După câteva zile în care ne-am lovit de Olimpiadă ca insectele de bara mașinii încercând să analizăm motivele pentru care un stat care zbura atât de relaxat când vine vorba de sport a fost strivit pe neașteptate de apariția camionului cu sportivi din toată lumea care participă la conflagrația cu tente pacifiste de la Rio, sportivii români au pus până la urmă vagonul pe șine și se chinuie să-l împingă chiar dacă majoritatea sunt nevoiți să dea la lopată pentru a scoate noroiul care stă să se reverse peste bord în disciplina fiecăruia. Iar după ce în zilele trecute mocănița a început să turuie la scrimă, la tenis și la haltere, ieri s-a oprit în halta de la canotaj, acolo unde echipajul feminin de 8 rame cu cârmaci a reușit să dezghețe în sfârșit parbrizul și la această disciplină.

A fost un bronz care ne-a demonstrat că la canotaj se poate juca șah dacă ai la dispoziție personajele care să poată gândi și aplica mutări de geniu conforme cu logicile marilor maeștri internaționali. Pe tabla acvatică de joc nu există însă nebuni, iar reginele încearcă să dovedească mereu că au trecut de stadiul în care erau simpli pioni.

Canotajul în general și barca de 8+1 feminin au fost dintotdeauna unele dintre marile povești de dragoste dintre sportul românesc și Jocurile Olimpice, pasiunea arzând cel mai eficient pe ritmurile ramelor trase de Elisabeta Lipă, Viorica Susanu și Georgeta Andronache între 1992 și 2004, când din lacurile de pe lângă orașele gazdă am reușit să pescuim aur în cadență de armă semiautomată. Păstaia imensă cu steagul României pe rame reușește însă și astăzi să croșeteze metale, iar în contextul strategiei dezvoltate de România la nivelul sportului ajungem să ne târâm speranțele din canotaj ca algele agățate de ciocul de barcă.

Seria de articole Rio 2016, faza pe canapea vă este oferită de Renault România, partener oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.

 

Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Centrul de Resurse și Referință în Autism “Micul Prinț”, care oferă consiliere și educare în beneficiul copiilor cu tulburări din spectrul autist din județul Bistrița-Năsăud. Povestea asociației poate fi citită pe larg aici: http://www.crra.ro/.

 

Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca acești copii să aibă o viață normală.

 

Asociația Autism Europa Bistrița
Cont IBAN: RO77RNCB0038098311390001
Cont deschis la BCR
Cod Swift: RNCBROBU

În finala cursei de 8 rame cu cârmaci de la Rio, fetele noastre au adoptat o tactică care ne-a demonstrat că și la canotaj meciul se joacă până la ultimul fluier al arbitrului. În primii 1500 de metri ai cursei de doi kilometri am trăit în mirosul trist și amar al ultimelor poziții, urmărind cum pe locurile din fața plutonului au loc permutări în care Canada și Statele Unite își oferă una alteia prioritatea la urcare cu speranța că vor sta fix lângă ușă la coborâre.

Însă la borna care anunța ultimii 500 de metri ai cursei, fetele noastre au băgat levierul în modul Sport, au înlocuit motorul care funcționa la ralanti cu un V12 și au început să recupereze centimetri și apoi metri în ritm de samba. În demența de final, în care metronomul nu mai putea să facă față ritmului în care ramele băteau în apă ca furculița-n ouă, ne-am apropiat enervant de mult de podium și am trecut apoi pe poziția a treia, amenințând echipajul Marii Britanii, care a reușit să facă la rândul său o cursă de urmărire demnă de filmele de acțiune de la Hollywood.

Cu barca Statelor Unite implacabilă pe locul 1, România a terminat dureros de aproape de locul al doilea, cele nouă fete mângâind la final bronzul medaliilor acordate ultimei poziții care contează pe podiumul olimpic. Laura Oprea, Andreea Boghian, Roxana Cogianu, Mădălina Bereș, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Adelina Cojocariu și Iuliana Popa, ajutate de cârmaciul Daniela Druncea, care a virat dinspre bârnă spre barcă într-un moment de inspirație care a așezat-o pe lista de olimpici medaliați ai României, au reușit astfel să ne mai dilueze durerile și frustrările, aruncând în apa din Lagoa concentrat de muncă și tinctură de pasiune pe care le-au colorat cu pigment de dorință.

