De fapt, ce degete? În etapa asta, întreaga Liga 1 Orange a flirtat cu mâna întreagă pe sub stâlpii de înaltă tensiune, pentru că patru meciuri dintre cele șapte au avut potențial de distrus familii din moment ce toată lumea se aștepta să aibă alt deznodământ. Mai ales săracii pariori, care cu siguranță au avut de dat ceva explicații când au venit acasă fără lapte și făină, dar cu părul vâlvoi și cu o hârtiuță mototolită în mână.
Articolele din seria Liga 1 Orange, faza pe fotoliu vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Steaua – FC Botoșani 0-0
Dacă te-ai activat măcar pentru câteva zile pe la țară, știi că „botoșii” (sau ”botoșanii”, dacă schimbi zona și mărești alcoolemia) sunt niște papucei de casă din aceia tricotați pe care-i iau la pase copiii. Ceea ce are sens, pentru că Steaua îi încălțase Botoșanii de fiecare dată când se întâlniseră în cele 10 partide ale unei istorii comune din care plăieșii moldoveni ieșiseră mai șifonați chiar decât din confruntările jucate mai mult în faza defensivă cu turcii.
Foto: Sportpictures.eu
N-a fost însă cazul și de data asta, când Steaua a abordat meciul cu mici rezerve. Și la propriu și la figurat. Iar dacă botoșăneanul Victoraș Astafei ar fi avut și altceva în cap în afară de casca pe care-o poartă de ceva vreme chiar dacă nu are nevoie de ea, probabil pentru ca familia să-l recunoască la TV și să fie sigură că nu e la băute cât timp a promis că iese la fotbal cu băieții, Botoșaniul putea chiar să le facă gazdelor mari economii la factura de energie, stingând lumina pe Arena Națională. Dar tânărul cu veleități de Poptămaș pe blogul personal a rezolvat cea mai mare ocazie a moldovenilor punând latul din fața porții cum punea Miron Cozma – alt purtător celebru de cască – târnăcopul, pe vremuri: adică nițel prea contondent pentru un sport atât de firav.
Foto: Sportpictures.eu
De la Steaua s-a remarcat, ca de obicei, antrenorul. Și, tot ca de obicei, a făcut-o doar din motivele greșite. Pentru că de ceva vreme pare că-i place să facă schimbări doar de dragul de a da bine la statistică: atât de mult, încât în curând se va duce și duminica în Cișmigiu să schimbe dubluri de abțibilduri cu alți mari antrenori. În meciul cu Botoșaniul, Reghecampf le-a făcut pe toate trei în decurs de 10 minute, lăsându-și echipa pe final de meci într-o minunăție de fund gol, alergând după victorie cu elanul pe care-l ai când alergi cu pantalonii în vine după rola de hârtie igienică prin baie.
Pe măsură ce timpul a trecut, echipele au fost tot mai mulțumite cu egalul. Atât de mulțumite, încât s-au îmbrățișat cordial la final: moldovenii bucuroși că în sfârșit au luat un punct Stelei, iar steliștii bucuroși că au șanse reale de a-și întâlni capra preferată și în playoff-ul care se apropie ca tancurile rusești: tiptil, dar anunțate. Și găsindu-ne dormind.
Foto: Sportpictures.eu
ASA Târgu Mureș – Viitorul 0-2
Să fim sinceri cu noi înșine: impresia generală este că la Târgu Mureș jucătorii se mai prezintă la meciuri doar ca să aibă ocazia să dea declarații în care să înjure conducerea clubului la final de partidă. De altfel, transpiră mai mult în acele 2-3 minute în care le explică tuturor elanul cu care vor pleca de la echipă în iarnă decât o fac la meciuri, în 90 de minute în care începi să înțelegi teoria relativității lui Einstein chiar și dacă ai picat Bacalaureatul la toate materiile. Asta pentru că o oră și jumătate privind meciurile Mureșului trece, relativistic vorbind, cam în 8 ore normale, timp în care aștepți fluierul de final cum aștepta Leonardo di Caprio Oscarul până anul ăsta.
