Leana e cucoană mare

---

E mereu o plăcere să o reîntâlnim pe Lenuța cea cu grație de florăreasă și răbdare de bebeluș. Anii trec și letona se ține tare să nu schimbe nimic la dânsa. Se agață tot de același repertoriu, indiferent de scor și context. O cunoaștem prea bine, Leana noastră boxează pătimaș cu racheta și e o chestiune de pur hazard dacă blănoasa depășește ori nu banda fileului. Un tenis de tip păcănele, în care dai în minge ca-n aparate. Într-un fel, ca să o alintăm oleacă, Ostapenko are ceva din Olanda lui Cruyff, în sensul că joacă același lucru întotdeauna. Nu contează adversarul, minutul, tabela, clima sau dacă afară e război.

Legenda spune chiar că letona s-a debarasat prompt de puținii oameni care i-au explicat, de-a lungul timpului, că-n tenis există nuanțe și momente. Că punctele pot fi și mai lungi, că e absolut în regulă să pândești și greșeala oponentei, nu-i musai să crăpi mingea aia de fiecare dată când ajungi la ea. Lenuța, matură și dezvoltată personal, s-a uitat la acești sfătuitori precum băștinașii la coloniști și i-a scos imediat din viața ei. 

Meciul letonei cu Paula Badosa a început relativ calm, dar tensiunea mocnea. Abia în al optulea game au apărut și mingile de break. Le-a avut Paula, concepută din o altă dospeală decât rivala ei. Spre deosebire de Ostapenko, Badosa mai practică introspecția. Ba se mai și mișcă pe teren, când poate, se mai adaptează situației, uneori încetinește, alteori accelerează. Spanioloaica a concretizat primele ei șanse de break, a smuls câteva vorbe de duh de la Ostapenko și apoi a definitivat setul. 

Ceea ce ar fi fost firesc să se isprăvească civilizat, în două seturi, s-a lungit până târziu în noapte și a avut un deznodământ imprevizibil și greu digerat. În al doilea set, Ostapenko și-a rotunjit numărul de erori neforțate, doar că și-a găsit, nesperat, un aliat de nădejde în Badosa. Catalana a capturat virusul de peste fileu și s-a lansat într-un concurs de păcate cu letona. Avea să-l și câștige, culmea. Duble greșeli, break-uri cedate, puncte irosite și fobie față de victorie. Pe scurt, o teamă de succes a Paulei, una apărută taman când părea să-și fi redescoperit cadența. Ostapenko a servit pentru set la 5-3, a clacat, apoi Badosa a avut oportunitatea să termine meciul, la 6-5. S-a ajuns până la urmă în tiebreak, unde două noi duble greșeli ale catalanei au invitat-o pe Leana la decisiv. 

Și de acolo, treburile au mers din rău în mai rău pentru Paula. După ce că se băgase până la gât în jocul blitzkrieg, de totul sau nimic, al letonei, i-a recidivat și o accidentare mai veche. În aceste condiții, a ieșit un decisiv în care niciuna dintre cele două jucătoare nu s-a putut mișca. Spanioloaica a cerut intervenția medicului, care doar a constatat problema, fără să o și rezolve. Ostapenko a continuat să dezumfle mingile și a pus cruce meciului până când hapurile anti durere să-și facă efectul. Un meci care a făcut marketing pentru imprecizie, cu 21 de duble greșeli, și care ar fi putut confirma revirimentul Paulei. Până la urmă, a confirmat doar că Leana e consecventă, nu se schimbă.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Toronto ATP și Montreal WTA îți sunt oferite de 2Performant.

---

Alejandro Davidovich Fokina – Daniil Medvedev: 6-4, 1-6, 6-2

Fiecare meci e unic, dar cel dintre Fokina și Medvedev va rămâne în istoria tenisului. Niciodată, nici când va fi campion la Wimbledon băiatul lui Mircea Meșter, nu va mai exista o confruntare în care un tenismen să joace cu un strat gros de cremă pe față, iar adversarul lui să-l întrebe pasiv-agresiv pe arbitru dacă-i cu putință să-și facă nevoile, respectiv numărul doi, pe teren. Dar să le luăm pe rând.

Alejandro Davidovich Fokina, băiatul cu crema de două degete pe obraji, e un tenismen de totul sau nimic. Ori joacă bine de-ți trântește un meci pe care să-l povestești cu prietenii la malul mării, ori comite un ditamai Tsitsipas și aruncă bâta în baltă. Astăzi, cu Daniil, a tras bâta lungă și a declanșat în mine un soi bizar de patriotism local. Fokina, cu rădăcini rusești și suedeze, a crescut și trăiește lângă Málaga. Dacă mă întind mai tare, mi-e că aș putea să-i împrumut crema aia de soare.

