Gata cu relaxarea, prieteni. Adunați-vă în fața televizoarelor, ascundeți telecomenzile, ștergeți din listă toate posturile TV care nu dau Champions League în serile de marți și miercuri – rușine televiziunilor neprietene! – scoateți telenovelele și concursurile de tăiat bușteni cu joagărul din lista de favorite și așezați-vă confortabil. De aici preluăm noi.
Nu trebuie să folosiți telecomanda nici măcar pentru a muta ca apucații între posturile TV care dau câte 4 meciuri în același timp. Suntem aici pentru voi, încercând să acoperim cu ochii în toate direcțiile tot ce contează pentru tine. Adică suntem atenți la noile trenduri în coafura fotbaliștilor europeni, suntem aici ca să-ți spunem dacă Ramos a vrut sau nu să faulteze (în general a vrut, dar nu se știe niciodată dacă apare vreo fază în care Sergiu îi rupe picioarele involuntar vreunuia), suntem pe fază ca să-ți spunem cum au jucat fotbaliștii români în serile de Champions League (nu prea joacă, iar când joacă ne enervăm că joacă doar acolo) și – bineînțeles – suntem mereu alături de voi când vine vorba de o cronică cât se poate de subiectivă și de părtinitoare cu putință. Știți bine că la noi se ține cu Gloria Bistrița, deci indiferent de cât de mult s-ar chinui ăștia să câștige cupe și UCL-uri, valoarea sentimentală pe care a impregant-o în sufletul nostru un Vasile Popa, un Mironaș sau un Costel Câmpeanu este inegalabilă. Intangibilă.
Embed from Getty Images
Așadar, bine ai venit la cel de-al patrulea sezon consecutiv în care Nissan îți prezintă cronicile sărite de pe fix ale celei mai importante competiții fotbalistice europene. Te prinzi că-i așa numărând echipele românești: dacă nu iese niciuna la numărătoare, e musai UCL. Dacă-ți iese una, probabil e Europa League. Dacă ies două sau mai multe, ar trebui să-ți fie clar că deja ai trecut de fotbal la Olimpiada de Informatică.
Așa că aplauze celor de la Nissan – care profită de lansarea noului Juke pentru a vă invita să vă colorați garajele – și jos pălăria celor care ne citesc deja de patru ani fără să se plictisească. Perioadă în care trupa de cronicari de la cronici.ro a fost singura echipă românească prezentă constant în UCL. Ba chiar a ajuns în fiecare sezon până-n finală. Bravo nouă, hei Macarena.
Și acum, să începem antrenamentul cu o serie de centrări șutate.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan:
Napoli – Liverpool 2-0
Dacă Liverpool ar juca în Champions League doar contra celor de la Napoli, britanicii ar mușca din eliminări ca din caise. Din fericire pentru britanici, fotbalul modern a inventat grupele, iar în grupe îți cam permiți să joci prost cu Napoli, pentru că următoarele meciuri sunt cu amărâții de la Genk și cu Red Bull Salzburg, care au demonstrat azi că pot să dea chiar și 6 goluri pe meci cât timp la adversari nu joacă Ianis Hagi.
Anul trecut, Liverpool a pierdut la Napoli cu 1-0 după un meci atât de prost, încât FCSB pare Real Madrid și Florinel Coman pare Cristiano Rolando corcit cu Messi. Ba chiar britanicii au pierdut și la Steaua Roșie Belgrad cu 2-0 într-un alt meci de tristă amintire după care doar nebunii ar fi pariat pe băieți că vor ridica trofeul la final. Anul ăsta, Liverpool a venit la Napoli umblând țanțoș, cu contorul trofeelor resetat, dar de plecat a plecat tot cu coada lui Van Dijk între picioare.
Embed from Getty Images
E ceva în aer la Napoli (pe lângă mirosul de gunoaie, bineînțeles). Nu doar că Liverpool pierde aici, dar pierde după ce joacă aproximativ infect. Și asta se întâmplă într-o perioadă în care băieții au luat la omor tot Premier League-ul, campionat pe care au în sfârșit șanse reale să-l câștige din nou, după 70 de ere glaciare, grație unui debut de sezon în care Guardiola tușește ca fumătorii înrăiți. O fi de la faptul că pizza trage greu la pancreas, o fi de la faptul că la Napoli nu ești niciodată sigur de ce apă bei, o fi de la faptul că e păcat să-i bați pe napoletani acasă, pentru că fotbalul e cam singura bucurie din viața orașului.
