Probabil că marea eroare pe care o facem cu toții atunci când vorbim despre Jocurile Olimpice este faptul că epoca prin care trecem ne-a făcut să calculăm succesul în metale, lucru care ne deosebește în practică foarte puțin de cei care colectează fier prin orașele României. Știi, uităm din ce în ce mai mult faptul că Olimpiada este un loc construit mai ales pentru poveștile ei care construiesc moleculă cu moleculă carnea întrecerii.

Nadia nu a rămas în memoria tuturor atârnând statistic de un număr de medalii, ci pentru că a reușit primul exercițiu din care arbitrii nu au putut să scadă nici măcar un milimetru de apendice inutil. Gimnastica noastră, ale cărei performanțe au fost privite mult prea mult din afară ca un soi de drept al spectatorului de a primi anual vești bune într-o țară zgârcită cu asta, e cunoscută pentru aura de legendă imbatabilă care astăzi s-a transferat pe de-a-ntregul în dreptul Statelor Unite, o echipă pe care pare că nu poți s-o bați decât dacă transformi solul în lavă, bârna-n frânghie, trambulina de sărituri în plasmă și paralelele în perpendiculare.

Suntem oamenii poveștilor. Pentru că medaliile ne liniștesc, în timp ce poveștile născute uneori de nicăieri ne mișcă, ne antrenează, ne transformă.

Seria de articole Rio 2016, faza pe canapea vă este oferită de Renault România, partener oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.

 

Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Centrul de Resurse și Referință în Autism “Micul Prinț”, care oferă consiliere și educare în beneficiul copiilor cu tulburări din spectrul autist din județul Bistrița-Năsăud. Povestea asociației poate fi citită pe larg aici: http://www.crra.ro/.

 

Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca acești copii să aibă o viață normală.

 

Asociația Autism Europa Bistrița
Cont IBAN: RO77RNCB0038098311390001
Cont deschis la BCR
Cod Swift: RNCBROBU

Iar ziua a doua a Olimpiadei de la Rio nu a fost deloc zgârcită cu poveștile. Da, am rămas încă orfani de medalii și căutăm încă bâjbâind prin întuneric o sursă de lumină care să ne descrețească frunțile împietrite în valuri din cauza efectelor pe care le are sportul din România, intrat într-un fel de faliment neanunțat din simplul motiv că rezultatele nu pot fi protejate de legi împotriva celor în fața cărora au rămas datoare. Iar sala de așteptare ursuză, rece și călâie în care ne aflăm cu toții până să găsim o fereastră are pereți îndeajuns de subțiri încât să se audă din jur succesele altora, echivalente cu o serie de coate-n gură cadrate perfect.

Dar putem să respirăm normal și pe alocuri suntem încă vii. Pentru că poveștile alor noștri ne ajută să ne corectăm cifrele.

Iar povestea zilei vine din piscina olimpică de la Rio, acolo unde un tip de 19 ani a reușit să ne reamintească faptul că înotul e o disciplină cu nuanțe tabu în România, învățată după ureche prin râuri și în bazine la care îți lași fie jumătate de salariu mediu pe economie, fie bruma de sănătate care ne mai circulă prin artere.

Robert Glință, un piteștean transformat în ardelean din cauze profesionale, a fost campion mondial de junior la 100 de metri spate în 2015, o performanță care a trecut ca prin telemea printre știrile cu sigla Stelei și numărul de oameni de fotbal care înveselesc Jilava. Robert ajuns la Rio cu scopul de a sonda peisajul și de a se obișnui cu atmosfera în care speră să ridice capul la următoarea Olimpiadă, în 2020.

Doar că Robert nu știe de glumă. În seriile de calificare care dau cei 16 oameni pe care-i vezi ulterior în semifinale, Robert a profitat de atuurile invizibile ale outsider-ului care stă în umbra marilor nume de la start și și-a făcut cărare pe culoarul al doilea, rezervat în principiu celor care formează podul de flori pentru marii învingători.