Competiția de box a supergreilor de la Olimpiadă ne-a lovit ieri în mijlocul țestei, amintindu-ne de faptul că orice sport decis de arbitri poate fi viciat ca aerul de la Copșa Mică. Deși Mihai Nistor l-a trimis de două ori pe iordanianul Hussein Iashaish să culeagă panseluțe prin podea în cele trei reprize ale meciului, cei trei arbitri l-au dat câștigător (2-1 la decizii) pe adversarul românului. Într-o țară în care furtul pare uneori sport de masă, decizia finală a oamenilor care la box suflă-n pix în loc de fluier s-a observat rapid în pluton și s-a așezat într-o poziție care în România le-ar fi garantat acestora o vizită protocolară din partea DNA-ului. La Rio, însă, am pus freza-n podea și am privit cu coada ochiului cum iordanianul se bucură de o victorie pe care n-o aștepta nici măcar el. E normal, nu poți să ai altă reacție în condițiile în care adversarul a avut trei goluri diferență și penalty în minutul 90 doar ca să afli la final că totul a fost o farsă.

Românii au populat ieri și întrecerile de atletism de la Olimpiadă, însă fetele trimise să calce tartanul nu au reușit decât să bifeze condica de prezență în seriile de calificare. Elena Panțuroiu (Triplu salt) a fost cel mai aproape de calificare, însă cei 14 metri reușiți de ea mai aveau nevoie de 8 milimetri pentru a-i garanta finala. Nimic neașteptat, pur și simplu atletismul ne-a arătat până la urmă că lungimea contează.

În calificările cursei de 3000 de metri cu obstacole, Ancuța Bobocel a fost înghițită de pluton și și-a terminat seria cu un rezultat modest (9:46.28, la peste 30 de secunde de primul loc), dovedind că românii reușesc să facă față în cursele cu obstacole doar dacă acestea durează o viață întreagă. În sfârșit, calificările cursei de 400 de metri feminin de la Rio au așezat-o pe Bianca Răzor pe poziția 33 la final, la 0.4 secunde de calificarea în semifinală. Semn că, pe lângă lungime, contează și durata.

Olimpiada celorlalți a conținut ieri o mulțime de povești interesante. Vârful a fost aurul câștigat la tenis feminin de Monica Puig, o jucătoare din Puerto Rico pe care o vedem de obicei la turneele mari WTA adunând câteva tururi cu care-și plătește cheltuielile înainte de a urca în avionul spre următoarea competiție. Aflată pe locul 34 în clasamentul WTA, Puig a scos-o în decor în finală pe Angelique Kerber, numărul 2 mondial, într-un meci care dacă se juca în finala unui turneu de Grand Slam era considerat una dintre surprizele deceniului. Așa, însă, atmosfera turneelor olimpice diluează cumva efectul neprevăzut al unor victorii altfel fabuloase pentru palmaresul câștigătorilor în condițiile în care Olimpiada e privită de mulți tenismeni ca un soi de team building într-un weekend așezat între două săptămâni grele la birou.

Una peste alta, Puig a câștigat prima medalie de aur din istoria țării sale la Olimpiadă și a reușit să devină în același timp prima sportivă din Puerto Rico medaliată la Jocurile Olimpice în condițiile în care statul-insulă a primit până acum în principiu medalii date pe caiet la vederea pumnilor unor boxeri. Victoria portoricancei este cu atât mai valoroasă cu cât Kerber nu pierduse niciun set până în finală, iar provocarea nemțoaicei era una personală: ultima sportivă germană care reușise Aur la tenis la Jocurile Olimpice fusese legenda Steffi Graf, în 1988, pe când Kerber era încă hrănită la sân.

Ieri am aflat și care va fi finala masculină a turneului de tenis, după ce argentinianul Del Potro a demonstrat că doi ani de pauză cu o accidentare în cârcă pot fi utilizați corect dacă la întoarcerea în circuit îi iei la palme cu sete pe Djokovic și pe Nadal în același turneu. Semifinala jucată contra spaniolului a fost una cu furnici în stomac, Del Potro calificându-se mai departe în tiebreak-ul setului decisiv: 5-7 6-4 7-6. Iar pentru ca meniul restaurantul de trei stele Michelin să fie complet, desertul din finala care se joacă duminică la ora 21 va fi britanicul Andy Murray, care vine la meci ca la box, cu medalia pe masă.

A fost party în delegația Statelor Unite după ce echipa de ștafetă feminină de înot la 4×100 de metri mixt a reușit să aducă medalia de aur cu numărul 1000 pentru SUA în istoria participărilor țării la Jocurile Olimpice. Cu 323 dintre acestea la atletism și 246 la înot, americanii dovedesc că acoperă toate stadiile evoluției, de la organisme acvatice la iPhone. Evident, sportivii din State nu s-au oprit la borna 1000, următoarea finală desfășurată în piscina olimpică de la Rio aducând medalia 1001 și cel de-al 23-lea Aur pentru Michael Phelps la cele patru olimpiade la care a participat. Phelps devine singurul om din istorie care câștigă cel puțin patru medalii de Aur la patru ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice, betonându-și cu aur soclul statuii dedicate celui mai de succes sportiv din istorie. Tot degeaba, dacă n-a luat primul 10 la gimnastică.

