Ascult muzică prin Grooveshark la birou. Găsesc absolut orice acolo (în afara de Pink Floyd, pentru că băieții au avut niște reprize de șuturi cu oamenii de acolo). Am încercat și Spotify într-un test pe care l-am făcut cu Volvo în Suedia – țara de origine a serviciului de streaming online – și, grație conexiunii prin Bluetooth între telefon și mașină, am ascultat orice am vrut fără fire, direct în sistemul audio al unui Volvo S60. Prin streaming pe 3G-ul suedez. Țin minte că am fost fascinat de cât de complet e serviciul și am fost dezamăgit văzând că nu e disponibil la noi. Între aceste două “stări de agregare” ale activității mele de zi cu zi, ascult pe iPhone muzica pe care o prefer, pe care am cumpărat-o de pe iTunes și – deci – pe care o am deja.
Lansarea Zonga, serviciul pe care Sergiu Biriș și băieții lui l-au pus la dispoziție în private beta pentru câteva sute de oameni, vine, deci, puțin cam târziu pentru mine, pentru că sunt deja “luat” la capitolele astea. Am playlist-uri, am favorite, am mecanisme automate pe care le utilizez deja când am nevoie să ascult muzică. Dar, pentru că există întotdeauna un “dar”, salut încercarea oamenilor și mai ales faptul că au ales s-o facă pe calea normală: 100% legal. Sergiu a semnat colaborări cu cele mai cunoscute case de discuri din România și din lume, astfel că muzica se va asculta – contracost, e vorba de un abonament lunar de 5 euro – fără a exista riscul ca mascații să-ți bată la ușă pentru că i-ai copiat piesele lui Robbie Williams și pentru că omul îți ține concert doar ție oricând vrei fără să fi plătit ceva pentru asta.
Dar costurile vor fi o problemă pentru Zonga. Deși încerc să impun în jurul meu de câțiva ani regula “cumperi pentru că îți permiți și pentru ca artistul respectiv să te bucure în continuare”, sunt conștient că lucrurile nu sunt atât de simple la noi. E complicat să reușești să faci un business serios cu abonament de 60 de euro pe an exclusiv pentru muzică.
Am văzut că mulți vorbesc despre concurența reală cu Grooveshark și Spotify. E adevărat, toate sunt servicii de streaming. La fel de adevărat e însă că esența e diferită. Unu la mână: Grooveshark funcționează pe baza user generated content, utilizatorii punând la dispoziție muzica după niște reguli clare impuse de serviciu. Cât o mai funcționa. Doi la mână: Spotify – care funcționează pe aceleași baze ca Zonga, dar care e în scandaluri prin Suedia din cauza faptului că la artiști ajung sume infime – nu există în acest moment în România.
Să vedem ce se va întâmpla când Spotify va veni și la noi. Partea bună e că, pentru ca Spotify să-ți ofere toate serviciile pe care ți le oferă Zonga, abonamentul este de 10 euro pe lună, deci dublu față de cel pe care-l are Zonga. Partea proastă e că pe Spotify chiar găsești orice. Muzici fără limită. La propriu. Milioane de piese deja existente și de artiști cunoscuți sau nu pe care-i poți asculta on-the-go. Chiar dacă Zonga va crește, volumul potențial de muzică oferit va rămâne întotdeauna sub cel al serviciilor enumerate anterior. Pentru mine nu e neapărat o problemă, pentru că nu ascult decât câțiva artiști, însă chiar și faptul că din repertoriul lor nu există decât câteva piese disponibile mă va face să uit de aplicație în momentul lansării.
Ce ar putea să facă Zonga inteligent? Să promoveze, pe lângă artiștii caselor de discuri, și muzica independentă. Gratuit, dacă se poate. Sunt foarte mulți artiști indie – români sau nu – care pot să iasă în față, iar dacă platforma le va oferi posibilitatea de a ajunge în playlist-uri gratuit, dezvoltarea serviciului ar putea lua căi nebănuite. Nu știu însă care sunt termenii colaborării dintre Zonga și numele mari din industrie, deci s-ar putea ca promovarea gratuită a unor nume necunoscute să nu fie agreată. Dar oamenii de acolo știu mai bine.
În rest, că am văzut discuții despre numele Zonga, denumirea vine – foarte probabil – din argou. Zonga este un termen folosit în limba engleză pentru a denumi încercarea unui individ de a trece la nivelul următor din punctul de vedere al performanțelor. “You went Zonga” înseamnă că ai trecut pe un nou palier al performanței (performanță în sens de expunere a talentului, nu de reușită).
Foarte interesant conceptul patrecerii de lansare private beta, cu cinci grupuri diferite de onlineri reprezentând cinci epoci diferite din istoria muzicii (fotografii găsiți la sursă, la George, Cristi, Sorin și la celălalt Cristi). Am fost mândrul reprezentant al zonei Rock 2000, dar apariția mea a semănat mai degrabă cu cea a unui personaj din The Godfather. Excepțională performanța celor din grupul Hippie. În această ordine de idei, le recomand tuturor un accesoriu interesant tangențial cu domeniul meu de referință.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
