Sori seems to be the hardest word

---

Să nu stai în spatele meu când mă joc de-a cronicarul! Nu mă urmărești când dau mesaje în privat. E lege. Nici când îmi făceam temele nu suportam tolănirea părinților în peluză ca să-mi corecteze inerentele greșeli. Bine, nu prea spurcam sintaxa și morfologia, nu întâmplător sunt rezervă de Meșter. Așa și Sorana. Îi funcționa cât de cât relația dintre brațe și picioare, ba chiar se prăpădeau câteva mingi în terenul cehoaicei cum nu visam într-o asemenea dispută. Unele erau bune de dus în regim de urgență în sala de operație, făceau hernie de disc direct din racheta româncei.

Până când a coborât din scaun doamna care primește barem de arbitraj. S-a contrat câteva minute în șir cu a noastră pentru o lovitură a Marketei căzută dramatic după tușă. Acolo s-a dus, susținea înfocată Sori, dar nu era de aceeași părere și arbitra, prea marțială pentru un meci de tenis din Italia, acolo unde spectatorii se plimbă prin tribune precum cărăbușii de mai: fără repere, cu viteza melcului și fără să lase impresia că le pasă. Li se tot cere să ia loc, altfel sportivii pentru care s-au îmbulzit la arenă pot lăsa tenisul pentru plajă. Cui îi pasă? Sigur și din acest motiv, unii cetățeni delegați în foișoarele de la Foro Italico sunt foarte degajați.

Punctul s-a repetat, Cîrstea avea deja alt ph al pielii, se enervase teribil, și a cedat fără negocieri următorul game. Primul break, 2-3. Pe fondul acelei stări de care se ținuse departe în startul setului, și-a luat înapoi punctul, însă echilibrul de până atunci făcuse spume. 3-3, cu un început de thriller pe care preferam să nu-l urmăresc, ci să-mi depene altcineva urmările. Nu mă interesa că face spoiler, pur și simplu mă gândeam la arbitrajul VAR, inexistent la Roma. Nu tu hawk-eye, nici sistem challenge, bine că va fi supraveghere video la Slobozia și Buzău în liga mioritică de fotbal!

De patru ori adversare până acum, cu 3-1 la general pentru Sori, târgovișteanca a abandonat furculița balcanică pentru bețișoarele asiatice. Mai exact, nipone. Dacă ar fi continuat cu ficatul mare cât copiii de mingi, ar fi plecat repede acasă. Avea nevoie să fie zen, depindea de o tehnică specială de meditație filozofică. Se cerea un lifting mental, iar Sorana l-a accesat. Acum putea să vină toată planeta s-o certe, să-i ia mingile la întrebări, să-i redeseneze tușa, să-i bată diverse apropouri. De la 3-5, românca a lucrat numai cu ciocan și nicovală. Nu exista scăpare: 6-5, apoi tie-break. Acolo le-a pus mustăți desenelor de pe brațele sportivei din Cehia, 7-1, cu execuții nemaipomenite. Let’s rock it, baby!

Cu Ana îi intraseră mai toate scurtele. Vondrousova a apelat și acum la această armă. Se disimulează incredibil când îi vine înapoi obiectul sferic, însă pare că numărul 32 mondial, cea mai bine clasată tenismenă de la noi, a început să ghicească în tarot, glob de cristal și poker face. I-a interceptat destule mingi tăiate lângă fileu, ba a și venit cu antidot. Cu același procedeu a făcut puncte și s-a distanțat în runda a doua la 3-1 și 40-15 pe serviciul adversarei. Dacă ai urmărit meciul Anei Bogdan de acum două zile, fix la acest scor în decisiv a început urcarea cehoaicei. Numai că acum n-au mai intrat așii la comandă, iar cu serviciul secund se gâdilau cârtițele din terenul Soranei.

