Andrey Popa, hoț bărbat

E 2023, cum ar anunța orice rapper care a atins pragul psihologic de 200 de vizualizări pe YouTube, și tenisul a devenit un sport în care pe voinicii cei vestiți cu rachete nu-i bate nimeni la condiție fizică. Oamenii noștri se antrenează temeinic, până cad lați, apoi sunt în stare să bată mingea și câte șapte ore, de leșină fotbaliștii români numai când aud, că ei nu pot s-o ducă nici 90 de minute din trei în trei zile.

Dacă ar avea ocazia să le servească un discurs motivațional tenismenilor de azi, Ilie Năstase i-ar sfătui probabil să mai lase munca deoparte, că bună nu-i: „Mergeți și voi la un vin, băieți, apoi urcați-vă la volan și vedeți ce se întâmplă, că viața e și distracție, nu doar tras la jug”. Să nu mai pomenesc de legenda Marcos Baghdatis, faimosul cipriot cu burtică de bere, care pesemne că se antrena cum muncim noi azi. Zece minute pedală, apoi scrolezi pe Social Media, servești o țigară, o gustărică și uite acușica vine ora de plecat acasă. Că doar nu intri în jocul lor capitalist să bagi peste program.

Și nu e doar de antrenament, să fim serioși. Generația nouă din tenis le are cu vitaminizarea, cu recuperarea ca la carte, iar când vine vorba de potolit stomacul își cântărește la sânge avocado-ul ready to eat, după care combină ideal proteinele cu carbohidrații, cât să stârnească invidia oricărui chimist.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Andrey Rublev – Holger Rune: 6-3, 3-6, 6-3, 4-6, 7-6

Sigur, faptul că băieții pentru care TikTok-ul nu are secrete sunt capabili să danseze toată ziulica în jurul fileului nu garantează și calitate. Exemplul concludent e acest meci țicnit dintre Rublev și Rune, care s-au întrecut pentru un loc în sferturi, dar și-n greșeli neforțate. Chiar și-n duble greșeli, cu danezul Holger contabilizând vreo 12. Eu, de pildă, n-am făcut 12 duble greșeli toată viața mea. Ce-i drept, am jucat tenis vreo două ore cu totul, dar faptele rămân fapte, prieteni.

Măcar am trăit dramatism pentru tot anul, dacă tenis de gală n-a fost să fie. Andrey și Holger au jucat mai bine de trei ore și jumătate dominați de frica să nu piardă și așa a rezultat o încleștare tensionată, cu numeroase răsturnări de situație. S-au schimbat lovituri din fundul grădinii, break-uri ca-n WTA și ceva priviri apăsate, pentru ca în final deznodământul să atârne de o minge norocoasă, ricoșată din fileu în terenul lui Rune. Beat this, Hollywood!

Ca să o luăm cronologic, lui Andrey Rublev i-au tremurat degetele ceva mai puțin decât lui Rune încă din primul set. Poate și pentru că are șase ani în plus, în timp ce danezul abia e la vârsta la care caută loc în portofel pentru permisul de conducere. Chinuit de propriul serviciu, care mai mult l-a încurcat luni pe arena Rod Laver, Rune a scârțâit și-n debutul rundei a doua, când a salvat trei mingi de break. Moment care însă l-a inhibat pe rus și l-a făcut până la urmă să cedeze setul.

Manșa a treia a fost una mai liniștită, ca și cum cei doi flăcăi știau că mai au o grămadă de împărțit. Rublev s-a impus datorită unui break înhățat în al șaselea game, apoi a lăsat senzația că are puterea să închidă partida în al patrulea set. N-a fost să fie, că rusul a dârdâit ca și cum l-ar fi luat gripa la gândul victoriei. A cedat pe propriul serviciu la 4-5 și așa s-a ajuns în runda a cincea, cât să simtă spectatorii că a meritat fiecare bănuț dat pe bilete.

Rune a preluat inițiativa în decisiv și a câștigat pe serviciul rusului, dar lipsa de experiență și presiunea cocoțată pe umerii săi au dat în clocot. Puștiul din Nord a avut jocul în buzunar, dar n-a putut să ducă treaba la bun sfârșit, irosind și două mingi de meci la 6-5. S-a mers în super tiebreak, un soi de lovituri de departajare la fotbal, unde bate cine-și domolește nervii mai cu spor. Micuțul Holger, aflat la abia al doilea meci de cinci seturi în carieră, a avut 5-0, apoi 7-3, însă nici de data asta n-a servit fatalitatea. 