Practic, ASA este o echipă care nu face decât să se apere prost timp de 90 de minute și la final să ia bătaie la două goluri diferență. Iar de data asta, Viitorul lui Hagi s-a bucurat de punctele aruncate pe jos de ardeleni. Bineînțeles, mai sunt multe meciuri până la iarnă și multe interviuri de dat, așa că băieții ar face bine să se motiveze mai bine, să ia ceva lecții de oratorie și să facă și mici interviuri de angajare în fața camerelor, pentru că măcar reporterii sunt plătiți lunar. Prost, e adevărat, dar nu au restanțe de câte un cincinal la statele de plată.
Foto: Sportpictures.eu
Poli Iași – Universitatea Craiova 2-1
Apropo de plată și de salarii: cu moldovenii neplătiți de 7 săptămâni, fără victorie de 7 etape și cu o cârcă de absențe în lot, oltenii se aflau la începutul meciului în postura unui pescar ce iese la șuete cu băieții, dar se întoarce la soție cu cei mai frumoși pești pescuiți la copcă în supermarket. Teoretic, era o formalitate. Doar că Liga 1 Orange se transformă uneori într-o zonă crepusculară mioritică, acolo unde se întâmplă ca peștele de la raion să fie lovit de darwinism și să-i crească picioare, lăsându-i pe bieții pescari cu mâna pe conservă.
S-a întâmplat și la Iași, unde gazdele s-au remarcat prin fatul că au ratat o grămadă de ocazii de a primi gol, dar s-au comportat mult mai bine în fața porții oaspeților, unde au avut eficiență 100%, ca politicienii la tunuri: două goluri din două încercări. Radu Naum, atacant la DigiSport, a rezumat bine surpriza petrecută la Iași, una dintre cele mai mari – deși nu chiar cea mai mare, veți vedea! – a etapei: ”Iașul nu mai bătuse pe nimeni de când afară erau 35 de grade”. Semn că moldovenii și-au impus măcar 4 victorii în fiecare sezon de Liga 1, câte una pe anotimp.
Foto: Sportpictures.eu
Gaz Metan Mediaș – Concordia Chiajna 3-1
Vulturii verzi la suflet din Ilfov au avut la Mediaș o primă repriză în care și-au amintit perfect că învinseseră Steaua cu doar o etapă înainte. Drept urmare, au intrat la vestiare cu avantaj de un gol. Dar o intervenție brutală a celui mai cunoscut neamț, Alzheimer, i-a făcut să uite că fotbalul se joacă în două reprize. Iar prin minutul 57, olandezul cu miros de mici Koenders a părut că ia legalizările din țara lui natală cam prea în serios și s-a făcut cu un roșu stupid care a avut darul să dea idei Gazului. Iar Mediașul i-a executat iepurește pe adversari în doar 10 minute, înscriind de trei ori și mutându-se pe locul 2 al Ligii. Ba chiar pe primul dacă ținem și clasamentul echipelor în insolvență. Evident, printre marcatori s-a numărat și Llullaku, albanezul transformat în acest sezon în mitralieră de goluri și care conduce clasamentul golgheterilor cu relaxarea cu care atacanții-vedete de prin București sug măslina din vermut prin cluburi.
Foto: Sportpictures.eu
Voluntari – Dinamo 1-2
Dinamo a venit la Voluntari, într-o deplasare mai scurtă decât drumul zilnic al bucureștenilor până la mall, temându-se de un jucător celebru originar din Grecia care fusese proaspăt transferat în Liga 1. Pe numele de fată Damocles, acesta a stat cu mâinile ridicate tot meciul, undeva în spatele unei bănci tehnice a câinilor care și-așa nu prea dovedește că are cap și picioare.
