le fie achitate sumele la șomaj și la sănătate.
Foto: IMAGO
Bayern München – Villarreal 1-1 (în tur 0-1)
Urziceni de la Plana. Așa să-i rămână numele formației din estul Spaniei care și-a permis hula de a da afară de la popotă pe Bayern München. Submarinul Redundant, că n-are cum fi altfel decât Galben, avea V-ul de la Victima Perfectă în titulatură. În ultimele trei deplasări de campionat, pierduse măcar cu scorul care-i convenea în cel mai rău caz Münchenului, adică acel gol diferență care împingea evenimentul în prelungiri: 0-1 la Osasuna, 0-1 la Cadiz, 0-2 la Levante.
Plini de grăsime de wurst până la coate, că i-am văzut pe saxoni cum devorează cârnații ăia groși, fanii din tribune îi întrebau pe spanioli dacă le convine un Cinco sau orice alt raport cu zero în coadă. Gurmanzii hrăpăreți credeau că Villarreal, odihnit in corpore în etapa de La Liga, coborâse de pe platformele de tip booking. N-o să apelez și eu la glumița cu detergenții din Villabajo. Nu, pentru că prețuiesc acest tiki-taka parcă fără zahăr al ibericilor. E lipsit de glamour-ul din jocul Barcelonei lui Guardiola, dar are aproape același gust și mi se pare la fel de eficient.
Ți-l închipui măcar câteva secunde pe profesorul Leon Dănăilă făcând braziliana sau rabona cu bisturiul în pofida rigurozității pe care o presupune neurochirurgia? Pe acest palier performează “galbenii” lui Emery. Presați de Bayern până în buza propriului careu, Albiol și camarazii săi au pasat cu sângele rece al măcelarului care, cu lama cu care feliază cefele din galantar, își aranjează și favoriții. Poate și mustața. Nu lângă vitrine, orișicât. Doar o dată a trebui să nu-i iasă și s-a tăiat.
Era minutul 52, pe Lewandowski îl dădeam deja transferat în Catalunia când un obiect pierdut pe ax a ajuns la golgheterul bavarezilor, pe linia de 16 metri, și s-a deschis scorul. Se credea că și balul, dar avea să se încheie cu un parastas. Și poate că n-ar fi ieșit gol dacă goalkeeperul Rulli, de la care plecase faza, n-ar fi fost prins de radar la vreo opt pași de buturi. Lewa nu trăsese grozav, mai intervenise și bara pe traiectorie, așadar campionii Germaniei marcau cu noroc.
Pe principiul “mama o să plângă oricum, și la victorie, și la eșec, că-i mai emotivă, dar e mai bine să plângă și maică-sa”, peninsularii s-au ținut bățoși și pot fi acuzați și de pierderea definitivă a simțului umorului. Deși n-aș zice că nu vor râde la următoarea ședință video din vestiar: luați faza din minutul 26, când au făcut hora, nu pasul la ofsaid, lăsând în afara jocului mai bine de jumătate din formația lui Nagelsmann. Împrumutaseră cumva – nici nu știu dacă ei sau adversarii – din naivitatea fundașilor zairezi de la meciul cu Mondiale cu Brazilia, din 1974. Nici pișcați nu voiau să stea în zid, la o lovitură liberă. By the way, arbitru era al nostru Nicolae Rainea. A zbierat la ei să înțepenească acolo, unuia care o zbughise pentru a șuta mingea în cealaltă parte a terenului i-a și arătat cartonașul galben.
Foto: IMAGO
De câte șuturi pe poartă aveau nevoie tipii din orașul de 50.000 de suflete pentru a-și completa neprețuita operă? Corect, doar de acela din minutul 88, rezultatul unui contraatac dospit întreaga partidă. Albiol a extras chișca din propria bostănărie, Parejo și-a fentat adversarii pentru a le permite colegilor din față să avanseze conform planului, iar din pasa lui Moreno s-a stârnit apocalipsa din landul Bavariei. Cel puțin. Intrat de 4 minute, Chukwueze a dat cu lopata sub bara lui Neuer. Dacă nigerianul ar fi pus latul, cel mai bun portar al anilor precedenți n-ar fi avut probleme. S-a utilizat, însă, un obiect mai contondent, care a luat și brazdă de gazon. Daunele sunt gigantice, iar Poliția cercetează cazul.
Unai Emery, antrenorul de pe Submarin, pozează în ignorantul de serviciu. E responsabil cu finalele, nu face diferența între Europa League și UCL. De aceea, Liverpool ar putea fi un Bayern de limbă engleză. Doar anul ăsta, nu mereu.
