S-a terminat, fraților. După ce Real Madrid și Juventus au deschis sâmbătă concertul cu o reprezentație-suport, la nicio zi distanță am asistat la highlight-ul weekend-ului: trei partide de final de sezon în Playout-ul Ligii 1 Orange. Cu nume numai unul și unul: Chiajna, Voluntari, Pandurii, Timișoara, Mediaș și Botoșani ne-au oferit la final de campionat o seară pentru care Sergio Ramos, Marcelo și Cristiano Ronaldo și-au anulat party-urile cu ocazii câștigării Ligii Campionilor pentru a urmări live pe streamuri obscure desfășurarea luptei pentru evitarea retrogradării din România.
Acum, dacă ai ajuns să citești acest text, probabil că știi deja că Playout-ul e un soi de probă practică darwiniană în care trebuie să dovedești cu acte că meriți să rămâi în viață pe filieră evolutivă. Dacă nu, afli acum. La fel, probabil că știai deja că înainte de ultima etapă avem trei echipe despărțite de un punct care urmau să-și scoată ochii de la distanță pentru a se salva la fotografie de pe rug.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” v-au fost oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Timișoara, Chiajna și Pandurii Târgu Jiu urmau să joace în trei deplasări la aceeași oră și să-și trimită bezele și acuze de blat – în funcție de situație – de la Mediaș, Botoșani sau Voluntari. Mă rog, vorba vine “de la Voluntari”, pentru că singurul oraș românesc care combină cu succes veceurile din fundul curții cu toaletele ultra-tehnologizate ale clădirilor de birouri nu are stadion cu nocturnă. Iar asta a însemnat că Liga Profesionistă a fost nevoită să mute Voluntari – Chiajna la Pitești, pe un teren neutru cu energie electrică, bănci și uși la vestiare și gazon pe teren, elemente care pe alocuri sunt opțiuni de lux pentru prima divizie de la noi.
FC Voluntari – Chiajna 0-1
De fapt, FC Voluntari – Concordia Chiajna s-a și terminat cel mai repede, pentru că jucătorii din Chiajna au marcat în minutul 7 și au sigilat apoi scorul. Cumva normal, având în vedere faptul că cele două echipe au reședința din buletin pe Ilfov și cunoaștem cu toții că nu se cade să atentezi gratuit la valorile județului când pe tine nu te mai rod pantofii. Acum, bineînțeles, rămâne de văzut cum se va plăti la final datoria, pentru că e foarte puțin probabil ca cei din Voluntari să se mulțumească cu știuleți, găini, făină de mălai și alte bunuri folosite ca monedă în troc pe la târgurile sătești de la Chiajna.
Gaz Metan Mediaș – Poli Timișoara 2-2
FC Botoșani – Pandurii Tg Jiu 2-1
Dăm legătura lângă buteliile cu gaz de la Mediaș, acolo unde localnicii așteptau Timișoara cu pâine, sare, mercaptan și cu două goluri ale lui braziliano-ardeleanului Eric care au dus scorul la 2-0 în minutul 24 și au trimis Timișoara cu TGV-ul pe scaunul electric. Și da, trebuie să recunosc faptul că a fost destul de reconfortant să asist la un meci în care o echipă cu portofelul asigurat și la anul de drepturile TV încearcă să simuleze cu ceva mai multă tragere de inimă interesul pentru coțofană. Cel puțin o jumătate de oră de la start.
Pentru că ulterior, și mai ales după cele 15 minute vitale pentru condiția fizică a fotbaliștilor români care încep să adulmece în acest moment al anului mirosul algelor de la malul mării, Timișoara a prins bujori în obrăjori și s-a mufat cu ceva mai multă poftă la sânul adversarului, de unde a supt două goluri prin care a egalat. Problema era ne aflam deja prin minutul 88 pe stadioanele pe care rula thrillerul în trei părți, iar un 2-2 la Mediaș amestecat în blender cu 0-0 la Botoșani-Pandurii însemna că Timișoara cade în hău și că Târgu Jiu se prinde temporar cu treizeci de carabiniere de firul subțire prin care sunt alimentate cu speranță echipele care încearcă să respire în fundul damigenei Ligii 1 Orange.
Pe scurt, Timișoara avea nevoie în finalul de meci fie de o victorie la Mediaș, fie de o victorie a Botoșaniului cu Pandurii.
Paranteză: în cazul în care ați uitat acest aspect deloc infim ca importanță în natura moartă de final de sezon, Timișoara a început campionatul de la înălțimea unui handicap de -14 puncte în clasament din cauză că regulamentul te pedepsește dacă-i lași pe jucătorii să umble-n contul gol în văzul lumii. În aceste condiții, simpla prezență a Timișoarei în lista echipelor care și-au păstrat șanse reale de salvare până-n ultima etapă este echivalentul unui fenomen mai rar decât alinierea planetelor, mai ales că psihicul fotbalistului român scârțâie crunt atunci când e pus să calculeze matematic de câte victorii are nevoie pentru a începe în sfârșit campionatul de la zero.
