Cel mai important, popularizat, discutat, mediatizat și disecat meci al etapei care tocmai s-a încheiat în Liga 1 Orange a avut loc la București, pe Național Arena, acolo unde Steaua și Viitorul s-au întâlnit într-un meci cu două valențe.
Prima a fost cea legată de faptul că Steaua vede întotdeauna meciurile cu echipa lui Hagi ca pe un soi de expoziție ambulantă cu vânzare în care jucătorii aleargă prin fața patronului piperian cum o făceau bufonii și saltimbancii la curtea regelui atunci când ajungeau să-și expună numerele în fața Curții. Sau, pentru cei născuți acum câteva luni pline, ca-n videoclipul piesei Remember the Time a lui Michael Jackson, în care Eddie Murphy joacă rol de faraon.
Foto: Sportpictures.eu
A doua parte interesantă este că meciurile dintre Steaua și Viitorul au fost întotdeauna poli de interes pentru pariori, care privesc partidele dintre cele două echipe ca pe un soi de mici sinucideri cu creionul pe hârtie. Deși Steaua a câștigat, cu o excepție, toate întâlnirile directe cu formația plăsmuită în nisip de Hagi la malul mării, partidele dintre echipa bucureșteană și Viitorul au adunat de-a lungul timpului kile de zvonistică pe filiera rudeniei dintre machedonii Becali și Hagi, care-au mirosit la un moment dat aceleași lumânări pe la o cununie.
Articolele din seria Liga 1 Orange, faza pe fotoliu vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Meciul din această etapă s-a născut însă pe alocuri mutant pentru că s-a jucat în condiții ușor modificate. Steaua și Viitorul erau despărțite atât de o autostradă care demonstrase cu nici două zile înainte într-un accident soldat cu aproape 70 de victime că șoferii români au pilotajul în sânge și sângele pe orbită, cât și de doar patru puncte care în eventualitatea unei victorii a constănțenilor transformau campionatul din schi fond în slalom uriaș.
Iar constănțenii au intrat în meci ignorându-și propriul nume și mizând mai degrabă pe Prezent decât pe Viitor. Cu Gabi Iancu așezat ca o curea în jurul gâtului sufocat al apărării steliste, Viitorul a presat în primul sfert de oră și a ratat câteva ocazii serioase de a marca, implicit după o fază în care fundașii Stelei i-au pasat senin atacantului advers, încercând probabil să demonstreze că seara de duminică e bună de orice altceva în afară de chef de fotbal la 5 grade Celsius.
Foto: Sportpictures.eu
Meciul a început, s-a derulat și s-a terminat practic între minutele 17 și 22 ale primei reprize, perioadă în care Steaua a marcat de două ori. Primul gol a venit după un penalty-poltergeist într-o fază în care Brandan, un tip de la care te aștepți în mod normal să aibă toate șosetele-n sertar, l-a controlat neclar la glezne pe Adi Popa, care s-a trântit instantaneu la pământ cu țipete de maternitate vecine cu amputarea membrelor cu un cuțit ruginit.
Foto: Sportpictures.eu
Al doilea gol a fost rezultatul unei scheme vecine cu flipper-ul venite după o lovitură liberă a steliștilor, moment în care fotbaliștii Viitorului au avut reacții de pensionari cu reumatism și s-au mișcat în reluare cât timp Momcilovici a așezat mingea ușor, lângă bară, profitând de faptul că portarul Râmniceanu a semănat cu un balerin nevoit să danseze în smoală.
Cu două goluri îndesate în gușă, steliștii s-au ascuns rapid în vizuină și au așteptat întreg restul meciului ca atacanții adverși să sculpteze haltă cu haltă basorelieful portarului Niță, cel care la final, când artiștii au pus dalta jos, le râdea în față cu limba scoasă. Asta pentru că portarul Stelei a scos îndeajuns de multe mingi încât să țină în țâțâni ușa echipei sale, care la un moment dat se îndoia vizibil sub greutatea șuturilor și fazelor de poartă semnate de adversarii săi.
Foto: Sportpictures.eu
La final, după un meci care a tăiat cinci ani din speranța de viață a lui Gică Hagi, Steaua a câștigat cu 2-0, iar jucătorii echipei bucureștene s-au bucurat alături de suporteri pe Facebook, pentru că pe stadion au fost prezenți abia 1500 de oameni pierduți în spațiu ca eroii Sandrei Brown în paradis. Una peste alta, Steaua strălucește din vârful bradului Ligii 1 Orange, la distanță de trei dosuri de palmă de Craiova, și demonstrează că într-o competiție cu damf de haos reușește să-și păstreze nările înfundate de răceală.
