Aryna Sabalenka – Amanda Anisimova: 6-3, 7-6;

Când, în primul set, s-a făcut 2-0 pentru Aryna, una dintre camere a căutat imediat reacția Amandei. Fără să știi nimic din trecutul recent al Anisimovei, mesajul era unul clar: dacă ceva se rupe, avem cadre în 4K și putem surprinde primul început de lacrimă mai ușor decât le e celor de la NASA să vadă unde sunt locurile de parcare pe Marte pentru roverul Curiosity.

Anisimova a intrat în meciul ăsta trăind povestea unei reveniri din morți cu expunere globală. După ce finala de la Wimbledon i-a adus o porție aproape fatală de carbohidrați sub forma unui dublu bagel, Amanda a avut nevoie de aproape o lună și jumătate pentru a câștiga primul ei game într-o finală de Grand Slam. Prima dilemă a zilei a fost una simplă: față în față cu orice soi de asemănare care să aducă aminte de meciul de la Londra, reușește Amanda să nu se facă ghem în fața taifunului și să muște din măr fără să își lase dinții în coaja copacului?

Aryna, tot cum o știți. A câștigat inclusiv pentru că a reușit să fie mintea lucidă pe un teren de tenis pe care nu se afla de una singură. A tras la o căruță pe care, fără jenă, din când în când a înhămat-o și pe Amanda. Care a plâns din nou, dar nu e și asta o performanță în materie de drame, când supărările vieții îți sunt o vară cu două finale de Grand Slam pierdute?

După ce a urcat din nou pe cal, aproape instant, Anismova și-a cedat serviciul la 0, consumând același mix fatal de mingi prea lungi scăpate-n străchini și puncte încheiat în burta fileului, de parcă lovitura fusese executată cu un capăt de coadă de mătură legată de piciorul patului. Sabalenka digeră suferință proprie și consumă cu egală plăcere drama nerostită a adversarei, oricare ar fi ea.

E arta ei. Te face să crezi că ea nu poate, doar ca să descoperi că tu poți mai puțin în timp ce ea pune punct peste punct și ajunge la victorie cât tu încă te mai întrebi care-s limitele terenului. Un joc de iluzie, în care aparenta ei fragilitate e de fapt muzica de fundal a unei veșnice ceremonii în care Aryna leagă adversare în ștreang și victorii pe sârmă.

Am zis de vreo trei ori că Amanda e împachetată și gata de livrat în lacrimi la vestiar. Ce bine că eu, spre deosebire de cei din teren, pot face și spune orice, după care să șterg și să scriu altceva. Meritul ei azi e că a găsit sertarul cu tenis și a livrat. Cu frâna de mână trasă, cu duble și neforțate puse între minuni de backhanduri desenate parcă din satelit. Dar tenis pe care, a doua zi, după ce ai terminat de jeluit, să îl poți analiza fără să rulezi tot stocul de televizoare de la magazinul din mall.

Sabalenka, prin ceva minune greu de înțeles, reușește să mai câștige un trofeu deși nu e clar dacă fata asta știe să servească.

Dar dacă credeți cu adevărat că Aryna e o neștiutoare lovită de noroc, vă las cu provocarea asta: revedeți punctele în care pare stângace, pierdută-n mișcări și felul în care se arcuiește pe lângă zeci de mingi dintr-un meci și le trimite la sursă cu o tehnică ce ar fi o provocare educațională chiar și pentru specii înalt dotate intelectual.

Fata asta combină într-un mod irezistibil forța, o capacitate tehnică demnă de un master în inginerie, incapacitatea unui borcan de a se deplasa grațios pe scări și mentalul un parașutist care dă cu banul atunci când își alege ghiozdanul cu care urcă în avion. Asta a livrat azi și asta tot livrează de luni de zile în care e în aproape toate finalele posibile și constant numărul 1 în clasament. Și poate ar trebui să o apreciem mai mult. Dacă nu, nu-i nimic. Trofeele alea vor continua să vină.

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

Cronicile de la US Open îți sunt oferite de Porsche.

Radu Hângănuț

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.