Regina Victoria

Bună ziua, fraților, cu cronici australiene vă deranjăm. Ca de obicei în ultimii șapte ani în luna ianuarie. Happy Slam, cum era poreclit Australian Open înainte să le ardă tufișurile acum doi ani, înainte de pandemie și înainte să-l primească pe Djokovic în țară cu flori, pâine și sare grunjoasă îndesată în gât.

Indiferent de cât veți insista, nu veți auzi de la noi multe lucruri legate de singurul sârb care putea să ne facă să vorbim despre tenis mai mult decât o făceam pe vremea Anei Ivanovici. Pur și simplu refuzăm să vă injectăm cu informații legate de problemele cu cazarea pe care le-a avut la Melbourne, așa cum și el refuză să fie injectat cu vaccin. Primul scor egal din tenis a avut loc în acest paragraf.

Salutăm cititorii fideli, care ne urmăresc de atâția ani aberațiile organizate pe căprării pe care mulți dintre voi insistă să le numească cronici sportive. Îi salutăm și pe cei care ne vizitează pentru prima dată și le promitem că vom face tot ce-i posibil să le dezamăgim așteptările, mai ales atunci când favoriții lor pierd sau sunt expluzați din Australia. Le prezentăm scuze fanilor lui Nole care așteptau încă o serie de meciuri ale Zeului Eterului și confirmăm că nu am avut nicio implicare în povestea asta – în principal pentru că nu ne pricepem să falsificăm teste Covid. Și nici nu-i cunoaștem pe oamenii care conduc Federația Australiană de Tenis, care l-au chemat pe săracu’ om acolo fără să-l anunțe că n-ai voie în Australia dacă singura hârtie pe care-o ai e semnată de un medic de familie din Belgrad și analizată de patru unchi ai directorului de turneu. Bravo tuturor celor implicați, ați rupt racordajul în propriile rotule.

Trebuie, totuși, să conchidem cu toții că se putea mult mai rău decât să te plimbi cu Emirates la business până-n Australia și-napoi. Nole putea să fie arestat, putea să fie Isus (conform tatălui său), caz în care doar 20 de Slam-uri par brusc puține, sau putea să aibă în meniu doar ciolan cu fasole la hotelul de imigranți în care a fost cazat temporar și să-și strice stomacul antrenat atât de mult timp cu quinoa și curmale. Sau putea să încalce regulile de izolare când a avut Covid, noroc că-i un tip responsabil.

Îi salutăm și pe prietenii noștri de la Porsche, care își propun din nou, pentru al cincilea an consecutiv, să ne țină treji în creierii nopții ca să ne uităm la meciuri superbe precum Bonzi – Gojowczyk sau Putintseva – Tan. Nu este încă foarte clar dacă fac asta pentru că cititorii noștri le cumpără mașinile sau pentru că Angie Kerber nu mai joacă așa cum o făcea odinioară, deci trebuie să echilibreze situația din teren, dar se pare că ei sunt mulțumiți cât timp voi sunteți mulțumiți pentru că noi suntem mulțumiți. În orice caz, nu ratați nicio ocazie de a vă cumpăra noul Porsche Macan, în caz că problema nu e la Kerber.

Așadar, bine ați venit la Australian Open. Măcar voi, dacă Nole nu.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Gabriela Ruse – Jasmine Paolini: 6-1, 6-3

De la Indian Wells, din octombrie 2021, Gabi a pierdut meciuri prin competiții doar cu două jucătoare. Una e o anume Simona Halep, o tânără speranță a tenisului dobrogean, cealaltă e Anett Kontaveit, care în ultima jumătate de an a luat bătaie o singură dată, și atunci după ce-a ratat 7 mingi de meci.

Așa că Gabriela Ruse e practic locul 3 mondial în mintea ei. Iar astăzi a și jucat ca atare. Cu italianca Jasmine Paolini, care-i devine clientă la service: două meciuri au jucat fetele, două victorii Gabi, ambele 6-1, 6-3. Deși Gabi tocmai a bifat prima ei victorie la un Slam (a jucat de trei ori în turul 1, dar a luat buzdugane de fiecare dată), fata noastră pare că face parte din peisaj de ceva vreme și a jucat cu deloc confortabila Paolini fix cum ne imaginăm că trebuie să joace numărul 60 mondial, acolo unde Gabi se cațără după AO. Ar fi și speranțe de mai bine, mai ales că viitoarea adversară, Veronika Kudermetova, are o cacofonie cât casa în nume. Și și-a făcut analizele recent la cabinetul Simonei, care a eviscerat-o în finala de la Melbourne Summer Set, în încălzirea pentru Australian Open. Iar Gabi și Simona sunt colege la dublu, deci e rezonabil să ne imaginăm că fetele schimbă mesaje pe whatsapp înainte de culcare.

Treaba e că parcă ne mai calmăm golurile din stomac pe care le simțeam acum doi ani, când din spate părea că nu vine nimeni.

Vine Gabi.

Jaqueline Cristian – Greet Minnen: 7-5, 6-4

Și vine și Jaqueline. Băi, cum e viața asta.