Într-un sport în care o jumătate de secundă este o diferență care poate însemna faliment crunt într-o parte a segmentului și artificii de cealaltă parte, piteșteanul adoptat de Cluj și-a construit metru cu metru bucata proprie de paradis. A întors al treilea la 50 de metri, după o lungime de bazin, iar la final a reușit să-și termine al doilea din bazin și al nouălea între cei 16 semifinaliști care urmau să se vadă la față în sesiunea de seară de la Rio, adică spre răsăritul de la București.

Iar Robert a dus povestea și mai departe. În a doua semifinală, când din cei 16 urmau să rămână doar 8 din care vor rămâne la rândul lor la final cei 3 medaliați ai probei, Robert și-a văzut din nou de drum și de poveste. Același culoar 2, aceleași spoturi lipsă ale reflectoarelor care l-au ocolit într-o seară braziliană dedicată recordurilor mondiale despre care vom vorbim puțin mai încolo, același băiat cu spate drept. Același ritm, aceeași atitudine care-ți arată că vor exista întotdeauna generații noi care nu te vor păcăli la pensie.

Locul al optulea în semifinale, un timp prin care românul de 19 ani și-a bătut propriul record personal – 53:34 – și calificare fabuloasă în finala care va avea loc în noaptea de luni spre marți. Povestea s-a scris deja, tot ce apare de acum înainte va colora coperțile.

Până la Robert, ziua românilor de la Rio a trecut prin valuri alternative de culoare și de întuneric care te amețesc dacă nu stai bine cu nervii.

A fost întuneric la Judo 52 de kilograme, acolo unde Andreea Chițu, favorită la o medalie prin prisma faptului că se uită de sus în jos la adversarele categoriei în clasamentul mondial, s-a oprit în sferturile de finală, învinsă mai degrabă tactic decât tehnic de italianca Odette Giuffrida, cea care urma să câștige la finalul zilei medalia de argint a probei. Lovită psihic de strategia defensivă a italiencei și fizic de o problemă la gleznă, Andreea nu a reușit să câștige nici în recalificări, o șansă suplimentară pe care cei care pierd în sferturi la judo o au pentru a accesa o medalie de bronz. Dar, pentru că Olimpiada este despre povești, înfrângerea noastră a facilitat apariția primei medalii de aur în dreptul statului Kosovo, o țară care la anterioara Olimpiadă, cea de la Londra, nu exista pe hărți. Majlinda Kelmendi a intrat astfel în istoria țării și în cea a Jocurilor Olimpice, singurul eveniment în care toate țările lumii se strâng în același loc în scopuri pozitive.

A fost însă fabulos la tenis de masă masculin, acolo unde Adrian Crișan, care la Rio numără pentru a cincea oară în carieră cercurile olimpice, și Ovidiu Ionescu, campionul național, mai aveau puțin și scoteau lumea în stradă în meciurile din turul al doilea pe care le-au jucat împotriva a doi jucători mult mai bine clasați în clasamentele internaționale.

Ionescu a fost primul intrat la masă, învingându-l pe austriacul de origine maghiară și cu nume de fotbalist stelist Robert Gardoș într-o partidă care ți-ar fi ridicat pulsul prin tavan dacă ai fi avut inspirația de a o urmări în direct. A fost 4-1 la seturi pentru Ovidiu la final, însă momentul magic a avut loc la 2-1 pentru jucătorul nostru, când Gardoș a avut 10-6 și patru mingi cu care putea să egaleze. Românul a intrat în stare în stare de asediu și a jucat perfect, egalând și mergând apoi cap la cap cu adversarul său până la 14-14. Iar următoarele două mingi, pe care Ovidiu Ionescu le-a câștigat de la șaptezeci de kilometri de masă lovind mingea cu precizie de lunetist, au fost mână de pământ aruncată în momentul oportun pe austriacul care a plecat astfel de la Rio după un singur meci.

Din păcate, Ovidiu Ionescu avea să fie eliminat în sesiunea de seară de portughezul Marcos Freitas, unul dintre cele mai cunoscute nume ale tenisului de masă european.

La câteva ore distanță, Adrian Crișan a demonstrat că există tensiune și după moartea clinică. La 3-3 la seturi și la 10-10 în decisiv în meciul împotriva francezului Emmanuel Lebesson, bistrițeanul i-a oprit adversarului elanul cu două puncte decisive jucate perfect din punct de vedere tactic. S-a terminat 12-10 în decisiv și 4-3 pentru Adi Crișan, scor care ne-a demonstrat că prin jucătorul român mai curge carburant de calitate chiar și la 36 de ani.

