Acum două săptămâni, când din urnele băieților de la UEFA s-au tras la sorți meciurile din semifinalele Champions League, toată suflarea fotbalistică europeană a chiuit în așteptarea meciului dintre Bayern și Real Madrid. Din mai multe motive, care mai de care mai suculente. Primul ar fi cel evident: când joacă doi monștri scăpați din lesă între ei, e bine să te asiguri că ți-ai făcut provizii de popcorn și de lichide de diferite culori, gusturi, densități și volume, pentru că n-are cum să nu-ți iasă măcar de-o poveste la cuier cu colegii de birou a doua zi.
Embed from Getty Images
În al doilea rând, dacă cei doi monștri se cheamă Bayern și Real Madrid, intriga e pe jumătate scrisă din sezoanele trecute, când nemții au fost măturați din Champions League în principal de un Cristiano Ronaldo căruia-i place atât de mult mirosul vestiarelor de pe Allianz Arena (aici putem să-i zicem cum se numește de fapt, că nu degeaba și-au rupt săracii oameni de la gură ca să boteze stadionul ăla), încât și-l ia aproape de fiecare dată acasă sub formă de minge pe care o primește marcatorul câte unui hattrick. Pe de altă parte, ar spune bavarezii, în ecuație și-au cam băgat nasul și arbitrii meciurilor anterioare dintre cele două echipe, chit că dacă o iei strict matematic îți cam iese de-o ciorbă echilibrată din punctul de vedere al originii condimentelor.
Embed from Getty Images
În al treilea rând, cealaltă semifinală era Liverpool-Roma, un meci pe care doar rudele de gradul întâi ale unora dintre jucătorii Romei l-au preconizat în faza asta a Champions League. Ei bine, fiindcă lucrurile au părut din start dezechilibrate din punctul de vedere al show-ului, până și televiziunile au mutat la München 90% dintre camerele alea care costă cât apartamentele din Vitan și au lăsat la Liverpool câteva GoPro-uri agățate pe trepiede și patru camere de supraveghere alb-negru care să surprindă eventuale mișcări rectilinii uniform accelerate spre porți.
Mare greșeală. Mare, mare, mare greșeală. Pentru că miercuri fost o seară în care copiii care tocmai fac ochi și se prind ce-i cu băieții ăia care se mișcă organizat pe iarba din televizor au învățat lecția deschisă “La pomul lăudat – cauze și efecte”, în care li s-a demonstrat practic eficiența perenă, constantă și continuă a proverbelor românești.
Embed from Getty Images
Pe scurt, dacă n-ai văzut marți Liverpool – Roma pentru că ai vrut să-ți păstrezi fecioria pentru Bayern – Real, ai contractat pe propria răspundere o mare și ascuțită țeapă de calitate germană. La primii s-a aruncat cu sămânță de fotbal care a înflorit multicolor, la ceilalți am asistat la un meci de old boys în care au jucat fotbal unii și au câștigat alții, au ratat unii și au dat gol alții și s-au accidentat unii și au rămas în picioare alții. În general, însă, eficiența și productivitatea proverbiale ale nemților s-au transferat cumva wireless în vestiarul Madridului, echipa lui Zidane câștigând în final în deplasarea din Germania fără ca cineva, oricine, să poată explica modul în care s-a întâmplat asta.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Meciul a început cu fantoma penalty-ului din meciul Realului cu Juventus planând peste München sub forma unui cor de huiduieli pe care spectatorii germani l-au pus pe portativ de fiecare dată când Madridul cerea un fault, un henț, un jeleu, o măslină, o atenție. Cu sau fără motiv, nici măcar nu mai contează. Iar adevărul este că, chiar dacă deja știam deja din istoria recentă a fotbalului că Ronaldo e la fel musculos și dur după ce dă goluri pe cât e de firav și sensibil când mi ți-l șterge câte un adversar cu respirația pe umăr, omul a cam exagerat ieri cu miloaga, încercând să scoată faulturi și alte lucruri pământești aproape la fiecare minge căreia i-a făcut vama. Cum a fost în faza asta, de exemplu. Așa că, deși a terminat anteriorul meci în deplasare în aplauzele suporterilor adverși pe vremea antologicei foarfece de pe stadionul lui Juventus, Ronaldo a echilibrat situația la München, acolo unde stadionul l-a fluierat mai des decât fluieră instructorii focile la spectacolele de la delfinariu.
Embed from Getty Images
Am început această cronică cu Ronaldo dintr-un motiv destul de simplu și în același timp atipic: va fi prima și singura dată când vom vorbi despre portughez în acest text. Omul a alergat cât i-au permis tușele și pleura, i-a scărmănat și i-a prăjit pe toate părțile ca pe hamsii pe fundașii adverși pe tot parcursul meciului, dar n-a mai reușit să marcheze și-n al 11-lea meci consecutiv de Champions League, dovedind în final că au și roboții limitele lor. Ca să înțelegeți cum stăm, ultima dată când fratele portughez cu macaroane în păr a terminat un meci de Champions League fără bage vițelul la furajat eram prin iunie 2017. Omul e nebun, ne-am lămurit deja.
