Simona Halep – Jennifer Brady: 7-6, 6-1
E atât de frumos să observi cum marile conspirații ale puterilor lumii pălesc în fața forței dacice a semenilor tăi. Doar nu puteți să fiți încă atât de naivi încât să mai credeți că existența fusurilor orare nu e altceva decât o metodă prin care românii să fie puși la somn, în timp ce străinii încearcă să ne sape tenisoaicele pe care le trimitem noi prin Americi și prin Australia.
Important e însă că ne-am întors la tenis. Și Simo s-a întors și ea. Evident că, la nivel național, avem așteptări mari de la ea. Vrem măcar o amărâtă de finală și nu ne pasă de accidentări, de pauză lungă sau de faptul că fata abia a pontat al treilea meci oficiale în 2020. Ne aflăm pe teritoriul care s-a mai scufundat cinci metri din cauza greutății acumulate de populație în vacanța de iarnă, dar nu acceptăm să ne dregem altfel decât din marea cupă australiană.
Embed from Getty Images
Chiar dacă ne-a deschis ușile oaselor și ne-a făcut curent pe la articulații într-o dimineață răcăroasă de ianuarie, pe Jennifer Brady o știm încă de anul trecut: s-a mai întâlnit cu Simona în 2019, în șaisprezecimile Rogers Cup, când tot fata noastră a stat în capul mesei și a câștigat meciul pe lamă de topor, în tiebreak-ul setului decisiv. Un soi de penalty-uri la penalty-uri, dacă ne permiteți să ne adresăm pentru un rând și celor care au nimerit pe cronica asta venind dinspre Liga 1. Salut, băieți.
Doar că treaba nu e niciodată simplă pe pământ ars australian și nu-i e dat omului să știe de unde o zbughește melcul hăpt în fața capului de serie numărul 4, aflat într-o posibilă drumeție către săptămâna a doua. Brady a început excelent anul și s-a asigurat că prin Australia nu o s-o deranjeze localnicii cu solicitări pentru poze după ce a prins-o pe Ashleigh Barty la Brisbane și i-a uns racordajul cu slănină.
Și a fost exact cum vă spun eu acum după meci că a fost, că de pronosticat înainte de meci chiar pot toți tâmpiții. Ne-am luat de mânuțe și era fix 2-0 pentru Brady când gândul ne fugea la planurile pentru 2020-ul cu Olimpiadă și Campionat European. Brady, care în orice țară s-ar afla e considerată „de peste Ocean”, s-a arătat dornică de note bune încă din prima secundă de școală cu doamna profesoară Halep și a ținut biciul flexat până la 4-2, când a noastră a scos barza călătoare din teacă, a legat-o de viezurele geto-dac și a pocnit în precizia de ceas cuantic a americancei, recuperând deficitul pentru un ceva mai liniștit 4-4. Am mai băut niște apă din fântâna care se formase în jurul nostru, dar ne-am trezit cu Brady servind pentru set, la 6-5. După care, în ceața de la Cluj, în norii de eșapament de la București și în cartofii din beci ai țăranilor de la Bârlad s-a arătat o minune de punct ce a deschis porțile unui tiebreak cinstit și câștigat corect, decent, regulamentar, la 5.
Embed from Getty Images
Oricât o fi Brady de zdravănă în lovituri, zgâlțâiala din primul set nu i-a picat bine la CV și setul doi a devenit rapid doar o chestie în care s-a intrat, s-a verificat scurt starea de spirit și s-a făcut evacuarea în ritm de Dansul Pinguinului. Avem încă niște dubii medicale după ce Simo și-a pus singură probleme cu piciorul drept în defavoarea celui stâng, dar încheietura mâinii pe care s-a rezemat a mai dus câteva lovituri cu care ai speria armatele polone, așa că nu pare să avem foarte multe motive de plătit acatiste cu taxă de urgență.
