Careul de Ash

Trebuia să vină un intrus ca mine ca să vă bage zenul în service. Am fost de câteva ori pe baltă și văd tenisul (și) ca pe o partidă de pescuit: îți pregătești de cu seară combinațiile de momeli, porumb îmbibat în nebunii de vrăjit centrii nervoși ai potențialei capturi, râme decapotabile și verișoarele lor mai mari (alea doboară monstrul), undițe și lansete, ace, brice și matrice, pălăria cu care ți-ar fi rușine să ieși în piață, dar în stufăriș e croiala lui Dumnezeu, un aparat de radio, ca să asculți cotele apelor Dunării, și apă de băut.

Nu-i obligatoriu să consumi alcool dacă ai ca hobby risipirea timpului liber în sânul bine proporționat al naturii. Te mai și deplasezi cu propriul autoturism, așadar nu bei, cum se poruncește în Moldova. 

Se odihnesc exemplarele prețioase din tenis când știu că a doua zi vor da dincolo de plasă? A recunoscut-o și noua campioană de la Wimbledon, Ash Barty. Știa că are de plantat hrană de toate felurile în terenul Karolínei Plíšková, doar urma o finală de Grand Slam. Își luase și mantaua lungă, se temea că va veni ploaia, nu știi ce surprize îți pregătește Gulf Stream. De unde să știe că în primul set, de exemplu, avea să prindă numai la mămăligă? Norocul începătorilor, s-ar putea șușoti, însă australianca era pentru a doua oară în viață cu picioarele până la gleznă într-unul din primele lacuri de acumulare ale fenomenului. A plecat cu mult pește acasă, însă la un moment dat a trebuit să intre în barcă, să vâslească ostășește aproape de geamandură.

A, nu, nu l-a pupat ca să-l arunce înapoi în ghiol. Îmi place ipocrizia, dar îi urăsc pe ipocriți. Îmi aduc aminte de primul meu fishing-match, se întâmpla acum vreo două decenii la Blasova, un lac de proporții din Insula Mare a Brăilei. Se organiza Cupa Presei și, alături de mai mulți pelicani din media, m-am prins în horă. Am capturat șapte bucăți, după ce m-am avântat până la brâu în apă, cel mai mare oblete fiind cât palma-mi de pianist. I-am invidiat pe primii trei clasați, inși la vreo 50 și ceva de ani: își rupseseră șalele cu câte treizeci-patruzeci de kile de crap și caras. Băi, ce ziariști talentați, mi-am spus, ăștia or fi senior-editori. Editorialiști, cum ar veni.

La festivitatea de premiere am aflat că tustrei erau instalatori care pescuiau și în gurile de canalizare. Peste ani, se poate să le fi povestit nepoților că au trecut cântând proba gazetăriei cu solzi. V-am ținut de vorbă, așa-i? Plíšková, săraca, ar fi pus ieri mâna pe un răpitor doar dacă s-ar fi deschis o pescărie pe terenul central de la Wimbledon.   

Cronicile de la Wimbledon îți sunt oferite de:

Eh, d-aia e tenisul intrigă de lux susținută de Porsche. Te agață emoțional dintr-un colț de continent și te poartă, nevoit să suporți curenți la altitudine, fără cabine presurizate, aerul rarefiat de peste Pirinei și Alpi. Cauți disperat un hap, bei paharul de apă plată pe nerăsuflate și reziști. Nu-i așa că-i bine pe canapea? Ca să răspund unei ipoteze deschise în paragraful precedent, Karo s-a întrebuințat ca să aducă pescăria pe iarba tocită din complexul londonez. I-a lipsit ceva, trebuia să fie rechin, însă a fost jucăușă ca un delfin în setul întâi, apoi i-au apărut colții și a pus de-o saramură, cu ardei copți pe grătar. Dar numai atât, decisivul tocindu-i proeminențele cu care plănuise să taie minciogul campioanei de la antipozi. Era și nadă fără număr.

Cinstit, la cât de tare a dat în bălării în primele 22 de minute, acesta fiind setul 1, m-am întrebat dacă nu cumva cehoaica este în vacanță. Poate, frizând absurdul, alături de Garbiñe Muguruza. Pe care eliminarea prematură de la Wimbledon a trimis-o în Transilvania. Pe la Fundata și la Bran, în căutarea legendarului Dracula, de acolo părea că începe jocul și sportiva aflată într-a doua sa finală de GS.

