Timpul e ireversibil, cum ar scrijeli orice influencer cugetător deasupra unei poze cu o pisică puturoasă și cafeluța de dimineață. Așa că și Transylvania Open, ediția de 2023, se apropie de fatidicul final. Un turneu de succes, care trântește Clujul pe harta tot mai întinsă a tenisului și pe care idolii voștri, i-am numit aici pe cronicarii meșteriți, l-au acoperit fără cusur cu sprijinul prietenilor de la Porsche.
De remarcat că există și alte semnale pozitive pentru clujeni după o asemenea reprezentație de viață bună. Să analizăm civilizat: pe culmile Feleacului există deja festivaluri cu duiumul, două echipe de Liga 1, chirii care rivalizează cu vecinii de la apus, corporații care, deși poluează mediul, urcă până la cer economia. Bașca, pretenții cât cuprinde și dorință arzătoare de progres.
Firește, următorul pas e metroul (un mijloc de transport subteran format din mai multe autobuze, ca să vizualizeze drăcovenia și clujenii). Ei bine, să-i vedem atunci pe „dracii” ăia de la Bucale cum mai râd ei de infrastructura din Napoca.
ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE
Rebeka Masarova – Gabriela Ruse: 1-6, 4-6
Ca om care se uită cam des la ce face presa din România, unde dacă nu critici mereu parcă ți se oprește din soldă, recunosc că îmi vine greu să arunc cu laude. Dar Gabriela Ruse merită să fie preamărită cu nemiluita. Fata asta pare însăși definiția romantică a sportivului. Constituție ideală, atitudine, determinare, mentalitate și o nerăbdare pozitivă de a face lucrurile întotdeauna mai bine. Plus transpirație, a se citi muncă, nu Gabriel Cotabiță.
Românca pare genul care e gata să rezolve orice conflict din viață prin sport. Ne certăm în trafic că ești din afara Clujului și mi-ai tăiat calea? Bun, hai să facem un sprint de o sută de metri și să vedem cine are dreptate. Te-ai băgat în față la măcelărie sau la policlinică? Nu e bai, hai să ieșim afară și să lămurim care dintre noi execută mai multe flotări. Probabil că dacă are nopți cu somn tulburat, Gabi a noastră iese rapid la o repriză de jogging, ca să nu aibă timpi morți.
Favorită conform ierarhiei WTA, Rebeka Masarova a reușit contraperformanța să nu câștige niciun game pe serviciul dânsei în primul set. A luat cu greu un break, la 3-0 pentru Ruse, și cam asta a fost tot ce a etalat spanioloaica în manșa întâi. Surclasată de o Gabi mereu pozitivă și zgârcită cu greșelile neforțate, Rebeka a adunat erori, duble greșeli și stres cât să se bucure psihoterapeuta ei pentru o ședință extra.
Când a avut cuțitul înfipt deja trei sferturi în os, Masarova a căutat cu disperare loviturile decisive. Nu i-a ieșit pasența, că așa ceva iese ori când se aliniază favorabil planetele, ori când ocupi de la locul 20 în sus.
Dominarea lui Gabi a fost atât de evidentă, că am avut destul timp să-i studiem arborele domnișoarei Rebeka. Fată născută în Elveția, din mamă spanioloaică și tată slovac, Masarova trăiește azi la Barcelona și a ajuns să vorbească șase limbi străine, la numai 24 de ani. Practic, cu cinci mai multe decât majoritatea românilor, ba chiar cu șase în plus față de unii dintre conaționali. Germană, spaniolă, slovacă, engleză, franceză și catalană, în caz că erați curioși.
Setul al doilea a început, cum altfel, cu un break. L-a făcut Rebeka, lăsând senzația că strânge șuruburile mașinăriei dezintegrate în prima manșă. Am zis însă că Gabriela Ruse are și o forță aparte de a reveni în situații încurcate? Românca, de neclintit psihic cât timp e încă pe teren și totul depinde de ea, a întors scorul rapid și a băgat în tolbă game după game.
