Fotbalul e o curvă. Timp de trei săptămâni din cele patru cât durează în Campionat Mondial, ai impresia că echipele mari se află în vrie, iar toți specialiștii încearcă să găsească explicații. Că sezonul a fost lung pentru vedete, că temperaturile le omoară splina, că gazonul e orezărie, că arbitrii sunt adunați de la oi, că mingea e mai ușoară decât cea cu care-s ei obișnuiți, că planetele nu-s aliniate sau că producția de coceni de porumb din Mozambic e la pământ. În același timp, există câteva echipe mici care îți dau speranțe că ar putea rupe lanțul marilor nume. Chile, Mexic, Columbia, Belgia, Costa Rica, Algeria, naționale care joacă frumos și care se califică en fanfare, marcând goluri fantastice după faze de poveste.
Apoi vin sferturile. Și te trezești, cum-necum, că echipele astea frumoase, cu jucători pe care-ți vine să-i iei în brațe și să-i transformi în postere, țin cu dinții de rezultate, joacă din nou bine, dar cad totuși pe rând ca popicele la bowling. Iar în semifinale ajung aceleași echipe mari, obosite, cu jucători blazați. Olanda, Argentina, Brazilia și Germania se vor bate până la urmă pentru cupa mondială, deși argentinienii și-au câștigat meciurile exclusiv la diferență de un gol, olandezii au dat goluri doar la apus, brazilienii marchează cu fundașii, ca Feroe, iar nemții au nevoie de prelungiri cu Algeria și fac egal cu Ghana.
În partida din Argentina și Belgia, jucată între două echipe care au ajuns în sferturi târâș, ca la instrucție, nimeni nu știa la ce să se aștepte înainte de startul meciului. Argentinienii s-au bazat până acum exclusiv pe Messi și au așteptat ca decarul echipei să inventeze goluri echivalente cu victoria așa cum dependenții de heroină își așteaptă o doza în sevraj. De cealaltă parte, grupul de vedete abia eclozate ale belgienilor nu a dovedit până acum că se poate transforma într-o echipă și s-a lăsat așteptat în meciuri câștigate la fotografie, ca-n atletism.
După ce au urmărit meciurile anterioare ale Argentinei, belgienii au intrat în teren relaxați ca un olimpic la Bacalaureat, știind că sud-americanii nu sunt în stare să marcheze decât încălziți. Pentru orice eventualitate, belgienii au pus totuși bodyguard lângă Messi să-l plesnească de fiecare dată când dă din gleznă în fața intrării în club. Așa cum se întâmplă însă de obicei, contingentul de malaci a fost mult prea atent la intrarea principală, astfel că ușa secundară a rămas liberă, ceilalți jucători argentinieni mergând cu traficul la negru până la contrabandă. Nu trecuseră nici 10 minute când Higuain a primit o pasă cu mantă de la Di Maria, atacantul șutând fără preluare cu șiretul în dreapta unui Courtois lipit cu prenadez pe gazon (GIF). Era 1-0, iar Argentina arăta deja mai bine decât în hainele de spital în care se îmbrăcase cu ocazia meciurilor anterioare.
Loviți în lobul occipital de golul lui Higuain, belgienii au uitat complet de ce au bătut atâta drum până în Brazilia și au început să se plimbe pe teren ca macacii prin baobabi: fără un scop precis, dar cu speranța că la un moment va cădea de pe undeva ceva de băgat sub nas. Argentina a profitat la maxim de situația inedită creată și s-au aruncat peste europeni, transformând terenul în pâlnie cu vârful spre poarta lui Courtois. Messi s-a transformat și el în motor V8 și a duduit, livrând pase și șuturi care i-au lăsat în unele cazuri ca la muzeu pe fotbaliștii belgieni.
Mașina argentiniană a circulat însă pe un circuit gol, fără telemetrie, astfel că încercările de depășire ale sud-americanilor au părut mai degrabă inutile și fără țintă. Iar di Maria și Messi au ratat senin, relaxat, ca-n miuțele disputate între burtoși la iarbă verde. În aceste condiții, Argentina a intrat la pauză cu avantaj pe tabelă, în timp ce belgienii au părut că au terminat Campionatul Mondial în meciul anterior, cu SUA.
După pauză, același Higuain a început repriza izbind bara, moment din care Belgia a pornit mașina de carne și a început să toace ușor bucăți de vită argentiniană încercând să le transforme în tartar. Belgienii au înclinat treptat terenul spre poarta argentinianului Romero, însă jocul acestora a fost atât de sterp, încât ocaziile clare de gol ale europenilor au fost mai rare decât palmierii în Cugir. Argentina a contraatacat de fiecare dată când a avut ocazia, însă nici măcar Messi nu a reușit să tragă al doilea rând de lavabilă peste peretele belgian, chiar dacă la un moment dat a rămas față în față cu Courtois, dar s-a fâstâcit sesizând cacofonia din această frază.