Acestea fiind spuse, să trecem la fotbal. De fapt la meci, că fotbal s-a jucat mai puțin. Cel mai important moment al primelor minute a fost cel în care Arjen Robben, ajuns la vârsta senectuții, s-a cerut afară șchiopătând a retragere în minutul 8. Uite, cu ocazia asta am verificat exact care-i vârsta olandezului care mi se pare că joacă fotbal de pe vremea în care arbitrii nu aveau cartonașe și eliminau jucătorii împingându-i afară de pe teren. Uite, test flash: știe careva câți ani are Robben fără să-l întrebe pe Google? Gândește-te, ia-ți tot timpul la dispoziție, aflăm împreună răspunsul la finalul textului. Cine trișează plătește ca să citească următoarea cronică, măcar să ne iasă și nouă de-o damigeană de ceva.
Embed from Getty Images
Fără Robben, speranța de ultim moment a lui Bayern în momentele în care lucrurile normale nu funcționează, treaba s-a cam desumflat pe teren, iar meciul a intrat într-un soi de letargie în condițiile în care ambele echipe așteptau ca cealaltă să se înece cumva, oricum, în propria zeamă. Dacă la meciul de marți vedeam un Liverpool care a lăsat deoparte toate manierismele pentru a ataca entuziasmant 80 de minute fără pauză, astăzi asistam la un soi de joc de șah în care Heynckes și Zidane au mutat doar cu pionii în speranța că vreunul dintre ei își va descoperi involuntar regele.
Apropo de Zidane, omul s-a prins în returul cu Juventus că băieții din spate au potențial de balastieră și le-a dat fundașilor instrucțiuni detaliate despre cum să-și țină oamenii îndeajuns de bine încât d-alde Lewandowski, Muller și Ribery să nu se apropie prea tare de poartă. Să nu mai zicem de vreun eventual gol al lui James Rodriguez, care a fost trimis în vara trecută în exil la Munchen tocmai pentru că lustruia banca de rezerve: implantul a reușit, pacientul a scăpat și acum a devenit unul dintre chirurgii pe cord deschis ai clinicii bavareze de fotbal.
Embed from Getty Images
Ce n-a știut Zidane este că degeaba le blochezi ăstora țevile de tun dacă lași mitralierele să măcăne în voie. Nu trecuse bine o jumătate de oră de meci și Joshua Kimmich, de meserie plug pe partea dreaptă a apărării germane, a urcat până-n careu după o pasă excelentă a lui James și l-a executat pe Navas la colțul scurt (VIDEO). Portarul Madridului, care după noua sa freză parcă se pregătește să joace într-o ecranizare contemporană a Shogun-ului, a fost păcălit din gleznă și ochi de Kimmich, care s-a făcut că centrează înainte să verse tomberonul în poarta Realului printr-un șut sănătos și aplicat într-o zonă din care un portar ceva mai atent la înălțimea sârmei reușea să scoată fără probleme.
Embed from Getty Images
Era deci 1-0 și lucrurile păreau așezate și coerente pentru Bayern, mai ales că adversarii din Spania jucau în dorul lelii. Fix în momentele astea de pace și prietenie a intervenit însă o nouă accidentare în echipa celor de la Bayern: Boateng a ieșit de pe teren mergând agale, iar în locul său a intrat Niklas Süle, un copil de 22 de ani care la Mondialul din ’94 era trecut pe lista de cumpărături a părinților. Asta e, prieteni, trebuie să ne obișnuim cu faptul că suntem bătrâni, îmi pare rău că trebuie să citiți asta fix în cronica unei semifinale de Champions League. La următoarea facem o rubrică de horoscop, una de tarot și-i invităm pe Florin Condurățeanu și pe Gabriel Dorobanțu dacă e nevoie și prind la public.
Embed from Getty Images
Bayern putea face chiar 2-0 la o fază în care Mats Hummels ne-a demonstrat pe viu diferența de reacție dintre un atacant și un fundaș. Omul ar fi trebuit să bage latul la o minge recentrată după un corner și să le dea celor de la Real lemne de ros până la retur, dar a inventat un soi de șut descentrat care a nimerit peluza. Bună și aia: se trece la statistică, iar în fotbal se poate și mai rău.
S-a făcut în schimb 1-1 fix înainte de pauză, la o fază încâlcită în care Marcelo, fundaș stânga eșuat aleatoriu la marginea careului advers, a prins o smetie din voleu care s-a așezat pe colțul lung și le-a blocat cârnatul și berea în gât nemților care se pregăteau să iasă relaxați la un ciorchine în pauză (VIDEO). Și uite-așa, fără să bată major în membrană, Madridul marca în deplasare și bifa unul dintre target-urile de vânzări ale meciului.
