Tzatziki la Jarry

---

Nicolás Jarry are fizic de baschetbalist, dar ține neapărat să intre în lumea bună a tenisului, acolo unde se împart bucatele alese și se admiră cozile întinse de muritorii care-ți vor iscălitura. Agresiv, tenace și cu o dreaptă la care reflexul natural e să te pitești pe lângă pancartele publicitare, că te doboară grozăvia aia, chilianul e unul dintre jucătorii mobilați atât tehnic, cât și mental. Sud-americanul a părut căzut și învins în fața olimpianului Stefanos, dar a scormonit după resurse salvatoare pe care într-un târziu le-a găsit și le-a folosit cu istețime.

Tsitsipas a pornit ca din tun, chitit să provoace daune serioase, cu toate că nasul bandajat al lui Jarry parcă îi transmitea grecului s-o ia mai ușor. „Sunt deja lovit, nene Stefanos, las-o mai moale!”, părea să implore chilianul în primul set, unul în care grecul a ciocănit mereu la poarta break-urilor. 6-3 pentru Tsitsi în primul act, după 50 de minute în care monologul i-a fost întrerupt rar și cu prea puțin zvâc.

Lucrurile s-au schimbat ca-n WTA din setul al doilea. Nu doar pe teren, ci și în tribune. Stefanos are un talent care nu te ajută prea mult în viață decât dacă te cheamă Djokovic. Grecul e maestru în a întoarce publicul împotriva sa, lucru care te coafează doar dacă-ți încarci bateriile din asta, precum zeul Nole. Când tribunele îl calcă pe bătături, sârbul are puterea să joace atât de bine încât să-i lase fără cuvinte inferioare, vorba lui Sir Ilie, pe spectatori. Stefanos n-a ajuns la nivelul ăsta dumnezeiesc, ci doar atrage antipatia aceea care îi face pe spectatori să țină cu adversarul lui. Astăzi, Nicolas Jarry, băiat pe care în mod normal îl susții doar dacă ești rudă cu dânsul, că nici pe chilian nu-l dă carisma afară de pe teren.

Pe teren, Jarry a ridicat nivelul, a scăpat dintr-o situație limită, cu o revenire de la 0-40 pe propriul serviciu, și apoi a trimis jocul în decisiv. 7-5, cu break-ul hotărâtor obținut într-un moment în care presiunea l-a amețit pe sărmanul Tsitsipas. Decisivul s-a învârtit între dreptele din fundul grădinii ale lui Nicolás, senzația că Stefanos e aproape să clacheze și o bună propagandă făcută jocului pe propriul serviciu, un soi de old school ATP.

Diferența a făcut-o mâna tremurândă a grecului, care a executat o dublă greșeală când ardea buza mai tare și s-a împotmolit din nou într-un episod critic al meciului. 6-4 pentru Nicolás Jarry, care își continuă săptămâna nemaipomenită din Cetatea Eternă. De lunea viitoare, nu-i exclus să fie invitat la petreceri cu scoici Saint Jacques, la care să dea autografe direct pe uniformele chelnerilor.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Roma 2024 îți sunt oferite de 2Performant.

---

Aryna Sabalenka – Danielle Collins: 7-5, 6-2

Meciul vedetă al zilei de la Roma, isprăvit la miezul nopții, a avut o miză dublă. Un loc în finala de pe zgura italiană, dar și darul de a stabili care dintre cele două fete cucuiete e mai pregătită să-i ducă trena Igăi Swiatek în săptămânile următoare. Răspunsul a venit scris cu litere chirilice la capătul unui meci de aproape 90 de minute.

Sabalenka, ușor cam capricioasă în ultimele săptămâni, s-a adunat la Foro Italico, unde a mixat ca-n zilele bune jocul ei exploziv cu dibăcia tactică. Bielorusei i-a ieșit combinația chiar în fața fetei cu nasul arborat spre văzduh și cu aura domnișoarei care confirmă întâlnirea la restaurant, după care nu apare și îți blochează numărul de telefon. Adică Danielle Collins, pe numele ei, care totodată e și în forma sportivă a vieții ei.

De altfel, în primul set a părut că rachetele celor două au fost ascuțite de un specialist dintr-o tocilărie respectabilă din Ferentari. S-a jucat intens, cu ambiție și vigoare, iar la cotitură aștepta Domnul Tiebreak, ca să decidă ce și cum. Aryna i-a dat un brânci perfidului domn la spartul târgului și a pus o distanță mică, dar regulamentară ca-n pandemie, între ea și Danielle. 

De acolo, diferența s-a tot mărit, până s-a făcut prăpastie. Aryna a jucat din ce în ce mai bine, în timp ce Collins a părut deposedată de propriul ei tenis, exact ca un american din Texas dezarmat subit în propria curte. Desprinsă încă din startul setului al doilea, bielorusa a dovedit meciul cu lejeritate, în tihna pe care ți-o dă siguranța lucrului bine făcut. 6-2 și Aryna trebuie să mai facă un drum la expertul în ascuțit rachete, că vine Iga.