Rusul a făcut 9-7, după o remontada care i-a încălzit pe rușii de acasă aproape la fel de tare ca 50 de vodcă. Dar bineînțeles că a venit iar rândul lui Andrey să se sperie în fața victoriei. Rune a salvat cele două mingi de meci, ultima cu un passing splendid, în antiteză cu serviciul livrat. M-am simțit ca într-o peliculă americană, de 5,2 pe IMDb, în care protagoniștii se bat juma’ de film, cad, se ridică, iar cad, apoi se ridică și lovesc, după care mai cad o dată, dar tot lovesc și de colo jos, în timp ce se ridică din nou. Ah, și sunetul producției e pus prost, se aude la două secunde după lovitură, că de asta are notă așa mică.

Cum niciunul dintre cei doi nu era în stare să tranșeze filmul de acțiune și de duzină, a intervenit nenea fileul. La 10-9 pentru Rublev, a decis să pună capăt calvarului și să-i trimită pe cei doi bravi luptători la recuperare, apoi la salata cu avocado și iartul fără grăsimi cel de toate zilele.

Amazing Andrey!@AndreyRublev97 comes from 0-5 down in the match tiebreak to defeat Holger Rune in a classic at Rod Laver Arena.#AusOpen • #AO2023 pic.twitter.com/Ms3S4Vi4wN

— #AusOpen (@AustralianOpen) January 23, 2023

Alex de Minaur – Novak Djokovic: 2-6, 1-6, 2-6

Nole trăiește povestea veteranului care merge de ani buni în parc să joace șah și într-o zi realizează că au rămas să mute pionii doar niște juni entuziaști. Că maeștrii Nadal și Federer, care-i puneau sângele în mișcare, au rămas acasă ca să aibă grijă de gospodărie și de nepoți.

Sârbul însă nu se satură să câștige, chit că adversarii din garda nouă se scarpină după ceafă când aud de „gambit” sau „apărarea siciliană”. Dacă la un moment dat Djokovic începuse să-și dea greu singur, cedând unul sau două seturi adversarilor, ca să simtă puțină adrenalină, acum nu mai face nici asta. Nu mai există concesii, nu mai există frâne, lovituri ratate sau ritm încetinit.

Novak pune presiune permanentă pe amărâții de dincolo de fileu, care sunt năuciți și se întreabă ce caută ei acolo. Nici speranță pare că nu mai au. Exact așa, fără să aibă nici timp să respire din burtă, s-a trezit domnul Alex de Minaur, care a rezistat un pic peste două ore în fața iureșului balcanic. 

Fără să presteze neapărat rău, australianul care n-a vrut să fie spaniol – deși mama lui a mâncat paella și el însuși a stat mai mult pe la Alicante când era mic – nu l-a incomodat deloc pe Djokovic. Până la urmă, să treci de la Bonzi și Mannarino, adversari cu nume de fructe exotice, la ditamai Nole nu e chiar simplu.

Vestea proastă pentru tinerii rămași la Melbourne e că Djokovic rulează nu doar sportiv, ci și fizic pare să se simtă bine. Dacă își imaginau că prospețimea și zvâcul e de partea lor, băieții s-au înșelat. Accidentarea aia la piciorul stâng, dătătoare de speranță pentru ăștia mici, nu dă semne că-i serioasă. Nole zburdă și se cam vede 22-ul. Mă refer la Grand Slam-uri, nu la revista aia de intelectuali.

Aryna Sabalenka – Belinda Bencic: 7-5, 6-2

Aryna, fata fără steag la profil, nu a pierdut niciun set în 2023, ceea ce înseamnă că unii dintre noi au rezoluții de an nou de care se și țin, nu renunță la ele în seara fatidică de 2 ianuarie. Între Crăciun și Revelion, când probabil trei sferturi dintre cetățenii plătitori de taxe din Belarus erau pe sub mese și nici nu catadicseau să se ridice de acolo, Sabalenka a lucrat intens la propriul serviciu.

Iar serviciul ăsta a răsplătit-o. În prea puținele momente în care elvețianca i-a pus probleme, bielorusa a servit cu viteza luminii, de a crezut sărmana Belinda că a nimerit din greșeală în ATP. Mai punem la foaia cu reușite și cele 32 de lovituri câștigătoare ale Arynei și avem deja tabloul acestei partide. Una „într-un singur sens”, cum ar caracteriza-o originalii comentatori români.