Nimic din ce am văzut în partida de azi nu era de așteptat. Nici faptul că Liverpool va pierde cu 2-0 la Napoli, nici faptul că o va face după un joc în care Sfânta Treime din atac a jucat ca atacul lui Gaz Metan Mediaș, nici faptul că Napoli va marca primul gol după un penalty inventat în condițiile în care ăia din camera VAR vorbeau probabil la telefon cu Ion Crăciunescu despre înmulțirea la amibă, nici faptul că Van Dijk va da pasă de gol pentru adversari după un sezon în care a greșit mai puțin decât roboții industriali care debitează piese metalice pentru Nissan GT-R, nici faptul că Adrian, portarul de rezervă al englezilor, poate fi la nevoie omului meciului, nici faptul că al doilea gol al meciului va fi marcat de Llorente, care a plecat de la Tottenham ca să bată în sfârșit Liverpool. O mulțime de “niciuri” în trena cărora s-a jucat un meci după care Napoli a devenit favorită la câștigarea grupei. N-o va face, pentru că italienii ne-au obișnuit cu sughițurile – meci greu cu Genk, stați pe poziții – așa cum nici Liverpool nu va juca atât de prost mereu.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Dortmund – Barcelona 0-0
Dacă la Real Madrid știm încă de anul trecut că plecarea lui Cristi a înfundat țevile pe Bernabeu și-a crăpat canalizarea, la Barcelona lucrurile sunt ceva mai complicate, chit că de plecat n-a plecat decât Coutinho, cantitate neglijabilă în peisajul fotbalistic catalan contemporan. Dar de mirosit tot prost miroase treaba.
Barcelona a început sezonul în campionat nu doar cu frâna de mână trasă, ci accelerând în marșarier și recuperând câte puțin din luciu abia în ultima etapă, când au tras paella de pe Valencia. O parte din explicație vine pe filiera Messi. Pentru că dacă titirezul e lovit, Barcelona pare că își pierde inima, un plămân, ficatul, vezica, mâna stângă și pare și lovită în țeastă și ușor amețită. Partea proastă e că Neluțu nu-și permite nici măcar să lipsească o lună la început de an școlar din cauză că amețiții ăștia nu-s în stare să țină trenul pe șine. Și trebuie să fie destul de solicitant psihic pentru Messi să știe că tribunele îl vor pe teren pentru că doar el poate să pună ordine în biblioteca Barcelonei. Chiar și dacă se plimbă pe teren și ține mingea pe nas, ca foca. Așa prinde Piqué curaj, ce să-i faci?
Embed from Getty Images
În meciul cu Dortmund, Barcelona a contat pe teren doar după ce Messi i-a luat locul pe teren lui Ansu Fati, un puști care n-a apucat să dea gol și pasă de gol cu Valencia, că l-au și făcut ăștia primar pe Camp Nou, cu statuie și toată suita de onoruri. Doar că prăjiturile sunt bune doar după ce se coc, chit că nouă ne place să lingem oala cu aluat de chec și suntem gata să ne cărăm în brațe ficatul la reanimare pentru asta. Fati n-a prea fost, Suarez e deja la al treilea sezon consecutiv în UCL în care nu reușește să marcheze în deplasare, iar Jordi Alba a făcut buba și a fost schimbat de Sergi Roberto, un tip care joacă decent, dar despre care ai paria că-i contabil la Carrefour înainte să afli că joacă fotbal pentru Barcelona. Nu suntem noi tipii ăia care să judece un fotbalist după cum arată când se mișcă pe teren ca zebra cu două picioare, dar uneori nu te poți abține și-i dai Sergiului ce-i al Sergiului.
Embed from Getty Images
Dar destul despre Barcelona, să vorbim puțin despre Dortmund. Care, în mod normal, ar fi trebuit să câștige meciul ăsta. Doar că problema cu nemții e că fac scurtcircuit când sunt nevoiți să bage lemne pe foc contra altor nemți, moment în care tot software-ul dă blue screen. În meciul ăsta, neamțul Marco Reus a bătut un penalty, iar neamțul Ter Stegen a apărat. Așa că, în loc ca nemții să ia 3 puncte, au câștigat spaniolii unul.
Embed from Getty Images
De notat că românul Ovidiu Hațegan a jucat 90 de minute în poziție centrală și că nu prea a dat pase proaste, reușind să ne facă mândri că suntem români și că steagul superbei noastre țări a fost ridicat pe cel mai înalt catarg între burghezii ăia care bat mingea în folosul Occidentului, stabilind începutul unei epoci de un dinamism fără precedent în arbitrajul românesc modern. Bravo, Ovi, da’ puteai să-i pui pe geolgăi să mai bată o dată penalty-ul ăla, că a ieșit Ter Stegen un metru de pe linia porții. Pup.