Iga Swiatek – Coco Gauff: 6-4, 6-3

La 22 de ani, vârstă la care tinerii încă dau din umeri la răscruce de drumuri, Iga Swiatek strânge numere mari, că-i plac tare, vorba filosofilor de la BUG Mafia. Poloneza își curăță adversarele cu sângele rece al unui personaj de joc video care își crește automat nivelul de fiecare dată când omulețul de pe scaun dă tot ce are mai bun în dânsul.

În semifinala de la Roma, Coco Gauff a lăsat senzația că și-a depășit considerabil nivelul obișnuit de joc. Chiar și așa, n-a fost de ajuns în fața Igăi. Și probabil că nimic n-ar fi fost îndeajuns astăzi, nici măcar o rachetă uriașă și o motocicletă pentru draga de Coco, cât să se miște mai iute și s-o încurce pe Swiatek. Gauff a avut 2-0 în primul set, a dansat pe alocuri încântător pe zgura italiană, dar Iga a preluat ștafeta în momentul cheie al balului.

La 4-4, americanca a avut 40-0 pe propriul serviciul, însă a reușit miracolul de a pierde game-ul, unul care până la urmă a cântărit decisiv la soarta meciului. Cu două duble greșeli și două retururi anapoda, Coco și-a cedat serva, după care poloneza a executat-o regulamentar, fără să schițeze vreun surâs. 6-4, dar adevărul e că Gauff are și circumstanțe atenuante. Cu Iga e musai să forțezi mereu, chiar și pe-al doilea serviciu, ca să ai vreo șansă. OK, exagerez, n-ai șanse nici așa, tot găsește polaca o metodă să te înfunde.

Setul al doilea a fost un marș solitar al lui Swiatek. Coco își risipise muniția, ca un agent începător aflat în prima lui misiune. Nu mai avea nici măcar resurse mentale de a se opune tăvălugului de peste fileu. Poloneza a dominat punctele și s-a distanțat firesc, cu o ușurință îngrijorătoare pentru orice fată din circuit. Pe măsură ce jocul Igăi tot înflorea, Coco parcă se cocârja tot mai mult, înecată în propriile erori. Cu imaginea asta pe retină s-a isprăvit duelul dintre cele două. 6-3 și încă o finală pentru Swiatek. Atât de simplu și de sec.

Tommy Paul – Hubert Hurkacz: 7-5, 3-6, 6-3

E ceva exotic la gospodarul Tommy, americanul tenismen care în timpul liber dă grăunțe la găini, mângâie oi și piaptănă coame de cai la ferma părinților săi, în New Jersey. Înțolit viclean, în culoarea îmblănitei, ca să-și sâcâie și să-și confuzeze adversarii, Paul ne duce puțin cu gândul la Jorge Campos, extravagantul portar mexican din anii ‘90.

În fața lui Hurkacz, polac vânjos care îți înhață găinile cu fulgi cu tot și apoi îți fură și calul, ca-n bancuri, Tommy a etalat două fețe contradictorii. A fost dârz, sigur pe el și cu stofă de învingător, dar totodată și slab de îngeri, înzestrat cu „talentul” WTA de a risipi în câteva minute un avantaj la care trudește un meci întreg.

În primul set, cei doi băieți au schimbat break-urile ca pe surprize Turbo. Ditamai Hubert Hurkacz, flăcău care de obicei îți sparge ceasul când servește, a cedat de trei ori pe propriul serviciu. Detaliu care spune ceva despre ziua înceată a polonezului, dar și mai multe despre forma fermierului nostru. Mai intens și ceva mai precis, Tommy a servit pentru set la 5-4, dar a intrat pe modul „slab de îngeri” și a definitivat treaba abia la 7-5.

Al doilea act s-a împărțit în două mini povești. În prima parte, Tommy l-a dominat pe vlăjgan, s-a desprins și a dat senzația că urmează să încheie repede jocul. Numai că moralul americanului s-a împiedicat și și-a spart căpățâna, deși Hubert nici măcar n-a încercat să-i pună piedică. Într-o după-amiază modestă, polacul a zis „Bodaproste” când l-a văzut pe american că se fâstâcește și l-a chemat într-un decisiv.

Tommy Paul a pornit setul trei așa cum îl terminase pe anteriorul. L-a admirat pe Hurkacz cum adună puncte, cu toate că polacului îi dansau degetele și la serviciu, și la retur. Între erori de gâgă și invitații reciproce la cules victoria, americanul s-a ridicat pe vârfuri și l-a depășit pe rivalul său. 6-3, după un ultim game în care Tommy a avut nevoie de vreo 15 minute și patru mingi de meci ca să composteze biletul pentru semifinale. Not great, not terrible, cum se zice printre fermierii din New Jersey.

---