Câteva emoții au apărut abia la 5-1. Sunt acele clipe în care teama de succes, o relaxare apărută de nicăieri și cine știe ce alte sentimente cultivă o ultimă undă de îndoială. Iar Marketa e genul de performer dispus să urce pe acoperiș folosindu-se doar de unghii și de dantură. Fără schelă, scară, fără vreun amărât de scaun care s-o apropie măcar câțiva centimetri de destinație. La 5-3 zâmbea ușor trufaș, încerca sub orice formă s-o destabilizeze. În definitiv, avea voie să creadă că va zgâria și norii. La ultima înfruntare directă, Cîrstea întorcea de la set și 5-1 pentru campioana de anul trecut de la Wimbledon. Salva șase mingi de meci, deci se poate. Nu și în această seară. Jucătoarea aflată la conducere a închis contra serviciului. Și contra așteptărilor, pragheza devenind clienta ei de lux.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Roma 2024 îți sunt oferite de 2Performant.

---

Coco Gauff – Jaqueline Cristian 6-1, 0-6, 6-3

Înainte de toate, precizare esențială din partea autorului: entuziasmat că Jaq își permite să-i frământe covrigul de Buzău unei demne urmașe a Serenei Williams, Dănuț Lungu, căci el a fost titularul zilei la Roma, a încurcat butoanele site-ului www.cronici.ro și, dacă ești abonatul acestor texte aparte, ai primit pe e-mail un draft cu pașii care trebuie urmați de scriitorii acestui proiect extraordinar. Deh, un cronicar nu poate fi și IT-ist, cu toate că uneori, la cât de mulți politicieni promit scutirea de taxe și impozite acestei branșe, nici nu știi cum ți-ar fi mai bine.

Revin la scenariul meciului în care tot mai surprinzătoarea Jaqueline a urcat fraudulos în telegondola care miroase a Swiatek. Cine să te invite într-un asemenea mijloc de transport, cu toată ascensiunea din acest an? A fost o insinuare asimilată fraudei. Numărul 68 mondial e doar un număr, nici asta nu contează, dar fără acest curaj nelimitat vei rămâne un concurent de linie. Important este că, la coborâre, n-a primit cătușe, ci binemeritatul buchet de flori. Căci se va tot vorbi despre setul în care Gauff și susținătorii ei căzuseră într-o prăpastie în care nici jivinele nu se aventurează. Se emiteau zgomote nearticulate, era și bâzâit, foc, durere, dar și alarme ca din afara spațiului. Se citea nedumerirea pe figurile spectatorilor care erau pe mână și pe bilet cu deținătoarea trofeului de la US Open.

În ultimul an, căci n-am avut vreme de săpat prin extra-statistici, doar Iga îi mai servise un 6-0 lui Coco. La Cancun, în Mexic, se producea nenorocirea, semn că anumite calamități au nevoie de coordonate speciale. Nici Sabalenka n-a fost în stare s-o pedepsească atât de usturător pe jucătoarea aflată pe podiumul WTA. Apropo de bielorusă: mai degrabă te aștepți ca aiurita de Aryna să fie împroprietărită cu “bagel”, ea într-un fel își joacă rolul vieții pe teren, nu și sobra și nobila atletă care a împlinit recent 20 de ani. De la 0-4, când deja părea că nu mai are șanse să anuleze intrarea în setul decisiv, dar mai ales la 0-5, Coco a emis radiații ușor detectabile și de aparatura contemporană Cernobîlului. Raze X avea în priviri la 0-6, se rescria definiția furiei.

Nici Jaqueline n-a fost fericită după runda întâi, când game-urile intrau unul după altul în contul americancei. După primul, care a durat aproape zece minute, s-au dus și următoarele patru. Un roman-foileton se lăsa citit în ochii și pe pomeții fetei noastre, o fire expresivă, o sensibilă. Scorul era nedrept, ea nu jucase sub nicio formă de 0-5, îi intra aproape orice minge adversarei sale de top. S-a dezlănțuit la 5-1, dând drumul unor onomatopee cu valoare de mantră. Vedea ieșirea din straturile pământului, chiar dacă atunci nu visa o traiectorie spre stratosferă. Pentru acest set, a colecționat și cadouri din partea faimoasei de după plasă, însă jocul său hipnotizase captura. 15 duble a comis protagonista WTA, enorm!