Embed from Getty Images
Următoarea haltă va fi englezoaica Harriet Dart, care de la înălțimea celor 23 de ani ai săi privește la meciul ăsta cum văd eu un eventual meci cu Federer la Herăstrău. Adică I’m looking looking forward to it, dar în același timp I’m shitting my pants. Așa să ne-ajute diavolul tasmanian.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Monica Niculescu – Alizé Cornet: 7-5, 1-6, 0-6
Am stat cuminte cu cronica până ce-a trecut și meciul Monicăi Niculescu, pentru că sunt genul de persoană care respectă mai mult jocul ei decât respectă instituția regalității sau modalitatea de aranjare a tacâmurilor la masă. Ca idee, ultimele două mi se par la fel de importante pentru umanitate și în egală măsură de relevante în zilele noastre.
Dar Monica e damigeană de energie pentru cei care au în ei venin cât să trateze de reumatism șapte cămine de bătrâni. Monica nu e rea, ba din contra, dar jocul ei este. Și când îl vezi pus în aplicare, e greu să-ți stăpânești pornirile diavolești. Cum nu mai suntem în Evul Mediu decât în anumite localități, privitul unui meci al Monicăi e cea mai apropiată chestie de o ședință de gestionare a furiei prin distrugerea unor obiecte nevinovate. În circuitul WTA există mai multe jucătoare care cred că Monica Niculescu e de fapt Dracula decât jucătoare care chiar cred că există Dracula. Orișicât, ne vom aminti și peste două milenii de ceea ce face Monica pe teren. Iar dacă noi nu vom mai fi aici să povestim, rămân cronicile astea după noi și nea Ion Iliescu care le va citi în fața noilor generații ce vor să vină.
Embed from Getty Images
Meciul Monicăi cu Alizé s-a întâmplat, evident, la ora la care jucau Simona Halep și Irina Begu, pentru că aici a ajuns țara asta, oameni buni: avem jucătoare cât pentru vreo patru națiuni și blocăm trei posturi de televiziune când descalecă ale noastre pe la vreun turneu. Mă număr printre cei care nu consideră că e necesară o analiză tactică al jocului Monicăi și m-aș bucura să descopăr că de fapt sunt singur în grupul ăsta. Monica joacă un tenis personal, care e doar al ei, și voi milita pentru săli clandestine, în subsolurile atelierelor de traforaj, în care tehnicile Monicăi să fie predate unor tineri curajoși care să ducă arta asta mai departe.
Monica scoate din adversar durere și spaimă indiferent de oponent și, cel mai important, indiferent de scor. Dacă ați văzut-o pe Alizé ținându-se de abdomen undeva prin finalul setului întâi, asta se întâmpla pentru că undeva prin zona stomacului îți intră femurul atunci când te apleci după slice-ul Monicăi. Nici apendicele nu te lasă în pace în astfel de situații, dar legenda spune că mulți au ieșit de pe teren fără el la finalul unui meci în care Monica a operat cu racheta în viu și a scos din adversari atât sufletul, cât și anumite piese mai mult sau mai puțin inutile de prin aparatul locomotor.
După ce a luat primul set cu chiuituri și strigături ca la Ruginoasa, Monica a prins nisip la scripeți și tenisul i s-a înecat cu neputință în același timp în care a părut că i-au ruginit și niște balamale pe la genunchi, astfel că nu putem vorbi despre o victorie statistică, ci doar despre una a tenisului făcut altfel.
Irina Begu – Kiki Bertens: 1-6, 4-6
Irina e în continuare așteptată să își ia din nou zborul, însă fata noastră tot târâie după ea un bagaj în care se află niște idei bune ascunse în ultimele luni în fundul genții.