Fix când ai impresia că-ncep să se stingă anii de glorie și cauți victorii cu gura însetată, cum caută crapul apa când îl scoți la aer, apar fetele astea pe scenă. Să-și cânte ariile din ce în ce mai fine și mai relaxate la un pas de Sydney Opera House.

Și-s fete de calitate. Cum e Jaqueline. Specie crescută de mică cu „Uite, bă, că se poate”, nu doar cu „Locul 100 mondial e o performanță”. A buzdugănit milioane de mingi prin praful de la noi fix în timp ce în fundal ridica Simona trofeele alea grele deasupra capului, deci a avut mereu un far pe care-l să caute cu privirea indiferent de cât de mare i se părea furtuna care venea de peste fileu.

Jaqueline nu e doar la prima victorie pe un tablou principal la un Slam, ci chiar la primul meci. Și are 23 de ani, deci mai avem cel puțin vreo 10 sezoane în față dacă o țin suspensiile. 40 de Slam-uri, adică. Ceva-mi spune că nu le lăsăm să treacă pe lângă noi cum trece acceleratul printre găini.

Irina Bara – Nuria Parrizas-Dias: 3-6, 1-6

Prima româncă intrată în competiție (și-n statistică, așa cum urma să concluzionăm repede) la Australian Open a fost Irina Bara. Irina a pierdut trenul care duce din calificări pe tabloul principal, dar a profitat astăzi de faptul că Ons Jabeur a fost expluzată din Austalia de propriile dureri la spate și a intrat în final în competiție ca Lucky Loser. Unde „Lucky” a însemnat în special faptul că a noastră a avut rachetele și echipamentul cu ea când a anunțat Jabeur că va capitula, cu vreo oră înainte de meciul din primul tur cu Nuria Parrizas-Dias.

Practic, Irina a avut parte de o tragere la sorți excelentă fără să aibă parte de o tragere la sorți, ceea ce-i mare lucru în tenis.

Și a și-nceput excelent meciul, cu break. A făcut 2-0 rapid și-a noastră părea că a intrat pe teren cu elanul Danemarcei la Europeanul din 1992. Asta mai rămânea de făcut în tenisul feminin după aventurile Emmei Răducanu la US Open: să câștige turneul o jucătoare care nici măcar nu s-a calificat pe tablou.

Doar că iberica și-a învârtit picioarele pe după cap și a luat-o la goană. De la 3-3 în primul set, am intrat în amnezie adâncă și ne-am trezit la 3-6, 1-6 cu un set al doilea terminat în 24 de minute, cât îi ia lui Tsitsipas să facă o pauză de toaletă.

Irina rămâne în priză la dublu, acolo unde va face echipă cu Eko Korgodze, parteneriat până nu demult impenetrabil și câștigător la vreo 3 turnee consecutive, implicit Transylvania Open. N-au căzut tocmai moale, pentru că vor avea meci cu duoul ceh Bouzkova/Hradecka, favorite 10 și câștigătoare anul trecut la Birmingham. CFR Cluj sau Aston Villa?

Rafael Nadal – Marcos Giron: 6-1, 6-4, 6-2

După necazul lui Nole, care din ce-am înțeles de la ta-su’ a găsit gândaci în hotel la Melbourne și a plecat supărat înapoi în Serbia, Rafa Nadal a rămas să strângă singur robinetul stricat prin care curg din ce în ce mai mulți flăcăi însetați de glorie și hotărâți să schimbe generațiile în tenis. Stă al nostru îmbrăcat în salopeta aia mov și-ncearcă să nu inunde tabloul, dar șanse mici să reușească de unul singur.

Tot de unul singur continuă în paralel cursa în trei pentru titlurile de Grand Slam, doar că și aici e ușor complicat tocmai pentru că presiunea pe coloană e mare, garniturile nu mai țin cu țineau, iar pe ultimul teren de zgură din Australia pasc porcii.Deocamdată, însă, Rafa s-a descurcat. A nimerit cu Marcos Giron în primul tur și mi ți l-a zvântat pe american, însă distracția începe din următorul tur pentru Rafa, care a prins un traseu înfiorător anul ăsta la turneul lui preferat din emisfera sudică. Zici că-i la Survivor: urmează Hanfmann, apoi Khachanov, apoi Karatsev, appi Zverev sau Shapovalov, apoi Berrettini sau Carreno Busta sau Monfils, apoi finală cu Medvedev, Tsitsipas sau Rublev.

Dacă ia Nadal al 21-lea Slam la Australian Open anul ăsta pe traseul de mai sus, propun să i se pună două.

Ashleigh Barty – Lesia Tsurenko: 6-0, 6-1

Cum spui că o jucătoare e favorita principală a turneului fără să spui că e favorita principală a turneului?

Babyface killer a mai operat un pacient pe viu. Dar și-a uitat bisturiul acasă și a desfăcut-o pe Tsurenko cu ce-a găsit: un cuțit de unt, un clește ruginit și-o jumătate de sticlă de bere spartă.