Ne întoarcem pe stadionul de atletism, acolo unde jamaicana Elaine Thompson a câștigat ieri aurul în proba de 100 de metri, cea mai scurtă, mai intensă, mai promovată și pe alocuri mai dopată competiție Olimpică. Thompson a făcut astfel primul pas în planul de a-i călca pe urme colocatarului Usain Bolt în încercarea de a lua Aur la 100 de metri, 200 de metri și ștafetă 4×100 de metri. Performanță pe care Bolt a reușit-o deja la două Olimpiade consecutive și pe care a pus-o deja în cuptor la copt și a treia oară.

Apropo de Usain Bolt, cel mai iubit dintre pământeni a apărut ieri pentru prima dată în fața publicului de la Rio, concurând în seriile de calificare pentru semifinala probei de 100 de metri. Jamaicanul a terminat primul în seria sa, deși a părut că sprintul îi seamănă spre final cu un soi de plimbare prin parc. Bolt a trecut linia de sosire în 10.07, deși pe ultimii metri era mai interesat de  arhitectura stadionului decât de propria cursă. Pe Bolt, Gatlin și Yohan Blake îi vom vedea la noapte în semifinale (între ora 3:00 și 3:14 se aleargă în cele trei semifinale care vor da finaliștii), finala urmând să fie tot la noapte, la ora 4:25. E cam în mojlocul somnului, dar ora e mai puțin importantă dacă vă pasă de subiect. Până la urmă, dacă nu ați văzut finala de la 100 de metri masculin v-ați uitat degeaba până acum la badminton și hochei pe iarbă pe TVR.

O altă cursă notabilă de ieri l-a scos campion olimpic pe britanicul Mo Farah, un Usain Bolt care bea ceai al alergărilor pe lungimi medii și mari. Proba de 10.000 de metri de ieri s-a transformat pentru Farah în 10.000 de metri cu obstacole după ce britanicul a fost împiedicat involuntar în înghesuiala de RATB din pluton de americanul Galen Rupp, partenerul său de antrenament, cu 16 tururi înainte de final. După ce a pupat tartanul, Farah s-a scuturat însă de praf și a reușit să revină în față, iar ultimul tur de pistă a fost fabulos, cu britanicul apăsând accelerație într-un final-sprint care-l caracterizează și care n-a putut să fie încă deslușit corect de adversari nici măcar la patru ani de la primul Aur britanic din istorie la 10.000 de metri. Pe locul al doilea s-a clasat kenyanul Paul Tonui, care a terminat cursa mirosindu-i spatele sportivului britanic.

Aruncarea discului a adus cea mai frumoasă poveste a zilei. Germanul Christoph Harting a reușit să-i sufle medalia de Aur polonezului Piotr Melachowski la ultima aruncare, neamțul reușind să trimită discul la 68.37 metri și să-și așeze semnătura pe actele de înființare a primei companii care livrează viniluri fără a avea nevoie de curieri. Culoarea din tabloul compozițional de la Rio este dată însă de alt aspect: Christoph Harting este fratele campionului olimpic de la Londra 2012 la Aruncarea discului, Rob Harting.

În altă ordine de idei, brazilienii sunt supărați că ținta lor de medalii la Olimpiadă este departe de realitatea de pe terenuri. Gazdele și-au propus să termine Jocurile Olimpice în Top 10 țări în clasamentul pe medalii – frecție cu spirt peste un spate plin de urticaria unei națiuni care apreciază organizarea Olimpiadei cum au apreciat egiptenii invazia biblică de lăcuste – însă la ora la care scriu aceste rânduri se află la egalitate perfectă cu România în clasament, cu medalii ratate la sporturi în care oamenii se bazau pe metale grele: Judo, Caiac-canoe, Tenis și Tir cu arcul. Iar România e implicată până peste cap în calculele brazilienilor: i-am ajutat să ia singurul Aur de până acum prin Rafaela Silva la judo, care a eliminat-o în semifinale pe Corina Căprioriu după un meci crunt care ne-a lărgit circumvoluțiunile, dar i-am aruncat peste bord în competiția de dublu masculin la tenis, acolo unde Melo și Soares au fost trimiși la cules de guarana de Mergea și Tecău.