View this post on Instagram

A post shared by GАЯВIÑE МUGUЯUΖΑ (@garbimuguruza)

Dacă ne-am obișnuit cu telemunca, de ce n-ar funcționa și teletenisul, numai că semnalul alterna. Când avea KP două liniuțe, când intra brutal în 5G. Firește, labilitatea netului nu poate fi pusă decât pe seama conservatorismului britanic: am stabilit, fata se afla în România (pe teren îi vedeam holograma), iar noi numai de țeavă proastă de Internet nu putem fi bălăcăriți.

Serviciul ei marcă înregistrată trecea tremurând peste fileu, returul era flasc, forehandul reclama o grabnică inspecție tehnică. Nu era Karo, dădea cu lopata în mingile alea, iar optimismul – e drept, parcă niciodată nu i l-am văzut cu adevărat pe chip; mda, disimulare de actriță deseori încercată – îi era amenințat de leșin. Să fi fost geamăna Kristýna în locul ei? Dar nici sora n-ar fi agonizat atât de mult, prima sa lovitură câștigătoare venind după 20 de minute. Pentru cosmetizatul 6-3, care n-a avut proiecție în realitate, a greșit Barty, parcă dorind să-i întindă o mână partenerei de bal. Ar fi fost păcat ca jocul să se termine înainte de a începe.

“Da, sunt cu Muguruza, băi, pe la meșterii populari, ne-am luat cașcaval afumat cu fum de fag și pălincă! Nebuna asta vrea să mergem și la Sinaia, să vedem Peleșul.” E replica piticului filosof de pe creierul tenismenei din Cehia. Cumva o trezea, îi servea o pornire de camion la minus 35 de grade Celsius, cu făclia sub capul tractor. Astfel i-am contabilizat primul forehand în cross care a modificat tabela. Nu mai avea mare lucru de salvat din runda în care nu fusese de recunoscut, însă foaia de parcurs a meciului nu fusese încă semnată.

Și am redescoperit-o pe doamna Hrdlička, numele din cartea de identitate. E căsătorită. Deși Ash se desprinsese la 3-1, cu un usturător as, atleta revenită în Top 10 după acest ultim act și-a făcut serviciul, apoi a scos un break la zero! Și tot fără să piardă punct, Karolína a întors la 4-3, cinci ași la viteze de croazieră intrându-i în a doua repriză a galei.

A urmat o scenă rară pe verdele tușat, două revere executate consecutiv în diagonală de australiancă lovind linia în același loc, la un milimetru de aut. Ce precizie chirurgicală, cât de limitată este vederea umană! Un arbitru de tușă o reclamase afară pe prima – VAR-ul din tenis i-a anulat strigătul apăsat -, la a doua a insistat ceha să vadă reluarea. Noua campioană a celui mai prestigios turneu de Mare Șlem ștampila impresia de netăgăduit că și-a reînnoit contractul cu poziția de number one. Suspansul continua cu o vagă adiere de happy-end pentru fanii din țara-continent.

Plíšková a ajuns prima la 6, iar în tie-break a savurat cinci mingi la rând, după ce adversara conducea cu 2-1. Era ce așteptaserăm, se zguduia inima de toți pereții cutiei toracice. Sufereau inimile celor prezenți pe arenă, căci noi de acasă eram safe: scurtă Ash de lângă fileu, lob Karo, întoarce australianca printr-un voleu de rever și închide jucătoarea din estul Europei cu un smash teribil. Aplauda și Tom Cruise, actorul unor producții care nu se pot confunda cu noblețea sportului alb. Nu înțeleg cum o fi pătruns pe arenă, l-or fi asimilat portarii cu vreun chelner aflat în ziua liberă. 7-4 la sora Kristýnei, urma decisivul pentru farfuria care până ieri mirosea a Halep. O să-i ducem dorul, cum anticipează Meșter? E cam melancolic în ultima perioadă, nu-l mai recunosc.