Embed from Getty Images
Tenisul e destul de pervers din punctul ăsta de vedere și îți dă examene tot mai grele pe măsură ce o duci din ce în ce mai rău. Asta e, cel mai probabil nu o fi fost inventat de niște oameni de stânga. Irina a ajuns astfel să joace cu capi de serie în primul tur, iar asta e ca și cum ai veni încrezător să îți ajuți rudele la împachetat sarmale pentru Sărbători, după care ai afla că rudele și-au transformat curtea în expoziție de moaște la care a fost organizat un pelerinaj cu 50.000 de oameni. Iar treaba asta îți cm taie tot cheful de sarmale, trebuie să recunoaștem.
Irina a început binișor și a tras tare în primul game pe serviciul lui Kiki, după care a cedat un break făcând două duble. Și restul meciului s-a dus ca jurnaliștii către politică: dezamăgitor și cu un gust amar în cavitățile noastre bucale.
Embed from Getty Images
Rafael Nadal – Hugo Dellien: 6-2, 6-3, 6-0
Ca să ne bucurăm cât mai mult de vârstnicii circuitului ATP, propun oficial ce meciurile de primă săptămână care îi includ pe Nole, Nadal sau Fed să nu se joace pe scor. Se face tabloul, se intră pe teren așa cum se intră, se joacă atât cât au chef ăștia trei, apoi discutăm de la optimi mai departe.
Sistemul ăsta este unul perfect, pentru că oricum scorul e ceva în care ne cramponăm inutil în aceste situații și e inclusiv o modalitate de a încuraja viitoarele generații: adică nu te-a bătut Nadal, care are pantaloni scurți mai bătrâni decât tine, ci ai fost eliminat prin vot popular sau ceva din zona asta. Mai promovăm și democrația, că oricum e plin de oameni care s-au hotărât să aibă drepturi.
Meciul a fost unul perfect, a durat puțin și ne-a oferit la vremea lui exact ce așteptam: drum mai lin către alte transmisiuni care ne interesau măcar în aceeași măsură. Meșter tot a făcut mișto de faptul că Nadal, dacă tot s-a însurat, ar putea să renunțe la semi-părul de care încă mai trage, dar aș dori să reamintesc poporului că Meșter a scris asta din postura de tip care se tunde periuță, ceea ce e cel puțin paradoxal și problematic pentru vârsta lui.
Embed from Getty Images
Ce-am mai văzut interesant astăzi?
Benoît Paire a stat trei ore și jumătate așteptându-l pe Codruț să îi admire meciul, timp în care a trecut cu mare greu de Cedrik-Marcel Stebe, un neamț de care n-a auzit nimeni, deși are 29 de ani și a ajuns anul trecut în finală la Gstaad.
Șarapova încă există și primește wildcard-uri peste tot. În această perioadă e recomandabil să vă organizați petrecerile și aniversările cu mare grijă, pentru că ITF s-ar putea să v-o bage pe gât și să vă treziți cu tortul măsluit și plin de chestii care v-ar descalifica inclusiv de la meciurile de FIFA pe PS4.
De asemenea, l-am mai văzut în dimineața asta pe Felix Auger-Aliassime. Băiatul ăsta, care e număr 22 ATP la 19 ani, va fi noul meu pariu. În sensul că sunt dispus să pariez 10 lei pe faptul că ia un Grand Slam până la 25 de ani și 10 lei pe faptul că îi suflă Raonic în tricou și îl face să se retragă la depou din afara Top 50 înainte de vreme. Oricum ar fi, câștig.
De consumat în noaptea de marți spre miercuri la Australian Open:
02:00* N. Osaka – S. Zheng
02:00 C. Suarez Navarro – A. Sabalenka
04:00 S. Cîrstea – C. Gauff
10:00 S. Williams – T. Zidansek
04:30 N. Djokovic – T. Ito
04:30 B. Paire – M. Cilic
05:00 S. Tsitsipas – P. Kohlschreiber
11:15 R. Federer – F. Krajinovic
06:00 Niculescu/Doi – Kalinskaya/Putintseva
03:30 Rojer/Tecău – Inglot/Qureshi
* Orele de start pot varia în funcție de desfășurarea meciurilor programate înainte
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.