Am așteptat acest meci ca pe propria înscăunare pe tronul Regatului Unit. Știți, Commonwealth, chestii, socoteli. Eu tropăi mai pe old school, așa, visez herghelii pe zidărie. Nu se va întâmpla, e prea târziu pentru un asemenea proiect de anvergură, acela de a identifica nobilul Viscri 2.0 prin altă galaxie. Nu știu să am vreo șansă nici în viața următoare de a le da cu tifla supușilor prințișorului George de Wales, însă glanda optimismului îmi pompează ca naiva. Și nu e singurul organ care îmi funcționează prost, de aceea sunt doar cronicar, nu și performerul care coboară în arenă și zbiară la copiii de mingi.
Uneori îmi vine mănușă și acest statut, am astfel șansa de a-i bate delicat obrazul Paulei. Astăzi s-a afișat în alb, nu în doliul din martie trecut, la Miami, când funcționa pe post de lansator de rachetă pentru proaspăta văduvă de succes Sabalenka. Și când o deranja din punct de vedere cinetic, părea că are acordul prealabil al acesteia.
La Melbourne, Badosa a venit călare pe crucișător până în semifinale și lăsa dâre de parcare laterală pe plajă, cum se obișnuiește într-o țară din sud-estul Europei. Scotea flăcări prin privirea aceea care poate să seducă, însă nu e treaba mea să prind acest aspect într-o cronică sportivă. Altfel, aria dintre frunte și nas – felinarele, cum se zice în poporul din care fac parte – transmite și emoții de altă culoare. Pare mereu nerăbdătoare să-ți paseze un secret. Sau să-ți rostogolească vreo ghidușie după care să vă tăvăliți de râs.
Foto: Getty
A și chicotit din poziția culcat, ca pregătită pentru flotări, după ce alunecase pe o coajă de torpilă a bielorusei. De acolo, de jos, i-a făcut semn amicei sale că este în regulă. S-a hlizit, a făcut-o sincer și Aryna, au hăhăit generos și oamenii prezenți la meci. Dacă mai era nevoie, atmosfera de amical cuprinsese totalmente evenimentul, devenise limpede că spanioloaica nu poate lăsa muștele să dea năvală cu trompele pe prietenia sa cu numărul 1 mondial. Chiar dacă începuse puțin apretată, cu încruntarea aia pe post de poker face și cu un 2-0 cumva firesc câtă vreme puternica adversară pornește precum camioanele pe vremuri: cu cabina aplecată și cu făclia la rădăcină. Diesel, baby!
Uneori e destul să termini în picioare cu Saba. Dacă ajunge să se sprijine în forehandul cu care plesnește o diagonală-uragan, schema consumându-se în maximă viteză, e recomandabil să te dai la o parte. Altfel, îți montează pe viu inel la stomac – și dacă e, și dacă nu e nevoie – și îți înlocuiește bila cu mingea galben-verzuie. Dar Paula rămăsese distrată: după ce serviciile i se ridicaseră la un nivel comparabil cu al liderei mondiale, din oceanul ochilor săi se ivea un pește mic cu acel gen de mesaj care gâdilă egoul.
“Sunt bună și mă mai fac”, părea să gândească iberica. Devenise mândră de liftingul facial al propriei prestații, călcase în irațional. A urmat, în consecință, reculul brusc care poate să destrame piramide nazale și să producă și alte pagube. Două duble greșeli și break Aryna în setul secund pentru 2-1, după ce își trecuse pe persoană fizică și prima manșă. Apoi, de pe balustrada umerilor campioanei en-titre decola forța necesară unui nou break. 32-11, raportul loviturilor direct câștigătoare, sufocantă diferență! Jucătoarea din Spania era copleșită. Ca la Balul Bobocilor de pe timpuri, când nu știi dacă să accepți invitația la dans sau să rămâi la macerat cu fetele într-un colț pentru a-l bârfi pe Mr. Boboc. Un fel de prinț, dar de conjunctură.
Foto: Getty
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Australian Open îți sunt oferite de Porsche.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