Vești cenușii dinspre turneul feminin de tenis de masă, acolo unde Elizabeta Samara, campioana europeană, și chinezoaica Ding Ning, campioana mondială, s-au întâlnit în turul al treilea al competiției. Posesoare a unui serviciu inventat probabil la școlile de călugări șaolini și pe care Eliza Samara nu a reușit să-l desfacă pe parcursul partidei, chinezoaica cu nume de ton de apel a demonstrat că tenisul de masă rămâne un secret bine păstrat al bucătăriei asiatice. Înfrângerea clară a româncei – 4-0 la seturi – nu a fost nici măcar una dureroasă, așa cum o victorie a Barcelonei la scor de dumping contra Stelei nu te-ar face decât să dai din umeri a aprobare. Ce să-i faci? N-ai ce să-i faci. Cu un joc absolut fabulos în care mingea pare trimisă cu ajutorul escadrilelor în ritm enervant de rapid spre partea adversă a mesei, Ding Ning este favorită certă la titlul olimpic și jucătoarea care te face să-ți dai seama că sportul jucat de chinezi ar trebui să-și schimbe numele din tenis de masă în tenis de elite.

Concursul de gimnastică din acest an este al naibii de ciudat privit la televizor. Obișnuiți aproape pavlovian cu echipa României în peisaj, privim transmisia din sala de la Rio căutând culorile României pe costume și trecând prin toate stările psihologice de manual. Am fost șocați când am aflat că echipa României nu a reușit să se califice la Rio și că o vom trimite doar pe Cătălina Ponor într-o încercare de ultimul moment colț cu disperarea de a stoarce ceva de la Olimpiadă. Apoi, am trecut la negare, încercând să ne trezim din coșmar aruncându-ne singuri pumni după modelul Bălăceanca. Am ajuns la furie ieri, în timpul transmisiunii directe, când am văzut că unele țări care ne-au bătut nu sunt în stare să-și țină gimnastele pe aparate.

În sfârșit, am trecut la clasica acceptare, documentată cu acte și dosar cu șină în Miorița, în momentul în care gimnastele americane au apărut în sală. Impecabile, conduse din teren de Simone Biles, o gimnastă de culoare cu apariție atipică, mai degrabă musculoasă decât grațioasă în sensul românesc al termenului, americancele redefinesc exercițiile pe aparate prin execuții excepționale în care un ochi fără experiență nu detectează deloc erori. Iar Simone Giles este un resort care rupe cutumele și care pare lipită cu aracet de saltea de fiecare dată când aterizează după un exercițiu sau după o diagonală la sol. O gimnastă care execută Prudonove, Tsukahare, Mustafine și Amânare cu ușurința cu care tu aterizezi pe două picioare atunci când te ridici din pat.

O privești pe Cătălina Ponor, pierdută în marea de adversare de toate națiile, culorile și mărimile, cu un amestec de compătimire și mândrie. Fără ajutorul moral al unei echipe care te poate ridica mult peste cota nivelului normal de plutire, Cătălina a încercat ieri să se califice în finalele individuale pe aparate la sol și la bârnă, zonele sale preferate. A reușit să sară în finală doar la bârnă, acolo unde a avut al cincilea punctaj, pierzând calificarea la sol pentru 133 de sutimi.

În finală, Cătălina va trebui să scoată din istorie un exercițiu aproape de perfecțiune pentru a-și bate adversarele la bârnă într-o finală care va avea loc peste fix o săptămână. Până atunci, vom răsuci seturi întregi de cuțite în rană privind din postura nostalgicilor neutri finalele de la echipe, de la individual compus și de la celelalte aparate pe care acum câțiva ani ai fi jurat că le-am inventat la Deva.