Una peste alta, brazilienilor le mai rămân câteva speranțe serioase la medalii. La fotbal, de exemplu, Brazilia a eliminat aseară Columbia și se pregătește de o semifinală cu surpriza Honduras și probabil de o finală contra Germaniei. Iar dacă întâlnirea pe nevăzute din finală va avea loc cu nemții, Neymar speră să nu sfârșească eșuat pe nisip ca acum doi ani, când germanii au virat 7 goluri în poarta echipei gazdă într-un meci care a semănat cu imaginile live prin webcam care vin dintr-o măcelărie de cartier.

Apropo de Brazilia, echipa de baschet a gazdelor a fost în centrul atenției ieri, într-un meci cu Argentina. Două țări care se concurează probabil până și la lungimea medie a intestinului subțire au oferit o partidă-spectacol, terminată după două reprize de prelungiri care au reușit cu greu să despartă valorile pe tabelă. A fost 111-107 pentru Argentina în final, însă partida a oferit senzațiile de rollercoaster pe care ți le dă coborârea în chiloți pe o pistă olimpică de bob: fiecare dintre echipe a avut la un moment dat 10 goluri avans, iar revenirile au semănat cu depășirile în cascadă din Formula 1 pe vremea în care în motorsport contau piloții, nu anvelopele.

Nicio masă fără pește împuțit de eritropoietină. Darya Klishina, singura sportivă din Rusia care fusese acceptată în concursurile de atletism după ce Agenția Mondială Antidoping a descoperit că rușilor le curge smoală prin calorifere și le-a interzis să intre pe stadion pentru a nu forma bulgări cu urina în nisipul de la săritura în lungime, a primit vestea că a fost tăiată și ea de pe listă la întreținere. Motivul te poate face să râzi și să plângi în același timp: rușii au găsit soluția de a desface capacele teoretic sigilate ale recipientelor în care sportivii predau probele biologice și de a le schimba cu unele curate, însă nu pot face asta fără să lase zgârieturi fine care certifică faptul că și-au băgat nasul în borcanele cu zacuscă. Nu e o glumă, iar eu n-am o poantă mai bună decât asta.

Una peste alta, Comitetului Internațional Olimpic i-a ajuns până la nas mirosul cazurilor repetate de dopaj și vrea să elimine definitiv din viața sportivă atleții care pică testele antidoping. În acest moment, regulamentul îi trimite pe bară pe umflați timp de maxim patru ani, după care aceștia își reiau activitatea competițională și, în multe cazuri, chiar și activitatea automotivațională oferită de pastile. Iar la Rio există mulți sportivi reveniți după ce au lustruit țevile porții pentru că au pus limba pe becul încins: de la rusoaica Efimova, care a luat două medalii de Argint la înot în ultimele zile deși a făcut umbră piscinei timp de 6 luni, până la Justin Gatlin, sprinterul american care după ce a fost suspendat patru ani a revenit la treabă și la 34 de ani își depășește recordurile stabilite pe vremea în care era mai tânăr și avea dragoni sub pernă.

“Agenția Mondială Antidoping este mafia cu șorțuri albe”, a concluzionat sportiva bulgară Silvia Danekova, care a fost trimisă acasă înainte de proba de 3000 de metri obstacole pentru că într-un test pe nepregătite prelevat în 1 august i s-a găsit sânge în eritropoietină. Știi cum e: dacă te prind polițiștii beat, speri ca aceștia să fi încurcat legile pe procesul verbal.

ROMÂNIA LA RIO: MEDALII ȘI MAȘINI

• AUR (1): Câte un Renault Kadjar Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
  Ana-Maria Popescu, Simona Pop, Simona Gherman, Loredana Dinu (Spadă feminin).
• ARGINT (1): Câte un Renault Captur Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
  Horia Tecău și Florin Mergea (Tenis dublu masculin).
• BRONZ (2): Câte un Renault Clio Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
  Gabriel Sâncrăian (Haltere 85 kg)
  Laura Oprea, Andreea Boghian, Roxana Cogianu, Mădălina Bereș, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Adelina Cojocariu, Iuliana Popa, Daniela Druncea (Canotaj 8+1)

ROMÂNIA LA RIO (duminică, 13 august 2016)

• HANDBAL
  Ultimul meci al naționalei feminine în grupe este decisiv pentru calificarea în sferturile de finală. România-Norvegia se joacă la ora 22:40.
• ATLETISM
  Maraton, proba feminină: Daniela Cârlan (35 de ani) și Paula Todoran (31 de ani) concurează astăzi la cursa care are loc în Rio de Janeiro (start la ora 15:30)

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.