Felina Svitolina

V-am tot fiert, n-am scăpat până acum nicio vorbuliță despre podul suspendat peste Dunăre din estul României. Nu-ți trebuie talent să scrii că e al treilea obiectiv de acest gen din Europa – ca mărime, nu știu și dacă din punct de vedere al ciubucurilor -, au făcut-o deja amatorii statisticilor.

De ce să pice pe spinarea subsemnatului această poveste? Sunt cronicarul de pe www.cronici.ro cu cea mai favorabilă poziționare geografică față de lucrarea de infrastructură inaugurată recent. Practic, sunt la vreo 15 kilometri și trei pași mai la dreapta.

Ca gălățean, indubitabil voi spune că podul ne aparține, nu neapărat că e făcut și din bani mirosind a sudoare românească. Nu, e al nostru și punct. Doar că, fiind ditamai șandramaua de 2 kilometri lungime, n-aveam unde să-l depozităm. Și, firește, l-am dus la Brăila, astfel ne mai și inhibăm cheful de a hălădui. Mai ales pe timp de Grand Slam, mai ales pe vreme frumoasă de cronici susținute de Porsche. Sărut mâna la toată lumea!

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Iga Swiatek – Elina Svitolina 5-7, 7-6, 2-6

Dacă în tururile incipiente, că doar n-o să-și permită numai comentatorii termeni prețioși (am auzit de velocitate, în loc de viteză), Iga și-a propus să taie bușteni și cu ascuțitoarea, azi, în chiar primul set cu Elina, a ieșit cu joagărul pe post de animal de companie. L-a scos să pască hulpav în curtea ucrainencei, a luat totul la rost: și foișorul de făcut grătare, și plantele evergreen, și fotoliile de ratan. Practic, nu mai rămăsese rădăcină de ceva pe acolo. Cel puțin aceasta era impresia. Break, apoi 2-0 fără punct pierdut și a sprijinit artileria grea de un pârleaz. A luat în schimb un foarfece cu care și-a permis să picteze.

Și ce forță are puștoaica din Polonia, cât de sigur a replicat cu scurta de lângă fileu, mingea plecând în contradicție cu regulile fizicii într-un ghiveci din fața Svitolinei. A urmat un break al Elinei, însă nu mi-am pus nicio secundă problema că voi schimba total cronica, fontul, euforia și alfabetul. Primele erori ale polonezei i-au deschis adversarei golful speranței, cu toate că Iga revenea. Ștergea cu îndârjire hibele de pe propriul serviciu și sprinta ca un număr 1 mondial spre 5-3. Pare-se că, din tribună, i-a suflat o cunoștință că gardul viu de pe lângă casa ucrainencei încă nu e pus la pământ, așa cum se credea.

– Fată, vezi că mai mișună câte ceva!

Realitatea contorsionată țopăia hlizindu-se de după gard. Svitolina deținea o impresionantă colecție de plante carnivore, ca alea pe care le vedeam pe la 12-13 ani în nu-știu-care film, de n-am mai dormit singur în pat vreo trei anotimpuri. Dihăniile care supraviețuiseră joagărului se spălau pe dinți cu lama bormașinii agricole, erau de neprivit. Se pornise soția lui Monfils în aventura carierei, rupea cu game-uri la zero, iar șapca Igăi părea că-și pierde structura de rezistență. Capul i se afunda, ochii i se lipiseră de cozoroc cum m-am prelins eu de perete la ultimul etaj al Salinei Turda. Familia știe, păcat că nu există filmare – aș fi rupt TikTok-ul:

– Băăă, să-mi aduceți testamentul!

Cred că globii fetei din Varșovia, în disperarea lor, erau mai convingători. Motanii mei, de pildă, simt la fel de bine cutremurul. 5-3 spuneam? Direct 5-7, cu outsidera, ajunsă la periferia topului 100, întorcând cu lopata speranțe, iluzii, statistici, cote la pariuri și câteva roabe de mingi delicate. Trebuia să se schimbe câte ceva, mai exact totul, pentru ca lidera planetei să revină în albie. De pe 2.20, Swiatek a trecut la 3.80 ori măcar ne-a livrat această impresie: 3-1 în manșa a doua, însă bestiile Elinei se tot ițeau. Mai nou săreau coarda cu cablul de alimentare al ferăstrăului electric. 3-4, tânăra campioană devenea nefuncțională, cu lovituri de nerecunoscut. Era molfăită de mușcatele cu boală pe proteină din avangarda deja menționată.

Ați auzit de crizantema cu fălci? Dar de laleaua gurmandă? Le-a cunoscut compatrioata lui Lewandowski.

Chifle, erori de strategie și o teamă de a prelua inițiativa, cam atât se putea vedea în prestația celei pe care deseori o considerăm completă. Cu toate hibele sale, Iga și-a amânat plecarea acasă. Cu un set, luând la limită tie-breakul. Se revenea la setările din fabrică, orice cunoscător simțea că atleta din fruntea WTA are antidot, că surpriza a fost doar pe margini și că filmul nu se poate termina astfel.