Fără Iga, plecată oleacă într-un retreat de regăsire a sinelui, Sabalenka a devenit mare favorită la Australian Open. Iată, deci, că-n viață e nevoie puțin și să le fie altora un pic rău ca să-ți fie ție bine de tot. Lucru pe care nu ți-l spune nici religia, nici speakerul motivațional. În fine, până la trofeu, Aryna va da piept cu Donna Vekic, cea care a trecut de adolescenta cehă Linda Fruhvirtová. 

Cât despre Belinda Bencic, numai de bine. Odată ce n-a mai avut în față o influenceriță care promovează țoale în timp ce joacă tenis, am numit-o aici pe Camila Giorgi, s-a tăiat. Oricum, jucătoarea cu origini slovace reprezintă cu cinste Elveția. La fel ca naționala de fotbal din Țara Cantoanelor, Belinda e mereu acolo, printre ăia valoroși, dar momentan nu atentează și la trofee.

Magda Linette – Caroline Garcia: 7-6, 6-4

Fata din Poznan, care peste trei săptămâni împlinește 31 de primăveri, tocmai a obținut cel mai bun rezultat al său la un turneu de Grand Slam. Dovadă că de asta se cade să nu renunți niciodată în viață, că vârsta e doar un număr până la urmă. Aleator, zilele trecute citeam cum un fotbalist român de 30 de ani a dat Liga 1 pe Liga 4, o mișcare egală cu încheierea socotelilor profesionale.

Altfel, prezența lui Linette în sferturi e semn că nu scăpăm curând de Polonia în circuitul WTA. Când Iga își mai dă câte un sign out ca să își schimbe garniturile și să-și reprogrameze soft-ul, se ridică doamna Magda, care din 2010 tot visa să ajungă în primele opt la un turneu cu ștaif. 

Unde mai pui că polaca a trimis-o acasă pe Caroline Garcia în ciuda unui început de meci potrivnic. Franțuzoaica a avut la un moment dat două break-uri avans, dar le-a risipit cu lejeritate și a pierdut setul în tiebreak. Situație care probabil l-ar face pe Ionel Dănciulescu să spună, într-o analiză fără perdea a unui Mioveni cu UTA, că „două break-uri în plus e cel mai periculos scor, puteți întreba și conducerea”.

Karolína Plíšková – Zhang Shuai: 6-0, 6-4

Fără să fie la nivelul de acum vreo cinci-șase ani, cehoaica stabilită regulamentar în Monte Carlo a dat de pământ cu veterana Zhang, care a trăit un moment de „ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. Că n-avem cum să uităm acel 6-0 sec administrat Patriciei Țig, cu ceva zile în urmă. Să vadă și doamna Shuai cât de frustrant e să nu obții nici acel „1”, echivalentul semnatului de condică, pe tabelă.

22 de minute a durat primul act, de au avut ăștia de la Australian Open probleme s-o găsească pe Zhang pe teren când au montat rezumatul. Noroc cu al doilea set, când asiatica a jucat eliberată de presiune, la modul „hai că mai rău n-are ce să se întâmple, doar n-o să-mi dea asta în cap”. Îmbrăcată într-un echipament aproximativ de circa – Doamne, iartă-mă! – „ținți lei”, Shuai chiar s-a dus în față, la 4-2, lăsând impresia că poate trimite partida în decisiv.

N-a fost să fie și doamna Plíšková se va bate pentru semifinale cu poloneza Linette, într-un duel care, orice am face noi, garantează rădăcini slave în penultimul act de la Melbourne.

Gabriela Ruse/ Marta Kostyuk – Miriam Kolodziejova / Marketa Vondrousova 6-3, 6-4

Româncele n-au plecat de tot de la Australian Open, fraților, doar că sunt mai greu de găsit pe tablou. Gabriela Ruse continuă la Melbourne, în proba de dublu feminin, care în tenis e echivalentul stațiunii Eforie Sud în raport cu o vacanță la mare în Spania ori Grecia.

A noastră face echipă trăsnet cu ucraineanca Marta Kostyuk, o altă tânără speranță a tenisului feminin. Cele două le-au executat scurt pe cehoaicele Kolodziejova și Vondrousova, care sigur au venit în Australia ca să facă reclame la consoane și nume lungi. 

Dacă se aliniau planetele cum trebuie, Gabriela ar fi dat în sferturi peste o altă româncă. Doar că Monica Niculescu, în tandem cu elvețianca Viktorija Golubic, n-a făcut pasul cel mare. Cele două au pierdut în fața cuplului Hunter & Mertens, cu un dublu 2-6, așa că speranța românilor este acum, paradoxal, în Ruse.