Careul de ași, e vorba de cele patru mari turnee, e un obiectiv tot mai plauzibil pentru multi-tasking Ashleigh, jucătoare de cricket în perioada 2014-2016. Roland Garros-ul a fost cucerit, acum e gata și Slam-ul din Regatul Unit. Setul de pe urmă, cu 3-0 și 4-1 în cont, i-a coborât totuși o perdea de presiune. Prea o plimbase din colț în colț pe contracandidată, evadase la un liniștitor (pe hârtie) 5-2 și încă se mai trăgea. Ceha a urmat la serviciu, a împins în 5-3 și a avut minge de break. Barty dăduse două în plasă, se uita uluită la scor și nici scorul n-avea cea mai limpede privire:

– Ești bine, dragă?
– Cine, eu? Tu nu te vezi?

Omologul piticului de pe scoarța celeilalte finaliste, oarecum impacientat, a bătut din picior și tușit în pumn:

– Gata, fată, hai să-i arătăm cum se prepară la Adelaide “pie floater” (un mix între plăcinta cu carne și supa-cremă de mazăre)!

Bingo! S-a autoreglat atomica de pe acoperișul clasamentului WTA. A scuturat din copac o minge și a eliminat avantajul lui Karo, a executat apoi un as fără milă și, pentru că matchpoint-urile nu se ratează, cu un forehand tare ca un brânci pe scări și-a obligat partenera de duel să elibereze reverul de final în fileu. 

Ash is the champion, no time for losers, cum zice poetul pe portativ. De ca și cum “Oh, Carolina” n-ar fi avut atâtea neplăceri. E domiciliată în satul Monte Carlo, vecină cu Mihaela Rădulescu. Carevasăzică, dacă o inundă cineva, acel cineva nu poate fi decât vedeta de televiziune. Ca să nu-i readuc aminte cum îi blochează liftul la etajul 6. Pățăști, parcă așa se spune în Ardealul cutreierat zilele trecute de Garbiñe.

Veronika Kudermetova/Elena Vesnina – Su-Wei Hsieh/Elise Mertens 6-3, 5-7, 7-9

Stați așa, cine postula că tenisul la dublu e plictisitor? Luați finalele de ieri, atât la fete, cât și la băieți și comparați-le cu Supercupa României la fotbal, jucată tot aseară și decisă la 11 metri. Ar fi urmat departajarea în funcție de zodie.

Favorite, Hsieh și Mertens au plecat subturat în meci și au fost salutate în pas de defilare de rusoaice. Și știți cum e defilarea la ruși, schimbi trei perechi de încălțări într-o zi: 6-3. Apoi, într-al doilea, poc! Era 5-3, se-nghesuiau organizatorii să scoată vesela pentru ceremonia de premiere. Două mingi de meci, la 5-4, au irosit Elena și Veronika, tabela balansând spre un impresionant 5-7. Aici să vezi departajare, exact ca la o bârfă de final de săptămână: doamnele s-au întins la o oră și un sfert de set cu de toate, taiwaneza și belgianca permițându-și să parcheze abia la 9-7. Cu spatele, ca boierii. 

Nikola Mektić/Mate Pavić – Marcel Granollers/Horacio Zeballos 6-4, 7-6, 2-6, 7-5

Croații erau cotați cu prima șansă la câștigarea trofeului, însă doi vorbitori ai limbii lui Rafa Nadal, care aseară posta necruțător din Palma de Mallorca, le-au luat valorile la trântă. S-a transpirat din plin, s-a râs și s-a plâns în hohote la final, semn că noi, bărbații, chiar suntem mai sensibili și avem nevoie de ocrotire. De asta nici nu mă apuc de tenis: mi-e o teamă bolnăvicioasă de performanță. După croați, azi aveți sârb în meniu. Are oase multe, ca de obicei.

Neal Skupski/Desirae Krawczyk – John Peers/Shuai Zhang 3-6, 7-6, 7-5

Finala de dublu mixt a fost inventată anul acesta doar ca să ridice și unul de-ai casei o strachină deasupra capului. Britanicul Skupski, ajutat de o americancă, ar putea salva aparențele, după ce sâmbătă a trecut într-o semifinală din care am remarcat-o pe Zhang. But wait! Regina va închina oricum o cupă de spumant, pentru că adversarii din ultimul act sunt Joe Salisbury și Harriet Dart, ambii cu buletin făcut după Canalul Mânecii. Cum te uiți dinspre continent, neîndoielnic, ce naiba să cauți în Atlantic?

Susține cronicile pe Patreon.

Aceste texte îți sunt oferite de: