Suntem un popor al cărui comportament ar trebui analizat ceva mai adânc la lecțiile de psihologie ale universităților de profil din toată lumea. După ce acum două zile eram orfani de medalii și am fi decis cu majoritate cruntă la un eventual referendum să ne vindem Delta și o bucată de Bărăgan doar-doar n-om termina Jocurile Olimpice de la Rio fără glorie, aurul fetelor de la scrimă ne-a transformat – absolut normal – în bombe emoționale. Problema e că în mecanismele neuronale românești există câteva scurtături anormale care ne trec de la bucurie la pretenții în timp record. Pentru mulți dintre conaționali, orice medalie care apare de acum în prim-plan și care are o valoare mai mică decât aurul la casele de amanet – singurul criteriu de identificare a valorii în viziunea acestora – este o demonstrație a faptului că sportivii care tocmai au luat argint, pierzând o finală Olimpică, au dovedit că “sunt terminați” și că merită pe alocuri critici contondente vecine cu oprobriul public. Noroc că nu mai trăim pe vremea inchiziției, că-i așteptau la aeroport să le bage metale sub unghii.

Dacă vă numărați printre cei normali care au impresia că o atitudine de acest tip nu are cum să existe, vă invit pe secțiunile de comentarii ale principalelor publicații de sport din România, unde veți putea vizita gratuit parcul zoologic online al României, unde carnivorele cu antirabicul expirat sunt lăsate să se plimbe-n voie prin junglă. Sau, dacă vreți să nu vă murdăriți, puteți să mă credeți pe cuvânt, e mai sănătos.

Florin Mergea și Horia Tecău, doi băieți cărora – repet ce spuneam și-n articolele anterioare – România nu le-a oferit până acum în principiu decât bețe-n roate de-a lungul carierei de sportivi, au reușit să aducă a doua medalie pentru delegația noastră la Jocurile Olimpice de la Rio. Prima medalie olimpică la tenis în istoria sportului din România, după un traseu pe care ai noștri s-au orientat fără probleme și cu siguranța jucătorilor care pot să-și acopere mutual pozițiile pe teren și dacă-i trezești la 3 dimineața cu o găleată de apă aruncată pe creștet.

Seria de articole Rio 2016, faza pe canapea vă este oferită de Renault România, partener oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.

 

Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Centrul de Resurse și Referință în Autism “Micul Prinț”, care oferă consiliere și educare în beneficiul copiilor cu tulburări din spectrul autist din județul Bistrița-Năsăud. Povestea asociației poate fi citită pe larg aici: http://www.crra.ro/.

 

Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca acești copii să aibă o viață normală.

 

Asociația Autism Europa Bistrița
Cont IBAN: RO77RNCB0038098311390001
Cont deschis la BCR
Cod Swift: RNCBROBU

Finala s-a jucat cu dublul spaniol Marc Lopez/Rafael Nadal, prieteni la cataramă în spatele cortinei și coechipieri de ocazie prin turneele masculine din circuitul ATP. Dacă Marc Lopez a câștigat în acest an proba de dublu la Roland Garros și e considerat un specialist al acestei discipline de echipă, despre Nadal nu prea ai ce să comunici în plus față de ceea ce știe toată lumea: fost număr 1 mondial la simplu și un tip care atunci când nu e tras pe bară de accidentări e în stare să transpire găleți și cisterne de sudoare transformată de multe ori în trofee pe marile arene de tenis ale lumii.

Meciul dintre ai noștri și ai lor a fost foarte echilibrat  spre final, când medalia de aur s-a plimbat între Madrid și București cu viteză de Cape Canaveral în funcție de loviturile fabuloase sau de greșelile ambelor echipe. După ce spaniolii ne-a tras prețul de sub picioare la începutul meciului și au reușit să urce la 6-2 în primul set înainte ca ai noștri să redescopere aderența, Florin și Horia au reușit un set secund excelent, în care au profitat de un game câștigat devreme pe serviciul adversarilor pentru a duce meciul în set decisiv: 6-3.

