Când între pneuri ai aterizat
Bălind furios printre mărețe prețuri
Înjurături cu sfinți ai așezat
Asezonate-n flegme mari și grețuri.
Era spre toamnă, seara-n asfințit
Și ai sculptat cu ranga-n propriul cont
Iar bucuria-n bani s-a ronțăit
Că fără pneu de iarn-erai om mort.
Ai zis apoi că ai fost obligat,
Că legea te-a privat de a decide
Ce vrei și nu, și de a-i da șah mat
Zăpezii care va cădea (sau nu) prin tinde.
Și-a fost mult soare, fără de ninsori
Și-ai înjurat iar crunt gândind cu barba
Cuvinte grele, suduind prin pori
Că ți-au furat milioanele degeaba.
Și-n timp ce înjurai s-au fost pornit
Zăpezi măiastre care umpleau țara
Tu n-ai mai știut că-n verv-ai suduit
Și te-ai ascuns ca potârnichea vara.
Era omătul până la etaj
Și-abia vedeai mașinile-n parcări
De era apă, era canotaj
Și era Cuba de erau țigări.
Și ai tăcut și ți-ai văzut de drum
Știind în capu-ți creț că ai fost prost
Și ai lăsat în spate nor de fum
Că ai accelerat pe gheață fără rost.
Și-abia ai așteptat să vină iar
În primăvară, vară, alt motiv
Să-njuri, să țipi, să rupi poate-un fermoar
Să spargi pahare, să desfaci un tiv.
Că suntem neam de țațe se cam știe
Doar este gratis să tot dai din gură
Dar cam țipăm degeaba, doar să fie
Crezând constant că toți vor să… ne fură.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