Terminăm ziua cu vești amestecate de la tenis, acolo unde Irina Begu a venit, a văzut și a fost învinsă în primul tur atât la simplu, cât și la dublu, acolo unde a jucat alături de Monica Niculescu. După ce săptămâna trecută a participat la turneul brazilian de la Florianopolis în încercarea de a se adapta mai ușor la atmosfera de la Rio, Irina s-a trezit cu șapte zile pline după ce a ajuns în finală și a și câștigat-o. Deloc rău pentru palmares, pentru statistică și chiar și pentru propriul cont, însă experiența de la turneul brazilian i-a oxidat mușchii româncei, care ieri, la Rio, a fost învinsă după un joc încâlcit și prăfuit de japoneza Nao Hibino (foto), care înoată în ape tulburi pe locul 75 WTA: 4-6 6-3 3-6. Jucătoare pe care Irina o eliminase cu mătura și fărașul cu nici măcar o săptămână în urmă la același turneu de la Florianopolis.

Și pentru că meniul nu vine niciodată fără desert, Irina a intrat la câteva ore distanță pe teren alături de Monica Niculescu la dublu, cele două românce fiind eliminate în trei seturi de cuplul chinezesc Hao-Ching Chan/Yun-Jang Chan, favorit numărul 3 la Rio: 7-5 4-6 3-6. Iar Irina Begu pleacă de la Rio după doar două meciuri, ambele în turul 1, fără să apuce nici măcar să-și deranjeze patul în satul olimpic.

Am avut însă și un dublu câștigător ieri: Andreea Mitu și Raluca Olaru au trecut în turul al doilea după ce le-au administrat două seturi pe cale orală unguroaicelor Babos/Jani: 6-3 6-4. Aceeași Andreea Mitu s-a văzut aruncată în groapa leilor în turneul de simplu după ce retragerea Jelenei Jankovic a făcut loc unei alte jucătoare. Elanul pe care ți-l dă o astfel de veste s-a fâsâit însă în fața Garbinei Muguruza, campioana en-titre la Roland Garros, iar Andreea Mitu a ținut ștacheta sus doar 73 de minute: 2-6 2-6.

Dar surprizele Olimpiadei nu au fost doar tricolore ieri. Pentru că am ajuns la tenis și nu vreau să ieșim din atmosferă, notăm eliminarea lui Novak Djokovic din turneu în primul tur al Olimpiadei după ce sârbul a fost lovit de acceleratul argentinian Del Potro. Meciul a fost echilibrat ca o balanță de farmacie, însă argentinianul care în ultimele două sezoane a avut scutire medicală din circuitul ATP a reușit să câștige în două seturi, ambele la tiebreak: 7-6 (-4) 7-6 (-2). După cum vă spuneam, la Olimpiadă nu e nevoie de medalii pentru ca poveștile reale, cărnoase, pline de sevă, să poată să fie scrise.

Apropo de eliminări cu ecou, surorile Williams au fost trimise acasă și ele în primul tur la dublu de cehoaicele Safarova/Strycova, demonstrând că sângele apă nu se face, dar se poate face pastă.

Revenind în bazinul de înot, reapariția surprinzătoare a rusoaicei Yulia Efimova (foto) printre participanții la probele de natație de 100 și 200 de metri bras după ce aceasta fusese inițial trimisă la păscut din cauză că mirosea a prafuri a fost primită cu brațele deschise doar de familia sportivei. În rest, adversarii au fost aproape de epilepsie văzând-o pe rusoaică la startul seriilor și apoi al semifinalelor, de unde Efimova s-a calificat în finala care va avea loc la noapte cu primul timp. “Nu astea sunt valorile sportului nostru”, a spus imediat după ce a ieșit din bazin lituanianca Ruta Meilutyte, campioana olimpică en-titre la 100 de metri bras, care s-a trezit că trebuie să concureze cu o sportivă care în acest an a fost depistată pozitiv cu Meldonium după ce mai fusese prinsă anterior cu vaca-n sufragerie.

Efimova a avut de înfruntat huiduielile serioase ale publicului de la bazinul olimpic, iar americanca Lilly King, o altă pretendentă la medalia de aur, nu s-a sfiit să spună că gestul Efimovei de a ridica degetul după ce și-a câștigat seria preliminară pentru a accede în semifinală este unul de prost gust. “Ar fi un moment excelent pentru noi”, zice King despre o eventuală victorie a “curaților” în fața Efimovei, susținând că proba de 100 de metri bras s-a transformat brusc într-o competiție între Rusia dopată și restul curat al lumii. “Sunt aici ca să concurez curat și asta o să fac”, declară sportiva americană.

