Pentru cetățenii care n-au prins locuri până acum în primele rânduri la circul cronicilor, faptul că atacăm frontal un turneu de tenis care are loc la Stuttgart ar putea să pară ușor dubios. Mai ales că de la Australian Open și Transylvania Open încoace am primit multe mesaje pe adresa redacției care ne certau cu o mână și ne mângâiau cu ailaltă pentru că nu am găsit timp de antenă pentru turnee precum Indian Wells, Miami sau Monte Carlo, unde s-au întâmplat lucruri serioase, demne de tatuat cu pixul cronicarilor pe omoplatul tenisului mondial.
Pentru ăi’ mai bătrâni de pe aici – că dacă zicem „găinile bătrâne” o să ne acuze fieștecine inutil de sexism, lucrurile sunt însă destul de clare: Stuttgart este turneul nostru de suflet, e parte din familie, e copilul care a plecat la oraș și care se-ntoarce în fiecare an în aprilie, în preajma Paștelui, să mănânce bratwurst și kartoffelsalat peste care turnăm tradițional un weissbier cinstit. Asta ar fi varianta romantică. Varianta ceva mai ușor de înțeles e că, din moment ce Porsche sprijină cronicile de la Grand Slam-uri de vreo 8 sezoane încoace, este o chestiune de obraz să ne aplecăm cu atenție și extrem de puțină îngrijorare asupra turneului pe care marca germană îl organizează de facto în orașul natal și-n sala care-i poartă numele: Porsche Arena. Așa că de niște ani suntem oameni serioși, ne acredităm regulamentar la Porsche Tennis Grand Prix, ne înfățișăm la mijloc de aprilie în Germania și începem să scriem despre acest turneu. Care, deși în acte e „abia” un WTA 500 – adică al treilea nivel după monstruoasele Slam-uri și strălucitoarele WTA 1000 – aduce mereu la start toată floarea cea vestită a tenisului feminin internațional.
Cum reușește un WTA 500 să aibă (și anul ăsta) 7 jucătoare din Top 10 mondial și să execute un tablou stelar, care în esență arată ca a doua săptămână de la un Slam? Răspunsul, prieteni, e la capătul terenului: pe lângă cele 100 și ceva de mii de euro pe care le înghite câștigătoarea de la Stuttgart, Porsche suplimentează premiul câștigătoarei cu o mașină. Acum e evident că oricare dintre fetele din Top 10 își permite un Porsche, că de-aia-și tocesc toate călcâiele întru distracția maselor de-a lungul sezonului. Dar anul ăsta, de exemplu, Iga Swiatek (sau oricine urmează să câștige turneul, deci Iga Swiatek) va pleca acasă cu un Porsche Macan Turbo electric, o mașină de vreo 600 și-un pic de cai putere care merge bine și mai ales mult. Sursa informațiilor: am venit de la București la Stuttgart pe roți cu ea în weekend-ul tocmai încheiat.
Nu e chiar Macan Turbo, ci Macan 4S, dar asta e mai puțin important în economia deplasării: 430 de kilometri a fost autonomia medie, iar de încărcat am încărcat de 6 ori până aici câte 20 de minute. Igăi o să-i fie mai ușor, că Varșovia e la o apăsare de accelerație, problema se întâmplă dacă d-alde Coco Gauff sau Jessica Pegula fac o manetă și le iau ăstora mașina – o să le coste transportul peste gârlă mai mult decât încărcările pe toată viața. Plus că-n America e complicat acum cu importurile, probabil că fetele ies mai ieftin dacă lasă Macanul în Europa și se plimbă cu el juma’ de an pe la turnee, cât au treabă prin zonă.
Problemele pentru americani continuă, deci. Dar nu ar fi prima dată când s-ar întâmpla această nenorocire: Tracy Austin a câștigat prima ediție a turneului, care s-a jucat în 1978 la Filderstadt, și a primit – evident – un Porsche 911. Erau vremuri cu adevărat diferite, iar 911 era o mașină care abia împlinea 15 ani pe piață. Nu avem informații legate de cum s-a descurcat Tracy Austin cu împinsul mașinii peste Ocean, mai ales că premiile de pe vremea aia nu prea te făceau om, cum se întâmplă azi. E la fel de adevărat că nici prețul gigacaloriei nu era același, nu mai zic de cel al shaormei de la Dristor.