După ce Dinamo a băgat Sectorul Agricol Ilfov în recoltări printr-un penalty, Bălan a egalat cu 12 minute înainte de final, trimițându-i pe bucureșteni la un neprogramat, dar binevenit EKG. Salvarea lui Andone a venit pe final de la cel mai înjurat – nu știm nici noi de ce – om al lui Dinamo, Rotariu, un băiat care parcă ar merita să joace fotbal la o echipă cu tribune cu preocupări ceva mai apropiate de fotbalul care se joacă în țările cu căldură în calorifere.
Foto: Sportpictures.eu
În sfârșit, după debutul de accident vascular din meciul cu Voluntariul, pentru Dinamo urmează derby-ul cu Steaua. Un meci care le găsește pe cele două echipe într-o competiție paralelă în care acestea par că vor să dovedească faptul că fiecare poate juca mai prost decât o face marea rivală. Pronosticul nostru pentru pariori: măcar un autogol, singura metodă de a marca pe care cele două echipe o stăpânesc instinctual din naștere.
Foto: Sportpictures.eu
CFR Cluj – Pandurii Târgu Jiu 0-1
Umbra Andreei Marin a fost cel mai vizibilă în Gruia, acolo unde cea mai în formă echipă din campionat, CFR Cluj, întâlnea echipa cu cele mai de formă contracte, Pandurii Târgu Jiu. Decimați și cu gândul la prietenii cărora le pot cere să le împrumute un porc de sărbători, gorjenii s-au mirat și ei când Pleașcă i-a împrumutat șpițul lui Ronaldo în minutul 29, o mișcare atât de rapidă încât portarul Marc n-a apucat să se culce pe minge, iar colegii lui n-au apucat să-și revină din șoc până hăăăt, la finalul meciului, când Grigoraș a fost amuzant de sincer, la conferință: ”Jucăm și noi cât putem de bine până la iarnă, când o să ne vedem fiecare de treburi”. Pentru că ce poate fi mai frumos decât să știi că acest concediu de sărbători s-ar putea să se transforme în vacanță permanentă la umbra nucului bătrân?
Foto: Sportpictures.eu
Poli Timișoara – Astra Giurgiu 2-0
A fost încă unul dintre acele meciuri în care singurul lucru de văzut la campioana en-titre au fost glumele de zilieri pe care le inventează Șumudică la conferința de presă. Asta în condițiile în care Astra pare că desenează traseul unui rollercoaster în acest sezon: giurguvenii au mers la Timișoara la doar trei zile după ce au bătut pe Austria Viena în Europa League, o echipă pentru care problemele nu se rezumă la depunctări și salarii plătite sezonier, ca la Timișoara, ci la faptul că stadionul nu prea face față numărului de abonați și trebuie înlocuit.
Foto: Sportpictures.eu
În schimb, de partea gazdelor – care au reușit o istorică trecere pe penultimul loc în clasament după ce au remontat o depunctare dramatică de 14 puncte – am văzut două goluri care meritau să fie marcate pe terenuri mai bune mărginite de tribune mai pline. Primul a fost marcat de fundașul central Șeroni, un tip de doi metri cu mișcări de manechin ruginit care ar câștiga orice casting pentru rolul de călău. Acesta a luat mingea din jumătatea sa de teren și a condus-o admirat de adversari vreo 70 de metri până în poartă, descoperindu-și talente încă neatinse în cariera sa fotbalistică de până acum. La al doilea gol, brazilianul Pedro Henrique și-a legat jucăria cu o ață de picior și i-a întors pe Săpunaru și Geraldo ca pe fetele de la Căpâlna înainte să-i dea și niște țigări pentru drum lui Lung.
În etapa următoare, care se joacă imediat după ce terminați de citit acest text, Timișoara merge la Craiova, iar la cât chef au oltenii de fotbal în ultimele etape probabil că n-o să se întoarcă nici de acolo cu mâna goală.
[table id=45 /]
[table id=46 /]
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
