Când crainicul i-a cerut numărului unu mondial să intre în arenă, Serena Williams n-a avut nicio ezitare. A călcat tare și apăsat, ca un om îndelung obișnuit să fie cel mai bun în toate ringurile. A fost surprinsă când i s-a atras atenția că nu ea este aceea. Meciul s-ar fi putut încheia aici. Nu te joci cu mândria unei leoaice rănite. Și, până la urmă, de câte ori poate și Goliat să piardă la David?
Dar uite că Simona Halep nu a pierdut atunci, nu a pierdut nici după un prim set năucitor (1-6), a revenit ca un adevărat număr unu mondial.
Paradoxul Halep este că, strict simbolic, a devenit numărul unu mondial chiar acum, când, în curând, va pierde numărul unu mondial.
Oricum, toate acestea au fost posibile în concediul de maternitate al Serenei Williams, ceea ce nu îi scade însă din merite Simonei Halep.
Serena rămâne dincolo de numărul unu, într-un Olimp unde nu se poate ajunge.
Embed from Getty Images
Psihicul și paca-paca
Simona Halep e o mare campioană, fiindcă psihicul ei nu este psihicul nostru, parcă nici nu vine din țara datornicilor la întreținere mereu în tranșee în eterna coaliție a hoților cu proștii.
Ați constatat că meciurile Simonei sunt epuizante pentru o îngrijorătoare parte dintre compatrioți? Vizionează și se epuizează psihic, nu mai pot să facă nimic toată ziua – adio, muncă! De ce nu se dă weekend prelungit, măcar pentru bugetari, dacă tot ne ține în atâta stres emoțional fata asta? De ce nu se ocupă Partidul? Mai mare rușinea.
Aș mai vrea să notez aici și că toate bunicile campionilor spun același lucru, abordate fiind de gazetele lumești. Toate remarcă dăruirea și sacrificiul campionilor de azi în copilăria de ieri. Te pomenești că talentul înseamnă tot cele zece mii de ore de muncă împlinite încă dinainte să ai buletin...
Nici Simona Halep, bunica Simonei Halep, nu a avut altceva de spus despre nepoata sa. Cred că a rezumat cel mai bine voința acestui copil predestinat gloriei întemeiate pe muncă.
Rezumatul Simonei Halep, bunica, despre Simonica: Toată ziua paca-paca. Toată ziua paca-paca la perete.
Toată ziua.
Toată.
Ziua.
Embed from Getty Images
Femei, nu zei zgândăriți în orgoliu
Pe de altă parte, Simona Halep, campioana, ar fi putut câștiga astăzi la acele mingi de 4-2 în decisiv, dar a pierdut pentru că Serena Williams este totuși un colos, pe care nu îl plimbi pe tot terenul fără să primești replici care ajung la 180 de kilometri pe oră.
Nu e, de aceea, greșit să constatăm că Simona a pierdut în fața serviciului Serenei.
Într-o zi, totuși, Serena se va retrage, în termeni doriți de ea, ca orice campion absolut. Și ce va fi atunci?
Va rămâne Simona înaintea tuturor în clasament, înaintea Pliskovei, înaintea lui Wozniacki, înaintea Svitolinei, înaintea Muguruzei și chiar a Șarapovei, înaintea lui Stephens și a domnișoarei Osaka?
Toate aceste campioane sunt, totuși, oameni, femei cu minunate calități și slăbiciuni, nu zei zgândăriți în orgoliu.
Cine, deci? Ai cui vor fi anii viitorului?
Dați-mi voie să fac o profeție. Simona Halep va rămâne acolo sus, fiindcă astăzi chiar a jucat ca numărul unu. Dar…
Pariez pe domnișoara Osaka
Dar mai departe, ei bine mai departe, vă rog să fiți atenți la domnișoara Naomi Osaka. Ea este aceea pe care toți sponsorii o așteaptă. Ea este copilul globalizării după care tânjesc departamentele de marketing. Are origini haitiene și nipone, concurează pentru Japonia și a crescut de la trei ani în Statele Unite ale Americii, unde tatăl surorilor Osaka (ea e mezina) și-a dus fetele ca să facă din ele campioane de tenis, inspirat fiind de modelul surorilor Williams, al căror tată la rândul său…
Embed from Getty Images
Și dacă nu știați, mai aflați și că – în școala primară – domnișoara Osaka scria compuneri despre Serena. Când merge în Japonia, e un superstar, chiar dacă vorbește mai mult în engleză. Mai mult, se pare că ea schimbă și înțelesul japonezilor despre ce înseamnă să fii japonez (după cum nota de curând și prestigioasa revistă Time). Fără să știe, deja, domnișoara Osaka face revoluții și scrie – cum spun toate clișeele – istorie.
Domnișoara Osaka, așadar. Care a învins-o pe Serena la US Open și și-a cerut după aceea scuze, cu o adorabilă modestie.
E mai tânără cu șase ani decât domnișoara Halep. Cândva, timpul va curge în favoarea sa.
Până atunci, însă, până atunci, zâmbetul Simonei – chiar și când pierde.
Aceste texte îți sunt oferite de:
Andrei Crăciun nu se pricepe la tenis, cum nu se pricepe la niciun sport, ceea ce îi dă frumosul avantaj de a privi întrecerile cu ochiii copiilor: ca pe niște miracole. Se uită, totuși, la tenis de zeci de ani (fiindcă are și el, de-acum, o vârstă). Nu crede în jucătorii cei mai buni din toate timpurile, pentru că nu a apucat decât timpurile personale. Iar în timpul care i s-a dat, imun la toți specialiștii și la toate ierarhiile riguros întocmite, consideră că nu a mai fost nimeni (și nici nu va mai fi) ca Andre Agassi.
Ca să vă dați seama care e nivelul la care discutăm, finala sa preferată de Grand Slam s-a întâmplat la Roland Garros înspre sfârșitul secolului XX: o încleștare Sergi Bruguera-Alberto Berasategui. Și mai rău: în ultimii ani, în plină epocă de aur Federer-Nadal-Djokovici, jucătorul său preferat a fost cehul Štěpánek, pe care îl asemuiește, din motive inexplicabile, lui Joe Limonadă, nu-l știți dumneavoastră, un erou cehoslovac de filme western.