Nu trece, iată, nicio zi fără ca rușii să prindă praf pe țevi și să fie în centrul unor scandaluri de dopaj. De altfel, Comitetul Internațional Paralimpic a decis ieri să excludă întreaga delegație a sportivilor ruși de la Jocurile Paralimpice, care vor avea loc imediat după ce se vor termina cele Olimpice. Așa cum era de așteptat, decizia a făcut valuri serioase, Ministerul de Externe din Rusia susținând că excluderea țării de la Jocurile Paralimpice este “murdară și inumană” și că “încalcă drepturile omului”. La Moscova, doar Meldoniumul este curat.

Tot pe bază de sânge oxigenat s-a derulat și celălalt scandal al zilei la Rio: australianul Mack Horton, care a câștigat ieri aurul în finala de 400 de metri liber, a ținut să-i amintească principalului său rival, chinezul Sun Yang, că în 2014 a fost suspendat timp de 3 luni din cauză că i s-au găsit Pokemoni prin mațe. Discuția a avut loc fix înaintea finalei, când tensiunea de pe marginea bazinului e maximă, iar delegația Chinei susține că gestul australianului a fost lipsit de fair play. Horton a răspuns imediat. Sec: “Nu am timp și respect pentru trișori”.

În alte știri de la natație, Michael Phelps a câștigat medalia de aur cu ștafeta americană de 4×100 de metri și și-a adăugat astfel a 19-a medalie în clasor, Phelps depășind de unul singur la nivel de palmares 90% dintre națiunile participante la Jocurile Olimpice.

Nu plecăm însă din articolul de azi fără imaginea zilei: o iraniancă susține din tribune echipa națională masculină de volei a țării sale. Nimic spectaculos. Până când afli că femeile nu au voie să participe în Iran ca spectatori la competiții în care sunt implicați bărbați.

Poveștile nu țin cont de medalii.

ROMÂNII LA RIO (luni, 8 august 2016)

• JUDO
  Una dintre speranțele românești la medalii, Corina Căprioriu, intră pe tatami la ora 17:52 în optimile de finală ale categoriei 57 de kilograme.
• TENIS
  Monica Niculescu are meci cu rusoaica Svetlana Kuznetzova în turul al doilea al turneului feminin. În jurul orei 20;
  Florin Mergea și Horia Tecău, echipa de dublu de care ni se leagă speranțele la medalii în turneul masculin, intră azi în turul al doilea împotriva mexicanilor Gonzales/Reyes-Varela. În mod normal ar trebui să fie un meci lejer. În jurul orei 17.
• TENIS DE MASĂ
  Adrian Crișan joacă împotriva sud-coreeanului Lee Sangsu în turul al treilea al competiției masculine. Ora 19:00;
  Daniela Dodean, singura reprezentantă din România rămasă pe tabloul turneului de tenis de masă feminin, joacă contra japonezei Ai Fukuhara. Ora 16:00;
• TIR SPORTIV
  Unul dintre sportivii care au adus acasă aurul olimpic la Londra, Alin Moldoveanu, intră azi în calificările probei sale: pușcă cu aer comprimat 10 metri. Ora 15:00.
• CANOTAJ
  După ce ieri au fost amânate întrecerile de la canotaj din cauza vântului puternic, astăzi vom avea patru echipaje în competiție, toate în seriile de calificare.
  Echipajul feminin de opt rame cu cârmaci intră astăzi în serii (14:50);
  Dublul feminin românesc de vâsle categorie ușoară trage azi în serii (17:10);
  Avem emoții și pentru echipajul feminin de dublu rame fără cârmaci (18:30);
  În sfârșit, ziua de canotaj se termină cu echipajul masculin de patru rame fără cârmaci (19:00)(Aicoboae/Adam/Cozmiuc/Gontaru).
• ÎNOT
  Robert Glință se bate pentru medalii în marea finală de la 100 de metri spate în noaptea dinspre luni spre marți la ora 4:38;
• HANDBAL
  Naționala feminină încearcă să șteargă imaginea prăfuită din primul meci în partida contra gazdelor din Brazilia. (22:40)

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.