Dar Elina a dat cu serviciul al doilea de a mișcat și Terra de pe axă: 0-1, 5-1 și obțineam la scenă deschisă imaginea falimentară a unei nemuritoare care greșise pe undeva un cod QR! Dacă serviciul sportivei din Ucraina, revenită de câteva luni în competiție după pauza de maternitate, atinsese parametri foarte buni, Swiatek n-a avut deloc. A trăit din ajutor social, ca serviciu a părut să fie supusă unei condamnări la muncă în folosul comunității.

Jalon a fost la ultimele schimburi, resemnarea instalându-se complet în ființa care, la numai 22 de ani, are deja 4 GS-uri. E vârsta la care – știm cu toții – un fotbalist român e prezentat drept mare speranță. 

Jessica Pegula – Markéta Vondroušová 4-6, 6-2, 4-6

Când te simți nefolositor, gândește-te că un ins care se crede talentat i-a tatuat chestii Vondrousovei. În realitate, și-a verificat pixurile din sertar.

– Ăsta merge, ăsta pas, ăla e bun de dus la Primărie, chiar dacă nu se mai primește dosarul cu șină, iar celălalt la școala de fete.

Ați văzut mâzgăliturile? Și v-o spune un fan tatuaje transformat peste noapte în critic de picturi rupestre pe epidermă. Sau nu mai avem voie să ne exprimăm în acest sens? Marketa sigur n-ar avea nimic de comentat, e dezinhibată, un caracter puternic. A demonstrat-o cu vârf și îndesat cu Pegula.

Americanca a început bine, cu game și break, apoi s-a văzut mimând tenisul la umbra cehoaicei, care i-a luat un pic obiectivele în rever. 2-4 și un elan care reclama o prezență chiar în finală, acolo unde a mai fost o dată în 2019. Se întâmpla la Paris. Fostă number one la junioare, Vondrousova și-a ridicat fileul pe nas, a tras în el și s-a făcut 4-4. Jessica era dincolo de ațe, dar evenimentul depindea exclusiv de mișcarea europencei. 5-4, game la zero pentru un prim set trecut la avere, apoi o detașare de neînchipuit a Marketei. Parcă și deposedată de miză, ea a pierdut cu 6-2 și numai din cer i se mai putea face o favoare.

Nu s-a ajuns până acolo, dar traiectoria s-a respectat cu fidelitate. La 3-1 pentru Pegula în setul al treilea, organizatorii au întrerupt meciul și au tras acoperișul. Tenismena din SUA, după minutele bune de așteptare, și-a reluat poziția, a ținut sus nivelul cu raliuri lungi, consistente, și a închis încă un game pentru 4-1. Semifinala se vedea la o lovitură de forehand, mai ales că, la 30-0 pentru cehoaică, Jess a basculat pentru a-și procura o minge de 5-1.

În acel moment, piticul de pe suprafața cenușie a numărului 4 mondial, categoric favorita acestui sfert de finală, s-a lăsat la slip și a evadat pe plajă. Cu lopățica săpa tranșee în nisip, contura castele fără autorizații de construire. Pur și simplu, era fericit. Cine să mai observe că retururile gazdei sale mergeau într-o altă veselie spre aut? În loc de 5-1, s-a făcut 4-2 și, precum lifturile clădirilor mileniului actual, una urca spre nivelul cel mai de sus, cealaltă se scurgea spre parcarea subterană.

– V-a trebuit acoperiș, intra-v-ar apă prin țiglă!, trebuie să-și fi șușotit Jessica, după care a băgat Calciu și Magneziu. Nu pierduse doar șansa de a juca semifinala, și analizele îi vor ieși prost.

Jannik Sinner – Roman Safiullin 6-4, 3-6, 6-2, 6-2

Cum ne mai aducem aminte de Simona Halep? Îl redescoperim pe Darren Cahill prin tribune și, cu lapsusul făcând surf pe buze, dăm din mâini ca dirijorii.

– Ăla, mă, e australianul care a fost cu Simona. Că o antrena, în sensul ăsta. O avea cu cine să lucreze acum?

Și chiar are. Se ține de Sinner să-și spargă propriile limite.

Nu-l știam pe Safiullin, nu-l văzusem niciodată, iar dacă mi-ar fi cerut vreun agent o descriere a acestui sportiv “al lumii”, cum ni-l prezintă Wimbledonul, ca să nu pomenească numele Rusiei, mi-aș fi încercat skillurile. „Omul e puțin dezacordat, parcă prea rudimentar pentru un sfert de finală de Grand Slam, însă în buletin are 25 de ani, știe cu sportul, e tehnicuț și dispune de un serviciu corect.” Aș fi adăugat că atacă mingile cu sânge rece, dar se poate interpreta. Mai bine renunț la acest detaliu.