A urmat un set cât o poveste. La 2-1 pentru spanioli, ai noștri au evitat să le ofere acestora un break într-un game lung cât timpii de așteptare la CFR în care au salvat cinci puncte de game. Ai noștri s-au răzbunat la 3-3 și le-au băgat spaima-n glezne adversarilor printr-un break care, la cum arăta jocul, părea că e pe punctul de a decide meciul. Era 4-3 pentru ai noștri și aveam serviciul, ceea ce în tenis echivalează cu momentul ăla fabulos prin faptul că e foarte rar în care ești anunțat la ghișeul instituțiilor publice din România că ai un dosar complet pe care l-ai construit perfect din prima. Însă, în loc să ne bage nouă reactoare-n noadă, scorul i-a ambiționat pe spanioli, care au schimbat prizele și i-au băgat pe-ai noștri cu fundul în gard, reușind să câștige toate game-urile până la finalul meciului, cu break-uri pe ambele servicii ale jucătorilor noștri. 4-6 în decisiv, iar Florin Mergea și Horia Tecău pleacă de la Rio cu satisfacția că au fost la opt mingi de tenis distanță de aurul olimpic după un meci de dublu care a durat două ore și jumătate de gimnastică cu rachete pe cimentul olimpic.

S-a lăsat la final cu argint, o medalie din care trebuie să înțelegem că există momente în care deciziile nu sunt rele sau bune, ci alternative egale ca valoare pe care trebuie să le analizezi în fracțiuni de secundă fără a ști pe ce rută îți pleacă trenul. În plus, poți să dai de adversari care prind o zi blindată în care nu contează faptul că Nadal a mai jucat un meci de trei seturi la simplu, ci că ibericul a patinat cu viteză de șrapnel printre carne și oase.

Vestea nopții a venit însă de la haltere, acolo unde Gabriel Sâncrăian, unul dintre puținii clujeni adoptați de Bistrița, a reușit să termine concursul categoriei sale, 85 de kilograme, pe podiumul olimpic. A fost medalie de bronz pentru Gabi, care a reușit un total de 390 de kilograme (173 de kilograme smuls plus 217 aruncat) și ne-a demonstrat astfel tuturor că nu contează din ce parte crezi tu că va bate vântul atunci când furtuna te acoperă din toate punctele cardinale. După zile întregi de grindină care a distrus o bună parte din potențiala recoltă a delegației românești, bronzul lui Gabi Sâncrăian vine ca un balsam căzut pe neașteptate și pe care ți-l pui pe buzele crăpate de vreme.

A fost probă în care iranianul Kianoush Rostami a reușit să depășească anteriorul record mondial și în care Sâncrăian a fost la fel de aproape de bronz pe cât a fost de primul loc de sub podium. Chinezul Tian Tao a reușit să ridice 395 de kilograme la ultimele sale încercări după ce anterior îi tremuraseră genunchii ca stuful în briză și i-a luat argintul românului, iar kazahul Denis Ulanov a reușit să-l egaleze pe Gabi la ultima sa încercare, însă românul a luat bronzul pe baza regulamentului care spune că sportivul cu o greutate mai mică are prioritate de dreapta în caz de egalitate. E cumva paradoxal și amuzant în același timp ca 620 de grame să facă diferența între doi sportivi care au ținut deasupra capului câteva sute de kilograme, dar important e să ne bucurăm că lui Gabi nu-i place la McDonald’s.

Argintul muncit al băieților de la tenis și bronzul-surpriză al lui Gabi Sâncrăian nu au fost singurele rezultate pozitive ale românilor ieri la Rio, pentru că naționala de handbal a fetelor a reușit să mai facă un pas spre ieșirea din grupe, un drum care cu două partide în urmă părea negru, blocat și ud ca Valea Oltului pe timp de iarnă. După ce au început competiția în marșarier și au fost lovite pe nevăzute de Angola și de Brazilia într-un moment în care abia se prindeau la ce oră trebuie să se trezească pe fusul orar din Brazilia, fetele noastre au luat la rând podiumul Olimpiadei de la Londra, pe care încearcă să-l demonteze ca pe mobila suedeză. Dacă primele șuruburi au fost scoase din rafturile Muntenegrului, argintul de acum patru ani, ieri am reușit să să dezlipim ușile Spaniei, care la Olimpiada din 2012 câștigase medalia de bronz.