A noastră și-a impus din nou jocul, în timp ce Rebeka era tot mai defazată, ca după o beție cu produsele cele mai convenabil economic din supermarket. În fața loviturilor lungi și apăsate ale româncei, Masarova a răspuns cu un cocktail de greșeli neforțate, care i-au distrus rapid încrederea și concentrarea. Gabi a servit pentru meci la 5-3, a avut și o minge de a încheia șandramaua, dar tensiunea momentului a fost prea mare și Rebeka s-a trezit cu șansa nesperată de a relansa setul.
A noastră n-a cedat, că nu știe ea verbul ăsta și a coborât-o cu picioarele pe Terra pe rivala ei de 1,84 metri, înălțime la care Gică Hagi nu te face decar nici dacă știi să îmblânzești mingea mai ceva ca Messi. 6-4 și Gabriela Ruse, ajunsă la Cluj cu un wildcard, e în finala de la Transylvania Open. Dacă o și câștigă, Danemarca 92 va avea încă un coleg la categoria „hai să-ți povestească nenea cronicarul niște faze surprinzătoare din sport”.
Eva Lys – Tamara Korpatsch: 4-6, 3-6
Pe hârtie, confruntarea dintre cele două nemțoaice trebuia să fie una echilibrată. Tamara stătea mai bine în clasamentul WTA, însă Eva Lys o domina clar în ceea ce privește numărul de urmăritori de pe Instagram. Și cum vorbim despre delicatul circuit feminin, ambele criterii de mai sus sunt la fel de relevante.
Greșeala de căpătâi a Evei Lys, aflată pentru prima oară în viața de profesionistă într-o semifinală, este că nu și-a imaginat că adversara de peste plasă e româncă. După ce a făcut instrucție cu sportivele noastre, jucătoarea cu origini ucrainene s-a simțit ca un pește pe uscat în fața unei compatrioate hârșite prin astfel de turnee mici, dar cu suflet mare.
Korpatsch și-a tras partea leului încă din start, cu un joc mai complex și mai complet. Originară din Hamburg, Tamara parcă a vrut să comute atenția de la coafura ei postmodernistă, una pe care derbedeii simpatici din liceul meu ar fi descris-o plastic drept „mamă, asta a venit la meci cu ghiveciul în cap”. Sigur, nu judecăm atitudini, ci doar observăm tendințe. Trăim vremuri în care e social acceptat să-ți unești destinul cu un ghiveci, dacă așa simți, așa că nu ne blocăm la o frizură mai curajoasă.
Apropo de emoționalitate, Tamara are oricum un aer de detașare care garantează viață lungă. Pare genul de femeie care te ia cu „Și care e problema ta?” oricând îi semnalezi ceva mai puțin ortodox. Această relaxare s-a văzut cel mai bine la 4-4 în primul set, când Korpatsch tocmai pierduse avantajul break-ului. Imediat, s-a încordat și a răzbit pe serviciul adversarei, apoi a isprăvit prima manșă.
Susținută de publicul din Cluj, atins parcă de un ușor sindrom Stockholm după ce Eva le-a înșirat pe românce, Lys a plecat greu de pe loc și în setul al doilea. Până s-a dezmeticit, avea deja două break-uri în minus. A recuperat una bucată break în aplauzele spectatorilor, dar era prea puțin și deja prea târziu.
Tamara de Hamburg apucase deja să-și seteze alarma pentru duminică dimineața, ca să aibă timp de micul dejun, mindfulness și aranjarea ireproșabilă a ghiveciului înaintea marii finale cu Gabi Ruse. Korpatsch a încheiat partida chiar pe serviciul adversarei, când Lys visa cu ochii deschiși că mai prinde măcar jumătate de oră pe teren.
Și-a dat seama că se pricepe (și) la tenis când și-a admonestat aspru un unchi care, la 30-0 pentru Simona Halep, a strigat că urmează 45-0. În copilărie, Ionuț își imagina c-o să fie fotbalist, apoi a visat că va deveni muzician, după care a absolvit Științe Politice și a înțeles că nici măcar politician nu o să ajungă în viața asta. Și-a dat seama, până la urmă, că e mai înțelept să scrie, tăios și apăsat, despre toate astea.
