Țarina Sabalenka

Aryna Sabalenka – Anastasia Potapova: 6-1, 6-2

S-a tăiatul mielul astăzi la Stuttgart, sărbători fericite tuturor celor implicați.

Se poate vorbi despre inadecvare în meciul ăsta. Pentru că-n semifinala de azi au părut că joacă două fete din categorii diferite ale tenisului. Seniori-juniori, grea-muscă, haltere-gantere. Înțelegeți voi. Se poate vedea și cu ochiul liber, fără să le pui să joace, dar pe teren s-a desfășurat o hăituire constantă din luneta căreia rusoaica Potapova și-a dorit exclusiv să iasă cât mai repede și cu hainele cât mai puțin șifonate.

A fost evident din primul minut al partidei că Sabalenka va câștiga meciul ăsta și c-o va face clar, fără replică. Hecatomba a început și s-a terminat în același ritm, pentru că Aryna nu are frâne și nu se oprește atunci când simte miros de sânge. Șanse ai cu ea, dar doar dacă trăiește cu impresia că-i poți tăia oricând un picior al scaunului. Dacă apucă să-și așeze prelata peste motoretă, ești exponat în muzeul de istorie și trofeu în vitrină.

Aryna are unul dintre cele mai bune sezoane ale sale. Singura problemă pe care-o are e Iga Swiatek – pentru că fără poloneză, am fi de acord cu toții că începe o nouă eră în care puterea nu se alege, ci se impune cu forehandul. Am mai trecut prin asta pe vremea în care Serena Williams juca la fiecare turneu doar ca să se-ncălzească pentru finală.

Așa, însă, cu trei înfrângeri în tot anul (una contra Soranei, să ne trăiască), Sabalenka se află pe locul al doilea mondial și nu cred că există seară în care să nu se întrebe de ce e doar acolo în timp ce-și scoate dintre dinți cărniță de ieduți acroșați pe arenele din toată lumea.

Mâine se joacă finala mare a circuitului: Swiatek – Sabalenka. Om trăi și-om admira.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

---

Iga Świątek – Ons Jabeur: 1-0 (ab. Jabeur)

Se anunța unul dintre cele mai spectaculoase meciuri de la Stuttgart, dar s-a oprit după un singur game (per se), deși Ons a încercat să-și care gamba accidentată-n cârcă încă două game-uri, dacă tot ajunsese până aici.

În gamba tunisiencei s-a întâmplat o răscoală fibrilară fix în primul game al meciului. Și turneul ăsta ca turneul ăsta, dar Ons are de apărat niște puncte sănătoase la Madrid, unde anul trecut a terminat cu trofeul în brațe.

Deci nu sunt multe de spus despre ce-am văzut aici. Doar că-mi pare rău. Cumva, în spatele minții, chiar credeam că Ons și magia încheieturii ei sunt printre puținele elemente naturale care pot să desfacă șuruburile roboțelului Iga.

Asta pe lângă faptul că, dacă o vezi în spatele cortinei și iei micul dejun în aceaași cameră vreme de o săptămână cu toate jucătoarele, Ons pare un om pus acolo ca să echilibreze aerul rarefiat. Și-ajungi s-o îndrăgești, pentru că-i trimisa noastră în tenisul feminin: imperfectă, dar cu potențial să dezamorseze orice nucleară.

Mâine avem finală Iga Swiatek – Aryna Sabalenka. Numărul 1 mondial contra Numărul 2 mondial. Nu cred că există organizatori mai fericiți decât oamenii de la Porsche.