Revenim la punctul culminant al sezonului, moment în care ambii telespectatori care urmăreau în paralel cele două meciuri la posturile de profil au început să-și roadă unghiile până-n metacarpiene. Cum stăteau bănățenii pe sârmă fără nicio măsură de protecție a muncii, le apare în față coborând pe o rază din ceruri Sfântul Botoșani, care marchează neașteptat contra Pandurilor în minutul 89, scor la care Banatul e pe locul de baraj cu UTA. Și timișorenii pică în genunchi și încep să plângă cum că ei sunt păcătoși și că nu știu exact dacă merită o așa onoare, că până la urmă au citit și ei prin cărți că numai copiii neprihăniți au viziuni de-astea revelatoare. “Păi stați, bă, așa”, zice Botoșaniul, “dacă nu vă simțiți în stare, ia să mă întorc eu de unde-am venit”.
Și – jap! – dispare raza. Și aplicația de scoruri live tremură, iar când timișorenii ridică telefonul văd cu ochii-n lacrimi cum Pandurii au marcat în minutul 90+2 și au egalat, trimițându-i din nou în Liga a doua, acolo unde nu există durere și păcat, ci doar iarbă verde și tușe trasate strâmb, că n-are nimeni bani de investiții în lasere și alte nebunii de-astea hi-tech.
Și arbitrul fluieră finalul la Mediaș, moment în care legătura Timișoarei cu Liga 1 Orange e atât de subțire, că trebuie microscop pentru a măsura grosimea în microni a balamalei. La Botoșani, însă, avem vreo 6 minute de prelungiri, iar Ionuț Popa și copiii săi se așează cu toții în poziție Lotus și se jură pe toți palmierii din Timișoara că se călugăresc la final de carieră și că-și donează următoarele salarii unor cauze nobile cu mențiunea că le vor dona doar după ce intră în cont, deci nutresc speranțe ca acest lucru să se întâmple cu adevărat.
Și vine minutul 90+4, fraților. Cu atitudinea germană care te face să joci fotbal până se prăjește corect wurst-ul, puiul de dac Lóránd Fülöp bagă latul la o centrare de pe dreapta și marchează. E 2-1 pentru Botoșani, sau mai degrabă 1-2 contra Pandurilor, iar faptul că ne aflăm în era tehnologiei îi face pe timișoreni să sară în aer de au crezut companiile de gaz că s-a spart vreun dom cu metan sub terenul din Mediaș. E euforie generală în rândul violeților, cei de la Mediaș se fac că nu înțeleg exact care-i sursa schimbărilor bruște de stare prin care trec adversarii, iar Ionuț Popa începe să regrete faptul că în gentleman’s agreement-ul cu divinitatea a fost menționată supa de chimen ca alternativă gastronomică definitiv smerită la grătarele care se încingeau deja mental în mintea antrenorului Timișoarei.
Și se termină.
Pandurii lui Stoican pleacă în Liga secundă, acolo unde salariile lor de necalificați – regulă impusă de patronul Condescu prin iarna acestui an – se potrivesc mănușă, iar cei de la Timișoara au șansa unică de a mai trage un loz în barajul pur bănățean cu UTA. Un duel nuclear concentrat din care vor scăpăra jumătate dintre elementele tabelului lui Mendeleev cu radiații care vor transforma Pljeskavica în versiune locală în preparat de trei stele Michelin.
Între timp, Chiajna își asigură biletele la băi de nămol și recuperare după un sezon început bine, continuat prost, reconfigurat crunt odată cu Playout-ul, dar terminat la fotografie cu pieptul aruncat disperat în față, manevră care-i scapă pe ilfoveni de vizite neplanificate la mărire în toamnă.
În rest, rămâne cum am stabilit: ASA Târgu Mureș termină în fundul sacului, precum cartofii râncezi uitați peste iarnă în iută, în timp ce CSM Iași câștigă Playout-ul, titlu de mândrie pentru care singurul trofeu acordat este o binemeritată relaxare toracică în condițiile în care emoțiile retrogradării nu au oprit prin gara moldavă în acest an. De altfel, Mureșul și Iașul se vor întâlni luni în ultimul meci al Ligii 1 Orange, o partidă fără niciun fel de miză al cărei rezultat nu este interesant nici măcar pentru rudele de gradul 1 al jucătorilor de pe teren.
Și gata, se dă stingerea. Ne revedem în toamnă, atunci când va trebui să ne obișnuim degetele și tastaturile cu echipe de tradiție ale fotbalului românesc, precum Sepsi Sfântu Gheorghe sau Juventus București, formații care au reușit să bată printre altele în Liga a doua Baloteștiul, Clinceniul și Afumațiul în dueluri fabuloase, televizate exclusiv pentru a demonstra că există pe bune.
În rest, nu uitați că golgheterul campionatului e un albanez plecat să muncească în străinătate încă de prin iarnă, că Hagi revine în Liga Campionilor ca manager după modelul confirmat recent de Zidane și că FCSB își va dezamăgi din nou fanii după ce va fi eliminată prin buza grupelor de echipe despre care nu știi dacă e mai greu să le așezi pe hartă sau să le pronunți numele. Dar probabil că scăparea steliștilor va fi faptul că Dinamo revine în sfârșit prin Europa după o pauză forțată de împrejurări economice incerte și că echipele de pescari și brutari din Insulele Feroe sunt gata să facă istorie pe scena fotbalistică europeană.
Ăștia suntem, cu ăștia am defilat un sezon întreg. A fost Liga 1 Orange, faza pe fotoliu. Să ne fie de bine.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” v-au fost oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
