“Se ridică toți porii când vezi atâția fani în fața hotelului”. Fix când mă întrebam cum să încep cronica lui Meșter într-un mod nemaivăzut până acum, mă salvează Narcis Răducan, vorbind despre fanii lui Schalke în studioul emisiunii în care Gabriel Enache a auzit pentru prima oară expresia “tranziție pozitivă” și a mutat înapoi pe Taraf. Am zis să merg la sigur.
La sigur a mers și Cholo Simeone cu a lui echipă, care a ales să nu coboare din autocar, ci să joace cu tot cu el. Așa că să dai 3 goluri fără să primești niciunul de la Atletico, o echipă care are fani doar pentru că pe ăia de la Real trebuie să-i urască cineva și la Madrid, e lucru mare. Dar dacă Ajax, United și Foresta au reușit să întoarcă scorul ca pe clătite în Liga Campionilor, respectiv în Liga Pionilor, înseamnă că se poate întâmpla orice în fotbal: de la calificarea lui Juventus după 0-2 la Madrid până la un meci din Liga 1 la care să nu te fure somnul. Îndrăznește să lucrezi.
Meciurile de aseară din Champions League au fost Juventus – Atletico Madrid și Simona Halep – Marketa Vondrousova. Pe lângă astea, Manchester City a avut programat un antrenament cu public și i-a chemat pe băieții de la Schalke ca să nu aprindă nocturna aia chiar degeaba. Ce nu se așteptau era ca Schalke să vină cu mii de fani după ei, mai ales că nemții nu prea știu ce înseamnă să ai galerie în deplasare și au și luat-o pe cârcă cu 3-2 acasă în tur, așa că Pep le-a ținut alor lui un discurs motivațional: “Bă copii, nea patronu șeic Mansour are la el acasă, între bibelourile cu cămile, trofeele din Premier League, Cupa Angliei și Cupa Ligii. Păi e posibil? Da’ cine suntem noi, bă, Dinamo?”
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Juventus – Atletico Madrid 3-0
Începe, deci, confruntarea care trebuia să răspundă la niște întrebări importante. Ce va strânge Diego Simeone-n pumni după meci? Dacă Dybala stă pe bancă, are șanse să vină din vară la Steaua? Dacă Diego Costa e suspendat ca izmenele pe sârmă, cine-i va ciufuli în meleuri freza lui Ronaldo?
Nici nu apucăm să găsim desfăcătorul de bere și Ronaldo îl faultează pe Oblak în careu, anulând de facto un gol marcat de Chiellini. Din bulibășeala din careul lui Atleti se aud doar plânsetele de jale ale lui Cristi, care se jură că nu fură decât de la stat. Au urmat 25 de minute în care Sorin Cârțu a fost singurul care s-a bucurat de meci, aplaudând în picioare. Superbă paralazia, superbă botnița montată de Simeone.
Embed from Getty Images
Nicio ocazie periculoasă până când Griezmann își amintește că, atunci când era mai tânăr și reușea să țină minte unde-i frizeria, a învățat că la fotbal nu ai șanse să dai gol decât dacă tragi la poartă. Ce nu și-a dat seama Griezmann e că Morata vede pasă în orice șut, mai ales când schema tactică a echipei îl face să apară la televizor doar când vine în careu la cornerele adversarilor. Deja obosiți și dezorientați de această fază mult prea ofensivă pentru jocul lui Atletico, băieții uită că Juventus l-a cumpărat în vară pe Ronaldo, care atunci când sare la centrări zici că-i pe suspensii pneumatice, iar dintr-o covăsită a lui Bernardeschi se face 1-0 pentru Juventus. Gol simplu și chirurgical venit după o fază moleșită în care apărarea celor de la Atletico a încercat inutil în repetate rânduri să trimită mingea pe Stația Spațială Internațională pentru analiza materialelor. Ziceți voi dacă ați mai văzut așa organizare și viziune în Champions League în ultima perioadă.
Embed from Getty Images
De partea cealaltă, ceea ce părea o relație de prietenie între Ronaldo și Bernardeschi avea să se termine în minutul 32, când – breaking news la CNN și BBC – italianul e lăsat de Cristiano să bată o lovitură liberă. Pe care o trimite peste bara transversală. Moment în care Bernardeschi înțelege că nu va mai bate niciodată o lovitură liberă la umbra marelui lusitan. Într-un meci oficial, de antrenament sau pe Playstation. Omul îți dă un deget și tu îi rozi toată garnitura.
Repriza se încheie cu Morata trimițând cu capul o minge peste poartă. Fază la care s-a abținut să se bucure, chit că orice fază de atac a lui Atletico a fost aseară o realizare cât un gol. Arbitrul fluieră, Chiellini are sânge pe față. Nimic nou, ăstuia parcă nu-i stă bine altfel: Chiellini cu hemoglobină pe ten e natural ca Rambo cu dungi de camuflaj și ca un Nissan Navara în noroaie. Omul împlinește 500 de meciuri pentru Juventus, 1468 de vânătăi și o medie de doi litri de sânge storși din adversar sau din el însuși în fiecare repriză.
Embed from Getty Images
Pe lângă căzăturile lui Ronaldo, bune de Broadway, putem să subliniem faptul că, pentru Atletico Madrid, apariția VAR-ului e mai ceva ca usturoiul pentru vampiri. Dacă vecinul de oraș Sergio Ramos reușește cumva în continuare să camufleze șuturile-n fund în pași înainte și în dovezi de bunăvoință spirituală, la Atletico e jale mare. Nu tu un cap în gură, un cot în gât, un deget în nas, o unghie în splină fără să te pedepsească arbitrul. Păi ce facem, oameni buni, trebuie să ajungem să nu mai putem să câștigăm nicio cupă europeană fără să jucăm fotbal?