Meciul vecinului cu Medvedev s-a întins pe trei seturi, a avut multiple răsturnări de situație, opt break-uri și un breakdown al rusului. În primul set, Fokina l-a păcălit pe Medvedev ca în târg la Vitan. În mijlocul distracției, la 3-2, spaniolul a sucit tactica și l-a dereglat pe rus. O serie de atacuri de nicăieri ale lui Fokina, care până atunci dădea semne că nu atentează la status quo-ul meciului, i-au adus break-ul, apoi privilegiul de a servi pentru set. Doar că ibericului nu-i plac poveștile fără încrengături. N-a închis setul pe serva lui, ci a făcut-o pe a rusului, cât să adauge oleacă de picanterie istorioarei.

Al doilea set a fost un monolog al lui Daniil. Furios, cu părul vâlvoi și ochii războinici, rusul s-a detașat încă din start și l-a deconectat de la meci pe Fokina. Acela a fost momentul când spaniolul a dat fuga la vestiare și a trezit nervișorii din Medvedev. Nu știm exact ce s-a întâmplat în spatele cortinei, dar Fokina s-a întors alt om de acolo. Mai zdravăn chiar decât în primul set, vecinul a măturat terenul cu rusul. Printre erori și semne de disperare, Medvedev a găsit răgaz să-i reproșeze arbitrului că a permis o pauză atât de lungă adversarului său. Ăl de sus n-avea chef de harță, așa că Daniil a plusat și l-a întrebat dacă poate să presteze un numărul doi pe teren.

Ideea a rămas doar la stadiul de întrebare, Slavă Domnului, asta în timp ce Fokina se transformase într-un tenismen invincibil. Spaniolului i-au intrat toate, Medvedev a renunțat să mai spere de prin al șaselea game și decisivul s-a terminat cu un 6-2 de pus în CV pentru Fokina. Ce-i rămâne de făcut e să prindă mai des zile de astea. Cu pauză de băiță sau fără, nu contează.

Kei Nishikori – Stefanos Tsitsipas: 6-4, 6-4

Ne-am arcuit puțin ca să prindem antena de Montreal și parcă ne-am trezit cu un deceniu în urmă. Pe atunci, în epoca de aur a celor trei grei, Nishikori San vedea finale de Grand Slam de la fața locului și se cocoța în top 5 ATP. Anii s-au scurs și japonezul a ajuns la 34 de primăveri, ceea ce pentru tenis înseamnă aproximativ 70, dacă nu 75. Unde mai pui că al nostru Kei a stat vreo 20 de luni pe bară cu probleme la șold, șale și câte și mai câte.

Tenace, trăsătură pe care dacă n-o ai ți se și retrage cetățenia japoneză, Nishikori a apucat din nou racheta în mână și s-a întors în circuit. Acum e pe locul 576 în ATP, într-o zonă a clasamentului în care tenisul e doar ocupație part-time. Probabil că vecinii lui de ierarhie se antrenează seara târziu, de două ori pe săptămână, după ce sting lumina la corporații, și pleacă în turnee doar dacă le semnează șeful foaia de concediu.

Odată ce am stabilit pe unde se învârte Nishikori San în 2024, e musai să ne punem un pic în pielea lui Stefanos Tsitsipas. Sigur că grecul se luptă cu o depresie (măcar) sportivă prelungită, nu mai are loc în top 10 și n-a mai avut trei zile bune legate de când era în liceu. Totuși, nici în visele lui cele mai negre nu și-ar fi închipuit că va coborî steagul în fața japonezului veteran, trei sferturi retras și cu condiția fizică a unui IT-ist.

La joacă, nu doar că Nishikori l-a bătut pe Stefanos, dar a făcut-o și într-un mod convingător. În al treilea game, fostul număr 4 mondial deja lua break-ul, o primă săpătură pentru groapa elenului. Kei și-a citit repede adversarul și l-a prelucrat în zonele lui firave. Așa a ajuns Stefanos să înoate pe teren și să-și caute, fără succes, pozițiile convenabile pentru a domina punctele. Japonezul s-a dus la 5-1 în primul set, pe care l-a terminat la 4, asta după ce Tsitsi s-a dezmeticit și a realizat că un meci are totuși doi jucători, nu doar unu.

Al doilea set a pornit tras la xerox cu precedentul. Nishikori a bifat break-ul în al treilea game și a continuat să-l toace mărunt pe Stefanos. Grecul n-a putut să atenteze la serviciul japonezului și finalul l-a prins resemnat, cu capul între umeri și ochii pierduți. În ultimul game, Kei a jucat serviciu voleu și a sprintat ca un adolescent, de-ai fi zis că e la control la ortoped și vrea să-l convingă că recuperarea decurge perfect.

Tsitsipas a încheiat meciul sugestiv, cu o minge plasată în partea de jos a fileului, la un pas să se strecoare în terenul advers pe dedesubt, nu pe deasupra. Cu ochi de nespecialist, intuiesc că Stefanos trece printr-o perioadă complicată. Poate că nu-i priește ritmul ăsta de competiție. Săptămână de săptămână schimbi orașul, stai cu urechile înfundate prin avioane, mereu alt pat, altă omletă de dimineață. Nu știu, dar poate că un an sabatic ar ajuta în speța de față.