A fost 24-21 pentru România în meciul cu Spania, o partidă care la 17-11 pentru noi părea că se îndreaptă sub pod de flori spre Arcul de Triumf. Spania a profitat însă de faptul că pe partea noastră de teren a trecut eclipsa și au egalat la 18, ambalând finalul de meci în loz în plic. România a fost salvată din nou de portărița Paula Ungureanu, care pe alocuri inventează seturi de tentacule pe contraatacurile adverse, și de șuturile Cristinei Neagu și ale Melindei Geiger, care au transformat terenul de la Rio în câmp de trageri. Iar calificarea în sferturi depinde de noi în condițiile în care un egal sau o victorie cu Norvegia, aurul de la Londra, ne califică fără să mai așteptăm în stație în ploaie și vânt autobuzul condus de alții.

A fost o zi bună și la tenis de masă, acolo unde echipa feminină a pierdut la puncte meciul contra Coreei de Sud, însă nu înainte de a le trimite de câteva ori în corzi pe adversarele care respiră aer oxigenat în clasamentele mondiale individuale. Elizabeta Samara, Daniela Dodean Monteiro și Bernadette Szöcs au luat modelul fetelor de la scrimă și ne-au urcat inimile-n gât timp de aproape 3 ore într-un meci care a stat pe marginea gardului până la ultima minge înainte de a decide în curtea cui să trimită calificarea. În ultima partidă a întâlnirii, când cele două naționale câștigaseră fiecare câte două meciuri, Bernie Szöcs și Hyowon Suh s-au tras de gulere până la 2-2 la seturi și 8-8 în decisiv într-o partidă care a semănat cu un rollercoaster aflat sub influența etnobotanicelor. A fost momentul în care sud-coreeanca a apăsat pe trăgaci și a trimis România în statistică.

În competiția de judo masculin categoria peste 100 de kilograme, acolo unde meciurile par ciocniri între masive muntoase care încearcă să se reașeze unele pe altele cu vârful în jos, Daniel Natea ne-a dus de la extaz la moarte clinică. După ce în primul meci a dat de pământ cu thailandezul Yea-On Kunatip de-a tremurat statuia lui Isus de pe Corcovado, Natea a fost eliminat prin ippon de Abdullo Tangriev, un uzbec de 35 de ani pentru care a lucrat mai degrabă experiența decât tehnica. Pentru repere, categoria a fost câștigată de un francez de culoare care are peste doi metri și 131 de kilograme, dar pe care părinții l-au botezat, într-un puseu onomastic divin, Teddy. E a doua medalie de aur pentru francezul Teddy Riner la Jocurile Olimpice după ce șifonierul născut în Guadelupa a reușit să-și treacă buletinul pe categoria greilor de la Londra 2012.

În sfârșit, probele de atletism care au început ieri la Rio au fost onorate de prezența unei românce la startul seriilor de calificare pentru semifinala probei de 1500 de metri. Cu Paula Ivan și Gabriela Szabo încă proaspete în mentalul colectiv al populației, prezența Florinei Pierdevară (specialistă a probei de 800 de metri) în această competiție a fost așteptată pe alocuri cu speranțe, însă sportiva de 26 de ani nu a reușit să treacă departe după ce a terminat cu al 12-lea timp în seria sa și în condițiile în care doar șase-s norocoase.