Ultimele momente ale meciului i-au găsit pe belgieni călare pe careul advers, însă europenii au reușit performanța de a rata fantastic fără a avea ocazii evidente de gol. Argentina câștigă astfel un nou meci la diferență de doar un gol, dar se transformă din echipa demonstrativă Messi și Prietenii săi într-o selecționată națională, în timp ce belgienii pleacă spre casă după ce au chinuit fotbalul ca pe-un ostatic timp de trei săptămâni.
ARGENTINA-BELGIA 1-0
A marcat Higuain (8)
Statistici, echipe, comentariu live
Prêt-à-portari
Dacă înainte de Mondialul din Brazilia ai fi pus față în față Olanda și Costa Rica, naționala din America Centrală ar fi plătit bani grei pentru onoarea de a juca împotriva triplei finaliste de World Cup. Cum cea mai surprinzătoare echipă din această competiție a reușit să își câștige însă dreptul de a juca contra Olandei în sferturile de finală, analiștii așteptau un măcel, uitând de faptul că Anglia, Uruguay și Italia au reușit să-i marcheze adunat naționalei costaricane un singur gol în grupe.
Meciul a început cu Olanda călare pe joc, costaricanii încercând să inoveze tactic printr-un sistem de joc cu nouă fundași ajutați în atac de un băiat care a atins mingea abia după finalul meciului, când a primit-o suvenir. În aceste condiții, gravitația s-a transformat într-o forță care părea că acționează orizontal, spre poarta lui Keylor Navas. Omul dintre buturile costaricane a tras însă zăvorul pe linia porții, zecile de atacuri olandeze rămânând în pană de idei fix când era cazul să se transforme în faze periculoase.
Cu Van Persie în pauză competițională și prins în ofsaid mai des decât Mutu în cluburi și cu un Robben care a săpat șanț degeaba pe partea dreaptă a atacului olandez, echipa europeană a pasat mingea de-a învinețit-o, șuturile fiind însă ștampilate și semnate de primire de un singur destinatar: Keylor Navas, care a jucat rol de vameș (GIF, GIF, GIF).
De cealaltă parte, Costa Rica a jucat un fotbal defensiv perfect, singura tactică pe care micuța, dar inimoasa, dar totuși micuța națională central-americană și-o permitea de altfel în fața unei echipe care anterior le băgase cinci degete pe gât spaniolilor, de exemplu. Atât de defensiv, încât primele 90 de minute ale meciului nu au adus niciun corner și niciun șut pe poartă în dreptul costaricanilor, care au văzut terenul advers doar în fotografii și filme documentare. Partea bună este că strategia a funcționat, spre deosebire de varianta pițurciană a acestei tactici, iar în puținele cazuri în care mașinăria defensivă a fost depășită și Navas nu ajungea la mingi au intrat în funcțiune barele porții, care au scos de vreo trei șuturile spre poartă ale olandezilor.
Costa Rica a împins astfel Olanda în prelungiri, cu scopul declarat de a duce meciul la penalty-uri. Pentru a-și atinge ținta, costaricanii au început să se trântească pe jos la fiecare adiere a brizei Atlanticului, transformând astfel meciul în segmente de joc întrerupte de vizite medicale la domiciliu. Tactica a funcționat și de această dată, pentru că olandezii au ieșit din ritm, iar cele 30 de minute ale prelungirilor s-au terminat așa cum au început. Mai mult, Costa Rica a fost aproape să-și facă suc din portocale stoarse la singura sa fază de atac, însă portarul Cilessen a scos cu tibia un șut care a omorât jumătate din populația de cardiaci a statului central-american (GIF).
Penalty-urile au fost o poveste în poveste, ca-n filmele de la Hollywood. Au început de fapt înainte de finalul meciului, când Louis van Gaal l-a schimbat inspirat pe portarul Cilessen cu Tim Krul, un tip care își făuse temele în săptămâna meciului și își cunoștea adversarii cum știe Gordon Ramsay să prăjească ochiuri. Krul și-a dovedit de altfel utilitatea după ce a apărat două dintre loviturile de la 11 metri ale adversarilor și plonjând pe direcția corectă la toate celelalte, dovedind cu această ocazie două lucruri înrudite: că omul cât trăiește învață cum bat atacanții adverși penalty-uri și că loviturile de departajare sunt departe de a fi o loterie cu rezultat întâmplător dacă la butoane stă un tip care se pricepe la asta. Plonjoanele inspirate ale lui Krul au fost dublate de penalty-uri excelent executate de olandezi, astfel că, în final, costaricanii nu au reușit să treacă de o nouă serie de lovituri de departajare, după ce în turul anterior reușiseră să trimită Grecia înapoi în Olimp. Dincolo, olandezii scapă și de această dată cu fața curată, glonțul mexican ferit în optimi fiind de acum dublat de cârja costaricană îndoită în sferturi.
OLANDA-COSTA RICA 0-0 (0-0), 4-3 după penalty-uri
Statistici, echipe, comentariu live
Semifinalele World Cup 2014
Brazilia-Germania (marți, 8 iulie, ora 23)
Argentina-Olanda (miercuri, 9 iulie, ora 23)
Pentru a te abona prin e-mail la seria de articole World Cup 2014, faza pe fotoliu, introdu adresa de e-mail în meniul din dreapta.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