Însă cu ce forehand a terminat Jaq primul game din runda rundelor! Pentru că nu e doar despre darurile “made in USA”, e și despre eforturile bucureștencei. Ea are de analizat, totuși, schimburile de mingi de la 1-1, cu ea pe post de livrator. Acolo s-a rupt magia, din acel moment fiara însângerată din celălalt colț al terenului a început să returneze ca din tun, păstrându-și cu sfințenie serviciul. O singură ocazie de break și-a mai creat Cristian, numai că luptătoarea din Atlanta, ajunsă la disperare cum rar poate fi văzută, a ferecat orice ochi ivit în linia de apărare. Mare meci a făcut Jaqueline, e cazul s-o vedem pe tabloul principal la Roland Garros! Premiera atrage de la sine o altă premieră.

Hubert Hurkacz – Rafael Nadal 6-1, 6-3

Ultima dată când am avut de-a face serios cu Hurkacz, întâlnea tot o icoană a tenisului. Pe Federer. Și nici atunci nu se închina, ateriza doar întâmplător în genunchi ca să salveze vreo minge cu toartă proiectată devastator pe plantația proprie. În sferturile de finală de la Wimbledon, din 2021, îl executa pe Roger în trei seturi, cu “bagel” în final, o indecență pe care mai-marii ATP și WTA ar trebui s-o regleze în birourile federale. Ai fost cine ai fost, ani în șir pe primele trei locuri, te împiedici și în cabina de duș de vreun trofeu?! Nu mai are nimeni voie să se gudure cu 6-0 împotriva ta, indiferent că mai stai în circuit și la 40 sau la 50 de ani. Începi fiecare manșă cu un set-două din oficiu. Nu e normal să danseze orice biped Hakuna-Matata cu tabloul tău, cum a pățit-o Iohannis.

Hubert, devenit între timp personaj de vază al faunei, nu jucase până la Roma cu Nadal. Ciudat, căci și el se apropie de trei decenii de la părăsirea maternității. Chiar și în aceste condiții, de istoric zero face-to-face, est-europeanul și-a devoalat clar calculele, foind zgomotos legenda. E și înălțător, întrucât te încarci cât pentru câteva luni doar derulând în cap imaginile cu spaniolul returnând greșit avioanele tale. Dar ai și responsabilitatea de a duce ditamai încărcătura explozibilă cu mult în afara zonelor locuite sau locuibile. Ții și cuiul între dinți, nu mai știi de tine, habar n-ai de rănile de pe picioare, vezi doar orizontul în față și mergi, și încerci și alergarea izbăvitoare, cu ranița în spate. Și baioneta se lovește de tine ritmic, sunt tot un fel de jocuri ale foamei.

Dacă te-a luat Nadal în vizor, balaurul e apt să termine oricum povestea, indiferent că mai rămân doar personajele episodice în narațiune. Papă tot și se linge pe bot și după ce i s-a desprins ultima căpățână de trup, cu toată reprezentația din manșa de debut, când Hurkacz a făcut din primul game luat pe serviciul fostului lider mondial o declarație de intenție. A urmat încă un break, se producea un masters de țonțoroi pe ditamai aleea celebrităților. Mai pe înțelesul unor compatrioți, cineva cu dublu H în buletin pârlea mici și asculta manele într-un loc cu verdeață, liniște și cu câțiva ciocli care se sprijineau imoral în lopată.

Era 5-1 și 15-40 pe serviciul polonezului, măcar se mai reducea din calamitate. Ce miză temporară, nu-ți vine bine să vezi actorul din rolul principal devenind sufleur! Or operator video, mașinist etc. 6-1 s-a făcut, mersul lui Hubert, care parcă împrumută ceva din deplasarea împiedicată a lui Sir Andy Murray, completând o mașinărie greu de tras pe dreapta. Nadal, cu o execuție de sniper veritabil, a închis întâiul joc din setul secund, apoi a dat cu pumnul în fileu. Se egalase situația și, cu trecerea timpului, regele zgurii arăta tot mai mult a om. Hainele de zeu nu au imunitate veșnică, expunerea la soare decolorează oricum. Strălucirea e tot acolo, doar n-o îmbraci în textile de poliester, dar nuanțele se estompează. Ca atunci când se instalează toamna.