Interesant este faptul că regulamentul sârmos al probelor de atletism a făcut ca sportive cu timpi mai slabi decât al Florinei să se califice în semifinale doar pentru că au terminat între primele șase în celelalte serii. Cu 4 minute, 11 secunde și 55 de sutimi, Florina a fost sărită la rând de patru atlete care au reușit 4.11:76, de exemplu. Dovada că nici la atletism nu mai câștigă neapărat cel mai rapid, ci cel care are norocul de vecini mai buni la suflet.

Ne luăm pașapoartele și trecem ușor granițele ca să analizăm ziua celorlalți la Rio. Iar primul stop este (din nou) americanca Katie Ledecky, care, deși nu are încă vârsta legală să bea alcool în Statele Unite, s-a îmbătat cu atâta glorie la Rio, încât nu-i mai scoate nimeni aurul din organism câteva Olimpiade de acum înainte.

Înotătoarea a reușit ieri să câștige a treia sa medalie de aur din Brazilia după ce și-a executat concurentele la cea mai lungă probă a fetelor: 800 de metri liber. Ledecky devine prima sportivă care adună aur la o ediție a Jocurilor la 200, 400 și 800 de metri după Debbie Mayer, care făcea asta pe vremea în care Vietnam era teatru de război. Iar ca să pună ornamentul pe chec, Ledecky a bătut în această cursă recordul mondial care-i aparținea tot ei și fusese ucis anterior în ianuarie, la un concurs care a avut loc în Austin, Texas.

Paranteză: dacă concursurile de înot ar fi eliminate prin absurd de la Olimpiadă, Statele Unite ar rămâne fără o bună parte din produsul extern brut de la Jocuri. Nu mai puțin de 14 medalii de aur din cele 20 câștigate de americani până acum au trecut prin bazin, aceștia fiind bănuiți c-au inventat omul-rechin și l-au pus antrenor la lot.

Apropo de asta, a fost Disneyland acvatic în proba de 100 de metri fluture, acolo unde Michael Phelps a luat în sfârșit bătaie la Rio. Proba a fost câștigată de Joseph Schooling, un tip din Singapore care a crescut cu posterele lui Phelps pe pereți doar pentru ca la ultima Olimpiadă a americanului și la prima a asiaticului să preia ștafeta cu record olimpic. Momentul fabulos al concursului a fost însă adus de faptul că trei înotători au terminat pe locul al doilea cu exact același timp (51:14), Michael Phelps, Chad Le Clos (Africa de Sud) și Laszlo Cseh (Ungaria) oferind imaginea zilei în timp ce se țineau de mână pe podiumul olimpic cu medaliile de argint sub mărul lui Adam. Au fost, deci, medalii pentru o jumătate dintre sportivii din bazin, festivitatea semănând cu cele din clasele primare în care toți copiii primesc mențiuni doar ca să se bucure părinții.

Părăsim bazinul doar după ce amintim prezența suedezei Therese Alshammar în piscina de la Rio. Înotătoarea scandinavă are 38 de ani și două medalii de argint câștigate în anul 2000 la Sydney, iar în Brazilia a participat la a șasea sa Olimpiadă, probabil pentru că nu are acasă un televizor pe care să vadă Jocurile Olimpice în liniște pe canapea. Suedeza a reușit să se califice în semifinala probei de 50 de metri liber după ce a terminat calificările cu doar 0.02 secunde mai lent decât Simone Manuel, cea care cu o zi înainte luase aurul la același stil de înot, dar pe distanță dublă. “Uneori mă simt mai tânără decât sunt de fapt, alteori mai bătrână. Depinde de zi”, a declarat Therese după seria de calificare, demonstrând că și sportivii de performanță se ridică uneori de pe scaun cu spatele îndoit de reumatism.

Așa cum am spus deja mai sus, ieri s-au deschis pentru prima dată porțile stadionului de atletism din Rio, acolo unde se va muta atenția publicului în a doua săptămână a Olimpiadei. Primele probe au adus și primele povești interesante, cum ar fi cea a britanicului Greg Rutherford, un tip nevoit să-și recompartimenteze casa doar pentru a avea destui pereți pe care să-și atârne medaliile.