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la turneul WTA Stuttgart îți sunt oferite de Porsche.
Să n-o mai lungesc: turneul de la Stuttgart dă practic startul sezonului de zgură pentru cele mai mari nume din tenisul feminin de astăzi. Chiar dacă nu avem românce pe tabloul de simplu (pentru că ale noastre nu mai sunt – sau nu sunt încă – între numele mari ale tenisului feminin), ne interesează direct ostilitățile de aici pentru simplul motiv că aici se dau primele cazmale la groapa care-și va găsi capătul în ziua finalei de la Roland-Garros.
Începe deci perioada aia din an pe care fetele noastre ar trebui s-o iubească intrinsec, pentru că au zgură-n sânge cum au bauxită minerii de la Slatina.
O avem pe Monica Niculescu la dublu, deci turneul de la Stuttgart nu e tocmai orfan de mămăligă. Însă lunetele ne vor fi aranjate pe Sabalenka, Iga, Pegula, Gauff, Paolini, Andreeva și Emma Navarro, care și-au făcut loc în calendare pentru a visa din nou la un Porsche în garaj. Iga are deja două câștigate în 2022 și 2023, deci dacă va continua așa își face colecție, ca nea Ţiriac. Elena Rybakina, câștigătoarea de anul trecut, nu a venit la petrecere pentru că a jucat pentru Kazahstan în Fed Cup în weekend tocmai în Australia, așa că a decis să nu-și dea bioritmul peste cap și va pica din Top 10 pentru prima dată în ultimii doi ani.
Avem și alte nume interesante aici. De exemplu, Erika Andreeva, sora mai mare a soră-sii mai mici, s-a infiltrat pe tabloul principal după ce-a profitat de o accidentare a Martei Kostyuk. Intră ca Lucky Loser și-o va întâlni în primul tur pe colega de celule stem Mirra Andreeva, proaspăt deținătoare de titluri la Dubai și Indian Wells, deci proaspăt generatoare de dâre reci pe șira spinării în fizicul fetelor din vârful tenisului. Cumva, Mirra e ce n-a apucat să fie Emma. Dar este pentru că și-a construit această aparentă explozie în timp, lăsând cărnița să se pătrundă la cuptor, n-a dat în ea direct cu flacăra de pârjolit porcul.
Tot aici o voi vedea live pe Leana Nănașa Ostapenko, căreia voi încerca să-i iau un interviu în exclusivitate pentru Fashion TV. Eva Lys, care are Germania la piciorușe în încercarea de a deveni urmașa de drept a lui Angie Kerber, va juca marți cu Jasmine Paolini într-un meci transmis în direct în cronici, evident. Apropo: Lys e deocamdată între Jaqueline și Irina Begu în clasamentul mondial, dar tocmai a semnat cu Porsche un contract de imagine, devenind ceea ce marca germană denumește plastic „Friend of the Brand”. În română, asta se traduce cu „Te-ai scos, copilă”.
Ca element de culoare: pentru că-n regiunea Baden-Württemberg e ilegal să organizezi competiții sportive în Vinerea Mare, turneul va face o pauză vineri, în ceea ce trebuia să fie ziua sferturilor de finală. Știam că nemții nu se joacă când e vorba de muncă, dar săptămâna asta se pare că aflăm împreună că nu se joacă nici când e vorba de vacanță.
Pe scurt, avem treabă în următoarele șapte zile, deci încercăm să vă scoatem un pic din spirala alegerilor de la noi, care ne suge de energie, nervi și substanță de ceva vreme. Schimbăm însă subiectul cu deosebită plăcere pentru câteva zile. Urmăriți-ne pentru mai multe sfaturi despre wellness.