Până să se dumirească Simeone cum să facă să-l facă pe Diego Costa să înțeleagă metafora din expresia “dai gol cu creierul”, Ronaldo ia din nou liftul dintre fundașii lui Atletico și îl amăgeste pe Oblak, care respinge mingea deja intrată în poartă. Ne culcăm devreme în seara asta sau vedem prelungiri? Mandzukic vrea noapte albă, așa că execută o schemă denumită la Juve în vestiar “Reverse Borcea” și își dă cu mingea din cap în genunchi. Allegri reacționează și-l bagă în locul lui pe Moise Kean, un italian de 19 ani cu rădăcini prin Coasta de Fildeș. Iar Moise e cât pe ce să despice speranțele lui Atletico cu un șut la colțul lung, dar acesta evită grațios bara.
Embed from Getty Images
Într-un moment în care părea că meciul curgea agale spre prelungiri, Correa îl aleargă juma de teren pe Bernardeschi doar ca să-i tragă un brânci în careu. Moment în care Ronaldo ia mingea, spune o rugăciune către Zeul Biceps, un băiat liniștit și bun la învățătură, dar neglijat pe nedrept în Legendele Olimpului, și bate penalty-ul cu ochii închiși, după modelul patentat de Florinel Coman. Doar că ăsta nimerește mingea și marchează cu Atletico al nu-știu-câtelea hattrick din carieră în Champions League, dovedind că poți să scoți Ronaldo-ul din Real Madrid, dar nu poți scoate Madridul din Ronaldo. E 3-0 și Georgina, cu care Cristea împarte ciorba de lavandă la cină, plânge în tribună. Nu neapărat pentru că Ronaldo a marcat golul calificării, ci pentru că Ioan Viorel nu a recunoscut-o în comentariul de la Digi. O situație aproximativ incredibilă pe care o vom revedea cu siguranță în emisiunile de analiză, unde Ion Crăciunescu ne va da verdictul: a fost lacrimă sau a fost simulare?
Embed from Getty Images
Deci? Ce mai arată Diego Simeone acum, când Ronaldo a întors-o, vorba aia, ca la Torino? Poate drumul spre casă, pentru că vorba aia: mâna întinsă pe șliț care nu spune o poveste, nu primește calificare. Iar la final Cholo a primit o dedicație cu fundiță de la Cristi. Ca-ntre academicieni.
Embed from Getty Images
Manchester City – Schalke 7-0
După 2-3 acasă cu City și 11 goluri primite în ultimele 3 meciuri în Bundesliga, Schalke venea la Manchester doar pentru niște magneți de frigider. City are 79 de goluri înscrise în 30 de meciuri de Premier League, în timp ce ei au strâns 27 în 25 de partide. Practic, oamenii au bătut drumul până-n Anglia ca să vadă cu ochii lor cum naiba vine treaba aia cu mâncatul cârnaților la micul dejun. O decizie foarte proastă, pentru că în lipsă ar fi scăpat doar cu 3-0 și cu demnitatea pătată doar de muștar. Acum, însă, după demolare, singura întrebare care stă pe buzele tuturor e asta: ce naiba caută Schalke în primăvara Champions League? Adică ce, FCSB nu ar fi putut să piardă onorabil cu 7-0 la City?
Embed from Getty Images
Totuși, în ciuda scorului final, băieții lui Pep au fost gazde finuțe, lăsându-le timp oaspeților să obișnuiască cu vremea și cu accentul britanic până în minutul 35, când Aguero a demonstrat că nu doar Gicu Grozav poate da scăriță la penalty. Bineînțeles că, spre deosebire de al nostru, Aguero a marcat. Și uite-așa a început carnavalul în care City și-a pus masca de bau-bau, iar Schalke masca de argilă, tratament pentru ridurile de expresie. Aguero avea să le mai înfigă un șuriu în intercostali, însă repriza o încheie golul de 3-0 al lui Leroy Sané, care nu s-a bucurat la goluri pentru că a mâncat un currywurst, a băut o weißbier și a sărbătorit niște Oktoberfest-uri cu colegii de la Schalke înainte să-și etaleze buclele explodate în Anglia.
Embed from Getty Images
Într-un meci în care până și VAR a jucat mai bine decât Schalke, Sterling avea să fie binecuvântat de tehnologia pe care noi, românii, o avem de mult timp, numai că o folosim deocamdată exclusiv la zugrăvit pereții, ca niște excentrici ce suntem. Deci Sterling se trece și el pe pomelnic, la marcatori. Apropo de Raheem, omul a dat 3 goluri în 13 minute cu Watford în etapa trecută de Premier League și cică secretul stă în yoga. De-aia n-avem noi fotbaliști: dacă-i pui să mediteze mai mult de un minut, încep să plângă pentru că le lipsește Instagramul.
Embed from Getty Images
N-o mai târâm prin grădină, că face dâre. Se face 7-0 pe tabelă când Pep, auzind că în celălalt meci a intrat Moise, plusează cu Jesus. Iar învățătorul înscrie pe sub portarul Fahrmann, care a epuizat aseară toate modalitățile prin care poți primi un gol. Și pentru că toate glumele despre Schalke 07 s-au dat deja, nu ne rămâne decât să privim amuzați cum ăia de la Bayern încearcă să repare mecanismul expresiei ăleia cu autocarul. Nu de alta, dar ăștia de la City au fentat semantica și au părut siguri că i-au bătut pe nemți încă dinainte să plece autocarul. Spre stadion.
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.