Și-am ajuns și la desert. După ce în ultimele săptămâni am trecut printr-o dietă forțată în care am mâncat doar legume și balastru servite în meciurile din Liga 1, am revenit la carnea suculentă și perele siropoase din Champions League, competiția europeană care ține să ne arate în fiecare sezon că ne aflăm pe continent în special geografic și geo-strategic, pentru că fotbalistic avem probleme crunte cu compasul.
Și în ce stil am revenit, fraților! Într-o seară explozivă la propriu și la figurat, în funcție de orașul din care ai privit primele două sferturi de finală, am avut în meniu, pe rând, un meci amânat din cauza faptului că autocarul celor de la Dortmund a fost accidentat printr-un tackling de trei explozii de origini necunoscute și apoi un recviem dedicat Barcelonei în care jucătorii celor de la Juventus au cântat la vioară și flaut în timp ce vedetele catalanilor s-au limitat la a sufla fără ritm în trompete.
Momentul sponsorului:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Dortmund – Monaco: amânat
Seara a început, așadar, cu știrea care anunța că meciul dintre Dortmund și Monaco a fost amânat pentru a doua zi din cauza faptului că lângă autocarul echipei germane au avut loc trei explozii regizate probabil de niște academicieni doctori în fizică cuantică scăpați de sub control. Cu câteva geamuri sparte și cu Marc Bartra plecat spre spital pentru analize, UEFA a decis să livreze proverbe și să lase pe mâine ce nu poate face azi. Iar stadionul care deja mustea de oameni a fost golit brusc ca portocala în storcător pentru ca șefii fotbalului să nu riște negocieri cu descentrați care confundă oamenii din tribune cu ținte de darts.
Așa că, dacă ați așteptat Dortmund-Monaco pentru a-l vedea din nou la treabă pe Mbappé, copilul care după dubla cu Manchester City a devenit obiectiv turistic cu CV plin de pelerini, nu putem să vă ajutăm decât cu o poză recentă până mâine, când e programat unboxing-ul.
Juventus – Barcelona 3-0
Trecem deci la singurul meci jucat marți seară în Champions League. Partida dintre Juventus și Barcelona, sau, așa cum urmau să experimenteze fanii catalani mai vechi sau mai noi, dovada faptului că deplasările reprezintă un soi de zgură în șosete pentru trupa lui Messi, care anul ăsta a jucat în meciurile de afară din Champions League ca un repetent care a nimerit la faza națională a Olimpiadei de Chimie în loc să intre în sala de păcănele aflată alături.
A fost primul meci al Barcelonei în Europa după partida de muzeu contra celor de la PSG, în care catalanii le-au introdus știuleți la nivel celular francezilor, recuperând 79 de goluri în ultimele minute ale meciului pentru a se califica mai departe. Probabil injectați cu adrenalină după meciul care a intrat fără mantă direct în manualele de istorie, jucătorii Barcelonei au început să se transforme ușor în masochiști cărora le place să trăiască la limită. Cam ca orice român în condiții normale, am spune noi.
Datele problemei au fost deja destul de clare încă de la primele acorduri ale romanței intepretate pe stadionul din Torino. Cu lecțiile făcute după ce au analizat probabil cu rigla toate meciurile Barcelonei din acest sezon, cei de la Juventus s-au înfipt în carotida catalanilor și au presat ca pansamentul pe rană. N-a durat foarte mult până când a venit și prima ocazie, însă Higuain a lovit mingea cu capul pe direcția portarului Ter Stegen după o centrare tunată la milimetru a lui Cuadrado, fostul jucător al Madridului demonstrând astfel că setea nativă de căsăpit catalani se diluează în timp dacă bagi paste în loc de paella.
În loc să vadă mișcarea anterioară ca pe un avertisment, jucătorii Barcelonei au continuat să bântuie amețiți pe teren în următoarele minute, iar Dybala a folosit momentul pentru a-și deschide cont la banca centrală de pe Rambla, marcând cu stângul după o execuție pe cât de elegantă, pe atât de fulgerătoare pentru fundașii catalani, pierduți pe teren ca mieii în fața cuțitului măcelarului în săptămâna Paștelui.