Embed from Getty Images
Inter – Slavia Praga 1-1
Parcursul european al celor de la Inter a fost extrem de interesant de urmărit în ultimele sezoane. Băieții au variat-o între grupele UCL, eliminări rușinoase din Europa League și campionatele terminate pe locuri incerte. E adevărat că ultima variantă este cea mai sigură când știi că te vei face de creuzet pe la televizor. Dar nu e mereu sănătoasă pentru implicații fani ai echipei italiene, care mai au doi milimetri și le intră băieților în vestiare ca să le aranjeze frezele. N-ar fi prima dată.
În memoria acestor sezoane fabuloase, cineva de la Inter a avut ideea ca băieții să seîmbrace în primul meci al sezonului din UCL în negru, care e de fapt al treilea echipament al echipei în sezonul ăsta. Și bine-a făcut. Că nu merge să te-mbraci la un joc de cimitir, cum a fost al lor aseară, în tradiționalele dungi verticale sau în turcoaz. E bine și pentru imaginea echipei să pară că de fapt a jucat altcineva cu Slavia Praga azi, e bine și pentru Lukaku, care încă are impresia că joacă la Manchester United și că obiectivul e să nu se facă de râs. E bine și pentru Slavia Praga, care nu are de cine și de ce să se sperie când îi vede pe băieții ăștia pe teren. Poate doar de San Siro.
Embed from Getty Images
Vreo 10 minute cu totul a jucat Inter în meciul ăsta. La începutul partidei au fost vreo 3 dintre ele, iar în prelungiri restul. Și asta doar pentru că arbitrul a lungit meciul cu un sfert de repriză din cauză că a văruit de vreo două ori după pauză. În rest, ăștia de la Slavia au jucat de parcă vedeam din nou returul playoff-ului cu CFR Cluj: cu mingea la picior, în terenul advers și fără vreo emoție că italienii ajung prin careul lor. Inter a tras la poartă doar cioace parcă teleghidate de bețivi, în timp ce Slavia a dat gol pe la mijlocul reprizei secunde și a sperat până-n scurgerea meciului că pleacă din Italia cu victorie. Și nu doar Slavia a sperat asta, ci și Dan Petrescu, care se freca pe burtă la Cluj urmărind meciul la televizor și știind că toată lumea-i va da dreptate pentru momentele când zicea că Slavia va încurca și troscăi mai grei decât Clujul în ediția asta de UCL. Manager cu viziune și inspirație, Dănuț al nostru. Joi rămâne de văzut dacă are și noroc în viață.
Câteva cuvinte și despre jocul lui Nicu Stanciu: păi bravo, bă, pe San Siro poți?
Embed from Getty Images
Red Bull Salzburg – Genk 6-2
Apropo de români, valoarea adevărată se vede când ai noștri își aduc aportul la dezvoltarea multilaterală a echipelor la care joacă. Dar cel mai bine se vede atunci când ai noștri lipsesc, nene. Uitați-vă la ăștia de la Genk: l-au luat pe Ianis Hagi cu gândul de a câștiga Champions League anul ăsta. Din motive care ne scapă, Hagi a fost ținut rezervă, iar Genk a luat 5 trotinete până la pauză plus una după pauză, făcându-l vedetă pe onor Erling Braut Håland, un norvegian de 4 metri cu alură de voleibalist la ale cărui fapte de vitejie doar visează d-alde Ronaldo și Messi în sezonul ăsta: 3 goluri în 72 de minute.
Embed from Getty Images
După ce Ianis a intrat în teren, la 6-2 pentru Salzburg, austriecii au fost suprinși de puterile brusc apărute în fibra echipei adverse și n-au mai reușit să dea niciun gol, ceea ce ne face să concluzionăm fără echivoc că Ianis Hagi a făcut 0-0 de unul singur cu ditai imperiul Red Bull. Iată ce înseamnă fotbalul românesc, prieteni. Un fotbal care schimbă destinele industriei europene de larg consum. Talent în stare pură care nu are nevoie decât de contextul potrivit pentru a-și demonstra eficiența.
Embed from Getty Images
Apropo de eficiență și de talentele mioritice, am ochit un colț de statistică în timpul meciului: ăștia de la Genk luaseră 4 goluri până când au reușit să facă primul fault. Cred că vă e foarte clar că un chirurg precum Alexa sau Mureșan în apărarea belgienilor ar fi schimbat complet cursul meciului, nu?
Vă spun, mare noroc au ăștia de prin Champions League că CFR joacă doar joia, că i-am fi făcut tractoare pe toți.
Alte meciuri jucate marți în UEFA Champions League:
Lyon – Zenit Sankt Petersburg 1-1
Benfica – RB Leipzig 1-2
Ajax – Lille 3-0
Chelsea – Valencia 0-1
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan:
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