Altă dată, în sezonul estival al carierei, s-ar fi scobit între premolari cu polonezul. Acum s-a enervat repede, iar diferența de un break din manșa a doua icnea a insurmontabil. După Madrid, se retrage în istorie încă o pagină. Roma. Aici unde Rafael are zece trofee. Iar Hurkacz, peste mai mulți ani, la o masă festivă, va avea replica sa când discuția va ajunge la numele uriașului pe care l-a externat astăzi din nebunia cărămizie de la Foro Italico:

– Cine, Nadal? A, îl știu, am jucat o dată cu el și l-am bătut.
Cât de cinic!

Iga Swiatek – Yulia Putintseva 6-3, 6-4

Mi-am propus să urmăresc partida liderului planetar și din perspectiva adversarei mai slab cotate. Mult mai slab cotate. Putintseva nu e, totuși, adunată ca în urma selecțiilor de pe timpuri, când venea antrenorul de atletism să te racoleze pentru săritura în lungime, dar ajungeai la oină. Ea se apropiase prin 2017 de gardul viu care desparte fetele din Top 20 de plebe. Pe atunci, Iga era doar o junioară de perspectivă. Sunt pline sporturile de “noul” sau “noua” stea. Între timp, nici măcar un set din trei meciuri directe între cele două, nimic nu i-a rămas pe gulerul bluzei, nici măcar un zâmbet de satisfacție pentru kazaha de 29 de ani. Iar astăzi, la prânz, poloneza, lăsând să înțeleagă spectatorul neutru că și-a băut ceașca de cappuccino, că nu a devenit încă dependentă de cofeină, a dezlegat toate fiarele de care dispune în țarc și a sfâșiat multe din speranțele adversarei.

– O tolerez la început. Fie de la mine, să-și facă serviciul, o văd și cum stă în primele game-uri, poate că la 1-0 pentru ea n-o să mai tragă la fel de tare. Apoi vin eu pe turnantă, asta trebuie să fi gândit Yulia, pentru că stabilisem clar că o să mă uit la meci din peluza cealaltă.
După break-ul care a lăsat manșa întâi fără gât și fără coloană vertebrală, Iga a rămas în șa până la pauza dintre seturi. Cumva, se respecta planul outsiderei, de ca și cum era cine știe ce strategie. Când întâlnești un Real Madrid pe suprafața favorită, indiferent de nișă, mai întâi te asiguri că ai două carioci la tine. Dacă prima nu scrie, cu ce vei lua autograf la final?

Aflată acum în opinci, ca răzeșii, șefa tenisului feminin a intrat prin bălării, a făcut dezinsecție, simțind bine de tot căpușele care îi veneau pe costum din racheta doamnei născute la Moscova, dar care locuiește în Florida. Părea că își va prelungi șederea pe teren, că va prinde rundă decisivă și că va ajunge mai târziu la masa de prânz. La 0-3 și 1-4, încrederea Igăi avea inima sfâșiată pe fileu, ca în telenovelele turcești. Se găsise împământare mai bună în bătătura celei care venea din urmă. Iar Yulia nu doar că voia să învingă, îi suflase cel mai arogant pitic de pe creier că n-ar strica și puțin show. Astfel i-am numărat destule scurte, multe dintre ele scoase prea ușor de Swiatek. A fost perioada de joc în care fata din Varșovia a priceput mesajul. Și s-a calmat brusc. Își număra victima înainte ca scorul să arate cine e călăul și cui îi trebuie un fular rezistent pe grumaz.

Până la obșteasca strângere de mână, Putintseva a rămas fără măștile de pe chip. I s-au prăpădit toate în praf. La aproape orice minge irosită prostește, se răstea la antrenor. Era o reclamă mascată la violența domestică, n-o mai găsești în altă zonă a vieții publice: racheta i se transformase în piesă de carusel, piciorul îi pleca vertical, de ca și cum artista presta vreun număr de gimnastică. Și pantomimă a oferit cea căreia soarta nici acum nu i-a adus vreun set. Imita pe cineva, și nu în ipostaze respectabile. Dacă al său coach era acela, inestetică meserie și-a ales omul. 3-4, 4-4, adică două break-uri luate inginerește înapoi, iar game-ul care a culisat ușa peste eveniment a aterizat cu artificii. La zero. Că așa e în tenis, vorba poetului.

---