După o perioadă de liniște în care jucătorii spanioli au încercat o gimnastică scurtă de înviorare, același Dybala a pus din nou stângul la o centrare de pe partea stângă, marcând de la marginea careului și aruncând Barcelona din tren în timpul mersului.
Era 2-0 în minutul 22, iar Messi încerca să înțeleagă prin ce metode neortodoxe s-a transformat din multiplu balonat cu aur în personaj secundar în Ziua Cârtiței în variantă italiană. În ciuda unor zbateri seci ca o gură strămoșească de var nestins, Barcelona n-a reușit să se apropie serios de poarta lui Gianluigi Buffon, care se păstrează verde în ciuda faptului că de ceva vreme e vizitat de poștaș cu actele preliminare pentru pensie.
După pauză, Juventus și Barcelona s-au tras reciproc de tricouri și s-au pălmuit cu sârg cu speranța ca vreuna dintre echipe clipește decisiv. Cu un Messi deghizat pentru 90 de minute în Moș Crăciun pierdut în Piemont și cu un Suarez rămas astfel fără sistem de alimentare, catalanii au părut angajați ajunși la birou exclusiv pentru a semna condica de prezență.
Italienii au destule păcate, însă nu pot fi acuzați că nu simt miros de sos de roșii atunci când adversarilor li se transformă gambele în spaghetti. Drept urmare, Juventus a trecut din nou la sculptat în picioarele de pod care țineau viaductul catalan, iar Chiellini a marcat pentru 3-0 după o lovitură de cap la o pasă venită din corner într-o fază în care apărarea Barcelonei a dovedit iar că tiki-taka are scurtcircuite atunci când ștecherul e lăsat să atârne a pagubă în ploaie.
Deși în mod normal te cam prinzi că la 0-3 pe tabelă nu prea mai ești în poziția în care să-ți permiți să stai așezat într-o rână pe șezlong, catalanii au apăsat pedala de accelerație doar cât au fost lăsați de italieni, care la rândul lor au controlat demiurgic desfășurarea de talent irosit de pe teren. Astfel, în lipsa unor ocazii serioase ale celor două echipe amorțite, distracția finalului de meci a rămas în cârca arbitrului, care după ce le-a refuzat catanilor un penalty clar a anulat un gol pentru Juventus, inventând un offside.
La ultima fază importantă a meciului, Messi a avut ocazia de a le strica italienilor Paștele, însă a lovit zidul la o lovitură liberă de la 25 de metri în care poziția era teoretic perfectă pentru stângul trecut prin viață al argentinianului. Italienii au dovedit astfel că românii nu au trecut degeaba atâția ani prin Italia, activitatea acestora în domeniul construcțiilor lăsându-le gazdelor în ADN simțul unui zid așezat corect căruia nu-i poate rezista nici măcar marele Messi, îmblânzitorul de vincluri.
Momentul sponsorului:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
S-a terminat 3-0 pentru Juventus, iar Barcelona se află din nou, pentru a doua oară consecutiv, în fața unei pante care la prima vedere pare cruntă, dar care s-a dovedit anterior a fi posibil de domesticit in extremis în condițiile în care Neymar prinde forma vieții, fundașii adverși dau mai multe goluri în propria poartă decât pase corecte și arbitrul pune și el umărul la bunăstarea locuitorilor din capitala Catalunyei.
Rămâne însă de văzut dacă recuperarea unui 0-3 în tur va mai fi accesibilă știind că, totuși, Juventus nu-i PSG, echipă care a reușit performanța de a pleca la pescuit de carași direct de la stadion după ce a luat 6-1 în retur după 4-0 în tur. Ce știm însă e că returul Barcelona – Juventus va fi un nou meci de urmărit, pentru că oricum se va termina cu o nouă filă scrisă din gleznă în cartea de istorie a fotbalului. De Messi sau de Buffon, în funcție de cine reușește să-și tragă corect șosetele în returul de săptămâna viitoare.
Până atunci, miercuri avem Bayern-Real Madrid, meci în care se anunță descărcări electrice cu intensificări ale aerelor. Fiți pe fază.
[table id=88 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