Atletico Madrid – Manchester City 0-0 (în tur 0-1)
Băieții lui Simeone au un început de varice. Au așteptat în picioare semnalul ofensivei totale în teritoriul controlat de Manchester City, iar Cholo l-a trimis pe teren pe Luis Suarez abia în minutul 83. Rău e când îl ții pe margine pe Ionuț Chirilă, cu toate că el își demonstrează cu adevărat valoarea într-un studio de televiziune, bine nu-i nici când ai poate cei mai titrați tehnicieni pe afiș: Simeone și Pep. Am ironizat defensiva argentinianului de la meciul tur, s-a luat hlizeala, ca bubele dulci. Cetățenii lui Guardiola au parcat și ei șenilata, mi-e greu să cred că din cauza scumpirilor de la pompă.
Apropo de acest stil, desăvârșit la noi de echipele lui Sorin Cârțu, între timp promovat în costumul de președinte. Încerc să-mi închipui că Diego Simeone ar fi studiat sistemul digestiv al câinilor înaintea lui Pavlov. Cum ar fi așteptat patrupedul lui Cholo castronul de mâncare? N-ar fi făcut pressing de întâmpinare, ar fi rămas pe linia de 16 metri a propriei curști și ar fi așteptat osul aruncat prin pasă lungă. Șiret, nu exterior, ca Modric. Ori suntem exhaustivi, ori nu mai suntem.
În acest registru trebuie să fi vorbit antrenorul cu alde Koke și Savic înainte de joc:
– Boșilor, am o veste proastă pentru voi. Azi trebuie să livrăm ofensiv. Nu chiar din prima, nu vă panicați! Cum adică ce-i ăla atac? E faza aia când ne intră poarta adversă în ochi, că e prea aproape față de cum o tratăm de obicei. Care dorește, își pune ochelari de soare.
La cât de rar atacă Atleti, i-ar fi utilă o cremă de protecție ofensivă. Să nu-i afecteze epiderma fotbalistică. De aici și un potențial slogan: Ce faci, ataci fără să te dai cu ceva? Dacă te pârlești?
Aproape că nu mai consemnăm bara lui Gundogan din prima repriză, cea mai interesantă ipostază derulându-se în minutele de prelungire. Treisprezece la număr. O încăierare ca de bal sătesc soldată cu două galbene și cu eliminarea lui Felipe, dar începută de Foden, care a început să traverseze tușele în timp ce se afla în poziție fetală. Din meciul-vedetă, ne-am ales cu cea mai nereușită încercare de meci din sferturile de finală. Dar, hei, de câte ori nu te-ai păcălit cu distribuția unui film ca să eșuezi lamentabil pe la jumătate, schimbând canalul pe Așii Amanetului de pe History?
Foto: IMAGO
Liverpool – Benfica 3-3 (în tur 3-1)
N-am găsit numele arbitrilor care au stat în camera VAR, se vor ridica ei și își vor cere drepturile. N-am niciun dubiu. Au transpirat cel mai mult la jocul de pe Anfield, aproape toate golurile având nevoie de validare. Au existat și altele sărite din schemă, ca rezultat al muncii asidue prestate de inșii care îndeobște crănțănesc chipsurile lui Messi și se distrează pe seama stop-cadrelor funny din tribune.
Ca gălățean aflat la umbra combinatului siderurgic (sau ce-a mai rămas din relicva colosului de altă dată), le-aș putea procura oficialilor câteva documente fanaticilor angajați să stea cu burta pe arbitrajul video. Merită grupă specială ca să se pensioneze repede, e păcat de la Dumnezeu să tragi ca la mină doar pentru că unii din teren nu știu când să paseze ca să nu fie ofsaid.
Klopp a intrat cu rezervele, Benfica și-a dat seama târziu că e frumușică și că ar fi putut conta cu adevărat. Sau poate că aceasta e impresia după ce Liverpool și-a permis să etaleze doar a doua colecție de primăvară. Salah și Mane au ieșit târziu la iarbă verde, scorul le era deja avantajos. Avuseseră grijă Konate și Firmino, cu o dublă, să nu fie stresați mai devreme senatorii de drept. Dacă pe Wanda Metropolitano natura oferea plăceri scremute, pe arena cormoranilor, cu titularii lăsați la vatră și cu jemanfișismul portughezilor pe modul vraiște, a ieșit o bucurie de fotbal. Romantism altoit cu situații de FIFA pe computer, când încurci tastele și golul vine datorită singurului criteriu pe care nu ți-l poți asuma: efectul random.
Golul de 2-1, al lui Firmino, e de acolo. Îmi aduce aminte de o tastatură pe care apoi am aruncat-o direct de la etajul 4. N-am primit amendă, încă nu răsărise atunci conceptul de Poliție Locală.
De savurat sunt și boabele Benficăi, au existat și ratări la fel de spectaculoase. Goncalo Ramos, Yaremchuk și Nunez, pe care îl mai cheamă și Darwin, deci sigur e adeptul tranziției pozitive, au salvat o seară în care City și Atleti au copiat una de la alta. Ambele se dau olimpice, dar ar putea fi depistate cu păduchi.
Foto: IMAGO
Cititorii cronicilor donează pentru refugiații din Ucraina. Sprijinim împreună UNICEF.
Abonează-te la cronici pe Patreon.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