Foto: Sportpictures.eu
ASA Târgu Mureș – CS U Craiova 0-2
Dacă am fi trăit într-un fotbal normal la cap, în care toate echipele pleacă la începutul campionatului de la zero puncte, ASA Târgu Mureș ar fi fost astăzi pe ultimul loc în clasament, courtesy of cele două victorii și două egaluri rare ca autostrăzile din Ardeal. Demonstrația perfectă a faptului că degeaba ai jucători ale căror nume sună a plin dacă atunci când îi pui să joace fotbal se încurcă în propriul talent și cântă doine de jale la fluierul piciorului.
Foto: Sportpictures.eu
Craiova a zburdat în meciul de la Mureș cu elanul echipei care cu o victorie reușește temporar să egaleze echipa de pe locul întâi. Munca oltenilor a fost însă facilitată atât de jocul cu consistență de apă chioară a ardelenilor, cât și de faptul că mureșenii au rămas în 10 într-un moment în care Craiova avea deja 1-0. Personajul principal al romanței a fost Gabi Mureșan, un tip care după cătare pare liniștit ca un lac de munte, dar căruia-i pică semnalul des în momente-cheie, cum a fost cel în care a încercat să-l degajeze pe Zlatinski în înaltul tribunelor. Elanul i-a făcut de altfel bine lui Zlatinski, pentru că bulgarul a marcat din penalty în penultimul minut și a semnat actele prin care ardelenii au fost trimiși elegant la tigri.
Foto: Sportpictures.eu
Timișoara – Dinamo 1-2
După ce a ambalat motoarele a decolare și a reușit să recupereze cele 12 puncte în minus cu care a început campionatul, Timișoara a prins apă la jigler și s-a înecat în propriul elan în ultimele două etape, cu Botoșani (0-2) și cu Dinamo. Meciul cu echipa bucureșteană a fost unul prefațat de un soi de protest japonez pe care dinamoviștii l-au executat la adresa arbitrajului din ultimele etape, semn că venirea lui Adrian Mutu pe post de manager general a transformat echipa din Ștefan cel Mare din victimă în victimă amuzantă.
Foto: Sportpictures.eu
Sătui să aștepte momentul în care arbitrii îi vor ajuta să câștige meciuri, bucureștenii au decis să joace fotbal și să-și adune singuri punctele. Nedelcearu și Maric au dus scorul la 2-0 pentru Dinamo înainte ca timișorenii să scoată o mână deasupra apei printr-un gol marcat din penalty de Cătălin Doman. În ciuda faptului că echipa din Banat a cerut în finalul meciului un nou penalty la un tackling a lui Steliano Filip vecin cu un gonte în propria țeastă, meciul s-a terminat cu victoria lui Dinamo, care urcă pe locul al cincilea și speră să adune cât mai multe puncte până la intrarea în playoff, când jucătorii echipei vor putea să se pregătească în liniște pentru Liga Campionilor. Ca de obicei.
Foto: Sportpictures.eu
Astra Giurgiu – Pandurii Târgu Jiu 2-0
Partida dintre Astra și Pandurii a avut darul de a ne demonstra faptul că dieta forțată la care sunt supuși jucătorii oltenilor prin metoda de înfometare “Insolvența” nu are rezultate pozitive la nivelul jocului. Astra, echipă care se uită la rândul său la propriile conturi ca la sarmalele fără umplutură, a reușit să-i calce pe rotule pe adversarii săi și să joace relaxat, cu zvâcul primit de parcursul bun din ultima perioadă în Europa League. S-a terminat 2-0, cu două goluri inventate de Teixeira, un tip de 36 de ani care aleargă în fiecare meci mai mult decât a făcut-o Budescu în întreaga sa carieră, și Alex Ioniță, care s-a născut când Teixeira avea deja buletin și știa înjurături în trei limbi.