Nici Sinner nu părea să-l știe destul de bine pe Roman, cu toate că-l mai întâlnise o dată la Australian Open în 2022 și-l lăsase pe dinafară. Dacă îl întâlnești în primul tur, nu e obligatoriu să te răscolești în pat cu o noapte înainte: „Îl snopesc, e un rookie.” Sau “principiante”, în limba fraților noștri latini. Totuși, lucrurile se complică, și cocoșii cântă mai devreme când miza e intrarea în semifinale. Iar Safiullin s-a ținut demn până la 4-4, în runda întâi. A urmat un break pe inima goală al lui Sinner și manșa era consumată. Nu și partida, întrucât rusul a făcut poate setul vieții: de la 3-1 pentru peninsular, la 3-6, cu game-uri scoase parcă din mânecă, deși nu mai e cazul să fac precizarea că se joacă la tricou.

I-a trecut greu lui Jannik lipsa de respect a jucătorului care astfel și-a depășit cea mai însemnată performanță. I-a trecut, însă, cu 6-2 la pătrat, Roman, care până atunci fusese exagerat de reținut pe mimico-gestual, devenind nervos pe propriile decizii. Omul obosise, nu se tocesc doar fotbaliștii de la noi care joacă din trei în trei zile. O pățesc și tenismenii care o dată la două zile stau înșurubați în teren câte 3-4 ore. 

Andrey Rublev – Novak Djokovic 6-4, 1-6, 4-6, 3-6

Efectiv, orice lucrare dedicată epitetelor, figurilor de stil și altor figuri se termină atunci când intră în arenă individul ăsta încă hulit și pentru că nu are termen de garanție. Ca să mă înțeleagă și politicienii, cu toate că ei nu prea citesc, Djokovic cumulează pensia cu o leafă de bugetar, cam pe aici se încadrează. Are vârsta și grupa, cum se spune la mine, la combinatul din Galați, dar încă e în activitate în alt domeniu. Refuză cu obstinație picioarele în lighean, ochelarii pe nas aflați în legătură strânsă cu ziarul și ieșirile în piață pentru a mai schimba opinii à la Poiana lui Iocan. 

Cu Rublev, Nole a săpat prin canale, a salvat mingi din râurile cu dejecții, a plonjat în cap, fără teama că n-ar mai reveni întreg la suprafață, și s-a întors cu jumătate de mină pe nas și obraji. Avea minereu de cupru pe chip, el vedea și aur, altfel nu s-ar fi dus cu atâta abnegație după niște mingi în care oponentul și-a pus nu doar speranțe, ci parcă întreaga existență. Andrey, să fi avut pe altcineva în față, s-ar fi pregătit acum de semifinale, atât de bine s-a mișcat în fața campionului rebel.

Încerc să-mi închipui ședințele de pregătire mentală ale lui Rublev, cu a sa privire de poet care nu ratează niciun cenaclu, deși operele sale încă nu sunt terminate:

– Hubert Hurkacz l-a distrus cu serviciul pe Novak, a fost lunetist și a pierdut în patru seturi. Ce naiba să-i fac ăstuia? 

I-a dat sârbului de furcă și fără să trimită în teren ca polonezul, ba chiar a reușit un joc echilibrat în toate compartimentele, însă ți se duce orice urmă de energie când vezi un nebun calificat alunecând legal pe șenile între laturile terenului. Și de pe primul rând al tribunei a excavat GOAT-ul cu frizer de preșcolari, iar pierderea primului set – un șoc pentru orice sportiv, la cum se desfășurase bătălia – i-a activat întreaga claviatură. Djoker a trecut pe turbo, l-a măturat în 2 pe Rublev, pentru ca apoi să-i livreze senzația că poate reveni în ecuație.

Andrey s-a păcălit, a făcut plinul de optimism și, la 5-4 pentru Nole în setul 3, a valsat între mingi de break pentru a păși în prelungiri și castane încinse pe care scria SET pentru deținătorul trofeului. A fost game-ul întâlnirii, un fel de meniu complet destinat gladiatorilor. Uneori, să și urmărești pe viu asemenea demonstrații de forță pare o virtute. Ce să mai însăilezi despre actorii principali?

Pe grupul de WhatsApp al cronicarilor, ai mei colegi se ambalau că e ziua în care prinde avionul și Djoko, nu doar Swiatek. N-am avut aceeași părere, mă situam pe frecvența echipei din jurul tipului din Belgrad. Filmați de presă, Goran Ivanisevic și ceilalți se distrau la un popular “Nu te supăra, frate!” în parcarea de lângă arenă în dimineața acestei zile. Atât de stresați erau că al lor se va împiedica de romanticul de Rublev. Eh, un pion tot i-a subtilizat, nu și tabla de joc. Djoker era și pe toate fațetele zarului.