Campionul olimpic, mondial și european la săritura în lungime a fost ieri la un pas de a pleca acasă cu nisipul între picioare după ce a ratat primele două încercări de săritură din calificări, adunându-se pentru un modest, dar calificant 7 metri și 90 de centimetri reușit la ultima tentativă. “Știam că e o săritură slabă, dar am vrut doar să mă asigur că sunt calificat”, a spus Greg după calificările câștigate de chinezul Jianan Wang, care a sărit 8 metri și 24 de centimetri și a demonstrat astfel că ar putea avea o carieră fabuloasă de controlor care sare dintr-o parte-ntr-alta a autobuzului în caz că depistează călători fără bilet.

Apropo de spaime, echipa de baschet a Statelor Unite a fost aproape să fie lovită-n propriul orgoliu de Serbia într-un meci care s-a terminat cu victoria la vârf de mustață a americanilor: 94-91. Vedetele din NBA, care au evitat Satul Olimpic și zac cu șampania-n nări într-un iaht închiriat pe toată perioada competiției și păzit de trupele speciale braziliene, sunt la al doilea gard pe care-l sar cu greu după ce în meciul trecut au fost aproape de fi scoși de pe orbită de Australia.

În competiția de tir cu arcul, Coreea de Sud a făcut istorie, fiind prima națiune care ia toate cele patru medalii de aur puse în joc la o ediție a Jocurilor Olimpice. O veste proastă pentru Kim Jong-un, șeful de scară al vecinilor de la nord, care a aflat astfel că în partea cu energie electrică la discreție a Peninsulei există cel puțin la fel de mulți arcași cu dare de mână ca-n fabuloasa armată proprie. Ultimul aur al acestui sport la Rio a fost câștigat de Ku Bon-chan, un băiat de 23 de ani care l-a bătut ca pe omletă pe francezul Jean-Charles Valladont în finala probei individuale.

Că tot veni vorba de Coreea de Nord, buncărul asiatic și-a asigurat ieri prima medalie de aur de la Rio după ce Rim Jong-sim a câștigat lejer categoria 75 de kilograme feminin la haltere după ce la Londra reușise să bată la fel de lejer în categoria inferioară. Semn că au băgat carne la cooperativă în Coreea de Nord. Sportiva nord-coreeană de 23 de ani nu a ezitat să demonstreze încă o dată efectul centrifug al vieții de cazarmă, declarând că primul lucru la care s-a gândit după medalie a fost că și-a făcut fericit preaiubitul lider. O dedicație oricum mai bună decât unele de pe scena premiilor Oscar.

A ieșit cu scandal la Judo, acolo unde sportivul egiptean Islam El Shehaby a refuzat să-i strângă mâna oponentului său, israelianul Or Sasson, după ce acesta l-a eliminat din competiție. O decizie venită după ce mulți egipteni îl presaseră pe sportivul musulman să nu intre deloc pe tatami pentru că astfel “ar face de rușine Islamul”. O nouă dovadă a faptului că religia aplicată dezleagă minți și leagă prietenii între popoare.

“Vom investiga situația”, au declarat oficialii Federației Internaționale de Judo, care susțin că regulamentul nu-l obligă pe un judoka să bată palma cu un concurent, ci doar să salute pe tatami. Asta nu l-a protejat însă pe egiptean de o ploaie de proiectile venite dintre ceilalți sportivi ai disciplinei, “rușinos și lipsit de respect” fiind cele mai ușoare cuvinte pe care le-a găsit acesta în frigider.

Tot “rușinos” este cuvântul utilizat de portarul naționalei de fotbal feminin a Statelor Unite, Hope Solo, după ce echipa sa a fost trimisă acasă de Suedia în sferturile Olimpiadei. Jucătoarea americană susține că suedezele au făcut antijoc și s-au zidit în apărare în meciul terminat 1-1 după prelungiri și câștigat de nordice cu 4-3 la penalty-uri. “Niște lașe”, a concluzionat Hope Solo, care probabil că-și făcea harakiri dacă avea norocul să nimerească echipa pusă în teren de Tata Puiu la Europene. Nici Solo nu a plecat însă de la Jocurile Olimpice fără să-și achiziționeze câteva kilograme bune de sănătate după ce portărița a decis să-și schimbe mănușile exact înaintea unui penalty suedez într-o manevră în care fair play-ul a făcut cu mâna din tren înainte să fie trimis la azil.

