Cu Cerundolo și cu pământul

---

Nole are 24 de Grand Slam-uri, dar victoria de astăzi cu Francisco Cerúndolo e posibil să fie cea mai eroică din toată viața lui. Din condamnat la moarte, cu scaunul pe trei sferturi tras de sub tălpi, sârbul a supraviețuit miraculos și s-a întors să cucerească Regatul. Un succes care trebuie așezat în contextul corect, pentru că reprezintă de mii de ori mai mult decât o izbândă în cinci seturi cu un argentinian dârz.

Cât plantele miraculoase din Câmpia Moravei și-au făcut efectul și-au alinat durerea marelui campion, argentinianul cu moacă de „pandillero” s-a simțit captiv ca în secția de poliție. N-a putut să schițeze absolut nicio mișcare, subordonat total de Nole, care l-a tratat ca pe zidul din spatele casei sale de vacanță din Marbella. Sârbul l-a hăituit cumplit pe Francisco și l-a trimis într-o veselie după țigări, așa cum se procedează, din cele mai vechi timpuri, cu cei mai noi membri ai bandei. Nole a câștigat fără dubii setul inaugural, 6-1, și lucrurile mergeau șnur pentru sârb. La fel ca-n ultimii vreo 20 de ani.

---

Te anunțăm când publicăm o cronică nouă?

---

Cronicile de la Roland-Garros îți sunt oferite de noul Porsche Taycan.

---

Cerúndolo a început să „opereze” abia când efectul buruienilor magice s-a stins, iar Nole a resimțit durerea de la genunchiul drept. O durere mai întâi firavă, apoi tot mai apăsată și insuportabilă cu trecerea game-urilor. De la 2-1 în al doilea set, Nole a continuat meciul într-un picior. Din talent, cum se zice în curtea școlii. Cam ca-n bancul cu distinsul domn Manuel Neuer, care joacă singur și face egal cu naționala României, sârbul a ținut aproape de argentinian chiar și așa, beteag și fixat undeva în spatele terenului. 

Glumeam, acum vreo doi ani, că Nole va începe să joace meciuri legat la ochi, ca să aibă și oponenții lui o șansă. Ei bine, un montaj asemănător s-a tras în această seară pe Philippe-Chatrier. Un Nole invalid, care n-a mai putut să alerge și a gestionat punctele în așa fel încât mingea să vină la el. S-a târât până în setul al patrulea, când a cerut un tranchilizant de cal care să-i mai domolească durerea.

Francisco s-a dus la 4-2 în al patrulea set, moment în care avea absolut totul în favoarea sa. Tabela, moralul și peste fileu un adversar care se mișca șontâc. Ba chiar și norocul, aliat care i-a trecut câteva mingi peste banda fileului. Scenariul perfect pentru orice sportiv. Ca și cum ne-am bate noi, cronicarii, în texte cu Mircea Cărtărescu legat la mâini și cu un căluș în gură. Cât nea Mircea nu poate scrie și nici să dicteze textul, poate că am câștiga noi, cine știe. 

În așteptarea deznodământului aparent inevitabil, Cerúndolo a avut parte de șocul vieții lui. Fiara aia rănită, căreia lumea întreagă îi cânta prohodul, s-a întremat, s-a ridicat de jos și a răcnit că încă mai poate. Deși avea glonțul pe țeavă, argentinianul a înghețat în fața presiunii teribile puse de sârb. Un break și apoi încă unul, chiar când se pregăteau mingile pentru tiebreak, au trimis meciul într-un decisiv care, cu vreo 10-15 minute în urmă, părea mai improbabil decât venirea lui Hristos pe Pământ.

Ultimul act a fost unul istoric. Stâncă din punct de vedere psihic, Djokovic s-a târât pe teren și i-a venit de hac argentinianului după aproape cinci ore de joc. Ca să despartă marea în două, Nole a făcut inclusiv câteva „băi” pe incomoda zgură pariziană, sub privirile unui Cerúndolo năucit. Dacă e să căutăm un moment definitoriu al meciului, deși întreaga seară a lui Djokovic a fost epică, atunci îl găsim la 4-3 pentru sârb. Pe serva lui, Francisco a avut 40-0 și șansa de a egala. Și atunci fiara lezată s-a mai sforțat o dată și l-a sfâșiat pe sărmanul „pandillero”.

După seara de astăzi, îmi vine greu să mai forțez vreo reducere la absurd pentru a sublinia cât de bun e Nole. Dacă spun că, pe viitor, adversarii sârbului vor juca suiți pe-o motocicletă, ca să-și mărească șansele de a prinde mingile sârbului, și asta chiar se va întâmpla? Dacă zic că Djokovic va fi de acord, foarte curând, să înceapă meciurile de la 0-2 la seturi și 0-5 în decisiv, ca să aibă și adversarii speranțe, și chiar așa va fi? Mai bine nu mai anticipăm nimic și ne bucurăm că suntem contemporani cu omul ăsta.