Foto: Sportpictures.eu
Voluntari – Chiajna 1-0
Chiar dacă Bucureștiul adună majoritatea suporterilor din Liga 1, Județul Ilfov are și el orgoliul său, chit că e unul zdruncinat după de Chiajna a decis să renunțe la gazonul natural și să-și monteze plastic pe stadion într-o mutare care ne-a făcut să înțelegem de ce Ilfov nu mai e de ceva vreme Sector Agricol. Ei bine, acest orgoliu și-a făcut prezența la partida dintre Voluntari și Chiajna, un meci cu miros de brazdă jucat pe singurul stadion din lume botezat după criterii ecumenice cu numele antrenorului a cărui imagine baleiază ca nuanță între victoria cu Argentina din 1994 și înfrângerea cu Albania din 2016.
Foto: Sportpictures.eu
Trecând peste contextul în care s-a jucat partida, aceasta a fost câștigată de Voluntari printr-un gol marcat de Cernat în minutul 90+4, moment care pe teritoriul Chiajnei este echivalent cu cel în care sunt deja deschise sticlele de bere la birtul din sat. Totuși, cum ambele echipe înoată în zona inferioară a clasamentului, efectul golului marcat de gazde a fost unul moderat la nivelul Ligii 1.
Foto: Sportpictures.eu
CFR Cluj – FC Botoșani
În Gruia s-a jucat luni seară, la ceas de epilog, un meci care ar putea fi vândut oricând în farmacii în format digital ambalat în cutie de semnifere. Cu un chef de fotbal vecin cu plăcerea pe care-o ai la spălatul vaselor după un party de proporții matusalemice, CFR și Botoșani au intrat în teren cu imaginea unor echipe care mușcă cu sete din goluri, dar au ieșit după 90 de minute cu tabela între picioare.
A existat un singur moment în toată partida în care au strălucit osiile locomotivei clujene: golul marcat de Ionuț Larie în minutul 89. Fundașul clujean a reușit o pseudo-foarfecă care le-a băgat poalele-n brâu adversarilor din Moldova și a dus echipa gazdă pe locul al cincilea într-un clasament pe care Clujul l-a început de la stadiul de procariotă, dar pe care-l continuă ca mamifer cu dinți.
Foto: Sportpictures.eu
Gaz Metan Mediaș – CSM Iași 2-1
Dacă ai avut ghinionul de a te trezi din comă în România de grație a anului 2016 după vreo 10 ani de pauză competițională, o privire asupra clasamentului din Liga 1 are mari șanse de a te trimite înapoi în lumea viselor. Steaua e cam singura constantă în vârf de deal, restul echipelor fiind surprize majore. Iar cea mai mare dintre acestea e Gaz Metan Mediaș, formație care profită de faptul că joacă fotbal într-un campionat confuz pentru a se agăța de clasament și de a simți sub picioare suportul sănătos al treptelor podiumului.
Așa cum știm deja din cronicile anterioare, vârful suliței ardelenilor vorbește albaneza. Llullaku s-a integrat perfect în viața din Ardeal, demonstrând că reacțiile lente ale băștinașilor pot fi adaptate și la nivelul ritmului de adaptare a străinilor la cutumele gazdelor. Azdren Llullaku joacă la Mediaș din 2012, însă a decis să joace fotbal abia în acest sezon, după ce a fost împrumutat pentru șase luni implicit la Iași, adversarii Mediașului din etapa care tocmai a apus.
Foto: Sportpictures.eu
Chiar dacă nu a marcat în această etapă, Llullaku conduce clasamentul golgheterilor cu relaxarea unui maratonist care poate trage un pui de somn până să treacă linia de sosire. Iar în meciul contra Iașului a jucat rolul unei pietre pe care adversarii o au în pantofi la același maraton. A început meciul cu două ocazii mari scoase de portarul ieșean Caparco, demonstrând că are în transmisie cel puțin două trepte în plus față de adversarii și chiar colegii săi. După ce Poli a marcat primul gol al meciului într-o fază în care Pleșca a vrut să înjunghie mingea în loc s-o respingă, a fost prelungitor la centrarea de 1-1 și a pasat la golul de 2-1, care a picat cu fix 5 secunde înainte ca meciul să plece acasă.
Dacă Mediașul aspiră praf în vârf de clasament, Iașul rămâne cu 12 puncte după 15 etape, singurele echipe aflate dedesubt în campionat fiind avariatele Târgu Mureș și Timișoara, care au farurile de camion între ochi încă dinaintea începutului de campionat și așteaptă doar impactul defazat.
Foto: Sportpictures.eu
[table id=37 /]
[table id=36 /]
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