Cursa de 10.000 de metri feminin s-a terminat cu semne de punctație așezate după victoria unei etiopience care a participat pentru a doua oară în carieră la o probă oficială pe această distanță. Iar pentru că sportiva africană le-a dat aer concurentelor directe, care au terminat la o jumătate de tur de stadion distanță, acestea n-au ezitat să o acuze pe Almaz Ayana că a folosit magneți pe contor pentru a-și îmbunătăți performanțele. “Dopingul meu e Isus. În rest, sunt curată precum cristalul”, a spus etiopianca după ce a bătut recordul mondial cu nu mai puțin de 14 secunde. O declarație inspirată a africancei, care în cazul în care va pica testele antidoping are un loc asigurat la Mănăstirea Agapia, acolo unde e întotdeauna nevoie de fete cu rezistență și capacitate de efort.

Nici astăzi nu plecăm de la masă înainte de a anunța câștigătorii zilnici ai premiilor “Dopezi și câștigi”, faza pe Rio 2016. Ciclistul brazilian Kleber da Silva Ramos a fost suspendat de Comitetul Internațional Olimpic și de Federația de Ciclism după ce a umblat cu fofârlica prin sânge la un test antidoping care a avut loc înaintea Jocurilor Olimpice. Brazilianul de 30 de ani participase la cursa de șosea de la Rio, dar nu a ajuns la linia de final. Probabil pentru că a decis să facă turul lumii pe bicicletă în timp record cu pastilele sub limbă.

Încheiem cu informația conform căreia jurnalistul german Hajo Seppelt, cel care a dezgropat firele încurcate ale valului de dopaj din sportul din Rusia și care a reușit să excludă prin munca sa de investigație sprijinită de ARD și de Sunday Times echipa de atletism a țării lui Putin, este supravegheat în permanență la Rio de doi membri ai trupelor de elită braziliene. Amenințat prin Social Media de ruși cu frică de Dumnezeu și încredere în Kalașnikoave, Seppelt a început să aibă fani și prin Kenya după ce investigațiile sale le-au demascat sportivilor din această țară o rețea sănătoasă de dopaj.

Ah, Jocurile Olimpice, promotor al păcii și prieteniei între popoare!

ROMÂNIA LA RIO: MEDALII ȘI MAȘINI

• AUR: 1
  Echipa feminină de spadă, ale cărei componente vor primi câte un Renault Kadjar Olimpic din partea Renault România
• ARGINT: 1
  Horia Tecău și Florin Mergea (tenis dublu masculin), care vor primi câte un Renault Captur Olimpic, versiune în ediție limitată.
• BRONZ: 1
  Gabriel Sâncrăian (haltere 85 kg) va conduce după Rio un Renault Clio Olimpic.

ROMÂNIA LA RIO (sâmbătă, 13 august 2016)

• CANOTAJ
  Fetele din echipajul de opt rame cu cârmaci, o probă în care România are o tradiție veche, se luptă astăzi în finală pentru medalii. Ora 17:06
• BOX
  Mihai Nistor intră în luptă la categoria supergrea (+91 de kilograme). Primul meci se joacă împotriva iordanianului Hussein Iashaish. Ora 19:15
• ATLETISM
  Triplu salt feminin: Elena Panțuroiu și Cristina Bujin intră în calificările pentru finală astăzi la ora 15:40;
  3000 de metri obstacole: Ancuța Bobocel participă în a treia serie de calificare în finală. Ora 16:37;
  400 de metri: Bianca Răzor concurează în seriile de calificare în semifinale. Ora 17:28;