Embed from Getty Images
Tot spre finalul primei reprize s-a întâmplat o recondiționare morală. Într-un exces de zel tipic fundașilor care nu știu de glumă, Carvajal i-a dat un brânci lui Lewandowski în careu (VIDEO) într-o fază în care dinamica jucătorilor a semănat până la confuzie cu cea în care Realul primea penalty în ultimul minut al meciului cu Juventus. De data asta nu s-a dat, arbitrul olandez stârnind astfel bocetele în tribune. E adevărat că din faza de la München a lipsit șutul în coaste pe care Benatia i l-a executat lui Vazquez prin mișcarea “Finish him”, însă la fel de clar e că două faze aproape identice au fost analizate diferit de doi arbitri diferiți. Semn că la traducerea regulamentului de fotbal s-a pierdut probabil pe drum vreo pagină.
Embed from Getty Images
După pauză, marșul funebru al celor două echipe a continuat. Heynckes i-a lăsat pe ai lui să încerce sterp să găurească apărarea Madridului, în timp ce Zidane i-a bătătorit pe ai lui, așteptând momentele potrivite pentru a le crăpa icrele nemților pe contraatac. Ei bine, o fază de contraatac a fost și cea care a făcut ca agenția de turism care se ocupă de biletele celor de la Real Madrid să fie convocată de urgență în noaptea asta la birou pentru a căuta bilete de avion și hotel la Kiev.
Golul a fost marcat printr-un soi de scăriță care n-a reușit în viață de Asensio (VIDEO), dar Marco a ajuns în fața portarului Sven Ulreich pentru că Rafinha, fundașul stânga al celor de la Bayern, a reușit să le arate nemților la ei acasă o parte din motivul pentru care Germania a îmbuteliat cu 7-1 Brazilia la ea acasă la Mondialul de acum patru ani. Știți cum e: indiferent dacă suntem medici, cronicari sau piloți de avion, pe toți ne prind din spate zilele proaste la muncă, dar speri ca greșelile să vină în momente în care nu contează sau contează puțin în economia istoriei: uită-ți bisturiul în buzunar, nu-n pacient, adormi la manșă în simulator, nu în avionul cu 200 de pasageri și, evident, “fă mișto de orice echipă de fotbal din lume, da’ nu de aia cu care țin eu”.
Embed from Getty Images
Ei bine, Rafinha și-a găsit un moment complet nepotrivit pentru a da cea mai proastă pasă din carieră: un soi de assist neoficial la mijlocul terenului pentru care Asensio n-a apucat să zică “mulțam” fiindcă a băgat direct a șasea spre poarta adversă, i-a pasat lui Vazquez, care i-a pasat din nou lui Asensio, care, repet, a încercat un soi de scăriță schimonosită ce a aterizat până la urmă în poarta nemților. Madridul avea 2-1 în minutul 57, iar nemții mai aveau o jumătate de oră ca să-și refacă machiajul după ce mascara cursă pe obraji i-a desfigurat complet.
Și Bayern a atacat, fraților. Susținut și mecanizat, ca o un strung modern. Doar că Ribery și mai ales Lewandowski n-au avut răngile la ei când a fost să scoată capacul de pe gura porții lui Navas, trimițând în general mingile către stimata și respectata mamă a dracului. Iar când au prins totuși cadrul porții, Navas a reușit să se revanșeze pentru golul luat ca la juniori în prima repriză scoțând vreo două-trei șuturi care în mod normal ar fi trebuit să relanseze returul și să ne pregătească de un meci în care sângele de pe pereți să fie doar cadrul amical și plăcut în care se vor desfășura negocierile cu ostatici și discuțiile pentru pace.
Embed from Getty Images
N-a fost să fie și, în ciuda unor atacuri aeriene suținute de vreo 9800 de cornere ale celor de la Bayern în ultima jumătate de oră a jocului, băieții de la Real Madrid au plecat acasă cu victoria și cu mulțumirea că au bătut doar cu 2-1, deci în retur se vor concentra ceva mai bine decât în meciul de acasă cu Juventus, când oamenii lui Zidane și-au așteptat adversarii ca-n Jamaica, cu muzică de rupt carioca și cu cămăși înflorate care erau cât pe ce să se transforme în haine de doliu.
Una peste alta, Zidane reușește încă o victorie majoră la volanul limuzinei sale confort 1 superior și devine favorit pentru calificarea în a treia sa finală consecutivă de Champions League, dovedind că simte și știe să administreze perfect concentrația de elemente în amestecul medicamentos de fler, inspirație, noroc și valoare. Dincolo, Bayern ia abia a cincea bătaie acasă în ultimii cinci ani, trei dintre aceste înfrângeri venind pe linie directă interurbană de la Real Madrid, care se transformă ușor-ușor într-un soi de kryptonită pentru nemți.
Embed from Getty Images
Independent de treab asta, e destul de amuzant să te gândești că ambele echipe au ieșit din grupe pe locul al doilea, în spatele celor de la PSG și Tottenham. Deci, dacă mai era nevoie încă o dată, avem dovada clară a faptului că în viață nu e îndeajuns să ai o mașină rapidă, ci să știi când să calci frâna și accelerația.
În final, mă țin de promisiune: Robben are 34 de ani și e născut la fix o zi după autorul acestui articol. El a reușit cu fotbalul, dar eu am încă păr în cap, deci cumva suntem chit. Să ne recitim cu bine.
Embed from Getty Images
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