Cu Potapova am adormit la Cluj, cu Potapova ne trezim la Stuttgart. Nu pentru că visăm la dânsa, cum se întâmplă cu mulți colegi de suferință într-ale tenisului și ale adiacentelor tenisului, ci pentru că pare că fata ne cam urmărește.
Chiar dacă în viețile dumneavoastră (și ale noastre, de ce să mințim?) s-au perindat multe evenimente de la începutul lunii februarie încoace, legătura dintre ultima cronică scrisă pe aici și cea de față este această jucătoare din țara care i-a dat lumii pe frații Karamazov și pe gogomanul ăla căruia nu-i ajunge pământul. Potapova a câștigat la Transylvania Open și le-a luat clujenilor bugetul pentru amenajarea unei stații de metrou, apoi a intrat într-un soi de revizie tehnică, cu performanțe modeste spre infecte la Dubai, Indian Wells și Miami.
Dar destul despre politică. Anastasia Potapova – sau Anna, cum mi-a zis în interviul de la Cluj c-o strigă prietenii – a rupt țipla turneului de la Stuttgart într-un meci cu daneza Clara Tauson, despre care dumneavoastră, ca mine, de altfel, credeți în continuare că-i adolescenta aia îmbufnată și miezoasă care trosnea mingile ca un fel de Aryna-în-mizerie și pe care a bătut-o Jaqueline la Cluj anul trecut de i-a zbârcit urechiușele. Implicit un 6-0 a fost implicat în meciul ăla, drept pentru care am trecut-o urgent și ireverențios pe Clara la capitolul „și altele” când vine vorba de jucătoarele care au o poezie de spus în fața clasei pe la turneele serioase.
Doar că Tauson a avut o lună decembrie incredibilă între ai ei, la Copenhaga. I-or fi pus ăștia ceva în tortul de 22 de anișori împliniți în 21 decembrie. Pentru că imediat după ce-a zburat în Australia pentru a începe anul, Clara a explodat ca la descompunerea peroxidului de hidrogen și a câștigat turneul de la Auckland, una dintre încălzirile oficiale pentru Australian Open. La AO n-a apucat să-și facă multe sandvișuri pentru că a dat de Aryna-cea-reală în turul al treilea, însă a făcut semifinală la Linz și apoi ditamai finala la Dubai, unde-a laminat-o pe o Aryna-mai-degrabă-ireală în două seturi scurte înainte să fie nevoită să-și șteargă ochii a dubiu când a jucat cu trofeul pe masă contra Mirrei Andreeva. (Paranteză: trofeul de la Dubai, fie el și WTA 1000, a fost câștigat de-a lungul anilor implicit de Ostapenko și de Paolini, deci e un soi de curiozitate statistică decât un început de ceva anume). Long story short, Tauson a urcat în câteva săptămâni de la 50 pe 21 în clasament, de-aici și prezența ei scenică la Stuttgart, unde până azi nu-i apucaseră tălpile să lase urme-n zgura indoor.
Eh, meciul ăsta a fost perfect pentru ca locuitorii orașului Stuttgart (limba română își dovedește niște limite când ajunge la stuttgarteni) să se-ncălzească pentru turneul ăsta care îi via ține-n priză încă o săptămână de acum încolo. A fost cu perioade lungi în care au alternat momentele de dominare, cum ar zice comentatorii de la fotbal. Primul set s-a dus rapid la Tauson, apoi a fost echilibru apăsat în al doilea set, când Potapova a salvat o minge de meci înainte să o câștige ea pe a patra de set într-un tiebreak contondent ca un cuțit cu lamă pe ambele părți. Apoi, în setul al treilea, Tauson a redevenit adolescenta aia îmbufnată și miezoasă care trosnea mingile ca un fel de Aryna-în-mizerie la Cluj acum un an, pentru că Potapova a luat patru break-uri și s-a dus în turul al doilea pentru a se vedea cu nimeni alta decât – evident, c-așa-s poveștile frumoase – Aryna-cea-om-vedea-noi-cum-se-nimerește.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.