În afară de faptul că era un meci jucat între reprezentanți ai două insule, meciul din optimi dintre Anglia și Islanda părea încă dinainte de start atât de dezechilibrat, încât semăna cu un banc inventat involuntar de un sistem de calificare generos ca Gigi Becali de sărbători. Cu o echipă națională care a jucat primul meci oficial cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea campionatului de fotbal din Anglia, era mai mult decât evident că Islanda se pregătea de meciul cu englezii ca porcul de tăiere. Problema este că asta era imaginea văzută de afară, pentru că porcul islandez avea planuri secundare despre care probabil că se va scrie un scenariu care va duce la ecranizarea unei noi serii Prison Break.

E greu să găsești cuvinte originale care să descrie rușinea pe care au trăit-o englezii în optimile Euro 2016. Dacă până acum erau abonați la eliminări mediocre, semifinalele jucate în casa scării în 1996 rămânând cea mai bună performanță europeană a unei naționale care la strigarea prezenței pare întotdeauna gata să rupă gardul și să sară-n jugulara adversarilor, englezii pleacă de data asta acasă după ce islandezii le-au înnodat picioarele și le-au administrat un supozitor care din greșeală a intrat pe vena cavă și s-a oprit în atriul drept al unei inimi care până acum bătuse la aceste Europene, e adevărat, doar resuscitată de Vardy.

Partea tristă pentru englezi este însă faptul că nici măcar nu vorbim despre un meci de tip loz în plic în care islandezii să fi câștigat fără să aibă vreun merit, ci de o partidă în care britanicii au jucat purulent, infecțios. Colapsul a venit în contextul în care adversarii au prestat perfect, cu o apărare care a clacat doar la începutul meciului, când roțile rulmentului nu erau încă unse corect, și cu un atac letal ca un TGV care a prins între bariere un englez care flutură mândru steagul în semn de independență.

Seria de articole Euro 2016, faza pe fotoliu vă este oferită de Volvo România.
Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Mariana Oprea, una dintre supraviețuitoarele din Colectiv. Povestea ei poate fi citită pe larg aici. Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca Mariana să poată avea o viață normală:
Oprea Mariana
Cont IBAN: RO66RNCB0297109441120001
Cont deschis la BCR, filiala Colentina nr. 26
Cod Swift: RNCBROBU

Anglia-Islanda este meciul în urma căruia ziarele tabloide și-au dat seama că termenii izbitor de crunți pe care-i folosesc de obicei în titlurile cât clădirile de birouri din Pipera sunt pur și simplu derizorii în comparație cu efectul pe care-l are o victorie lejeră a Islandei asupra Angliei în optimile Europenelor. “Șoc”? Praf pe ceas. “Șoc și groază”? Miros de trandafiri. Ne-am apropia mai degrabă cu un modest, dar sincer “Crăpi cu dinții strânși de dimensiunea pregnant violentă a apoplexiei psihice care-ți macină pietrele la rinichi. Incendiar e nimic!”.

Revenind la oile noastre, meciul a început în nota așteptată de casele de pariuri, care anunțau că o victorie a Islandei contra Angliei este mai puțin probabilă decât ca România să câștige Euro după ce a fost eliminată încă din grupe. Și nici nu se uscase încă gelul în părul jucătorilor englezi când Halldorson, portarul islandezilor, îl lua la arat pe Sterling în careu și genera un penalty clar marcat de Wayne Rooney cu un șut care a oprit creșterea ierbii la baza barei din stânga a porții islandeze (video).

Bătuți de români pe unde-apucă din 1970 încoace, englezii au demonstrat că au învățat lucruri importante din înfrângerile cu băieții noștri: printre altele, capacitatea fabuloasă de relaxare cu efecte dureroase la nivelul cotului după fiecare gol înscris. Astfel, la nici două minute de la reușita engleză, pe când creierele britanicilor erau învăluite virtual de șampania băută direct din trofeul european în centrul Londrei, islandezii au pus mână de la mână și au egalat muncitorește.

Metoda a fost aceeași pe care insularii au mai utilizat-o cu succes de câteva ori la acest turneu: un aut bătut lung în careu și o prelungire-centrare urmată de gol. O schemă simplă la prima vedere, dar pe care Roy Hodgson, managerul britanicilor, cel mai bine plătit antrenor de la Euro, a considerat-o ecuație logaritmică colț cu fizică cuantică și a considerat oportun s-o rezolve printr-un strămoșesc “Mai dă-i dracu’, că doar nu le-o ieși și de data asta!”.

Și totuși, Sigurdsson reușea să împingă simplu și la obiect mingea în plasă după o fază la care Wayne Rooney, om de cultură și creație în echipa Angliei, și-a pierdut omul din marcaj, iar acesta a centrat cu capul spre marcatorul golului (video). Un detaliu care ne demonstrează că englezii au pregătit fazele fixe pentru meciul cu Islanda cam cât tocesc elevii la bac pentru proba de sport.

În loc să-l considere cuțit în măduva spinării, englezii au privit golul egalizator al islandezilor ca pe o frecție pe furtun, așteptându-și relaxați rândul la următorul gol care ar fi trebuit să vină aproape din oficiu conform diagramei mentale a britanicilor. Islandezii n-au așteptat invitație prin poștă și au spart cutia milei din biserica anglicană după o fază în care fundașii și mijlocașii englezi au văzut mingea doar în pozele de la Agigea. O țesătură rapidă de pase îi așeza mingea la botul calului islandez lui Kolbeinn Sigthorsson, care a marcat al doilea gol al naționalei cherhanalelor cu un șut plasat care i-a îndoit balamelele încheieturii lui Joe Hart, aflat la a doua comisăreală majoră de la turneul final după ce Bale i-a rupt la rândul său suspensiile în meciul din grupă cu Țara Galilor (video). Din păcate pentru englezi, Peter Shilton și David Seaman, ultimii portari care nu și-au greșit meseria în Anglia, au 66, respectiv 52 de ani și n-au fost disponibili pentru Euro pentru că au preferat să-și legene nepoții pe genunchi.

Reacția englezilor? Un zâmbet șmecheresc sub mustățile de lorzi și o înghițitură elegantă de ceai care a precedat o ultimă discuție relaxată pe teme politice înainte de momentul în care băieții lui Hodgson și-au suflecat în sfârșit mânecile pentru a reveni în joc. Și englezii au și făcut-o, însă echipele se aflau deja la vestiare, în pauză.

În timp ce englezii dominau steril și plictisitor jocul de după pauză la mijlocul terenului, încercând să lege mai mult de trei pase consecutive fără ca islandezii să pună undița pe minge, nordicii au revenit de la cabine hotărâți să-și eviscereze adversarii. Momentul putea fi cel din minutul 55, în care Ragnar Sigurdsson a fost aproape de a băga fotbalul ca materie obligatorie în școlile islandeze. Fundașul (fundașul, atenție!) care joacă la rușii de la Kuban Krasnodar ca să nu i se dezghețe congelatorul a încercat o foarfecă de la 6 metri, însă a trimis mingea fix în Joe Hart, portarul englez părând cumva mai surprins de faptul că l-a lovit mingea ca pe bordură decât de execuția în sine (video).

Antrenorul britanicilor a început să se prindă că plasa pescarilor islandezi e întinsă inteligent și l-a aruncat în lac pe Jamie Vardy. Atacantul celor de la Leicester s-a zbătut singur în atacul englezilor, însă a demonstrat un principiu pur britanic conform căruia e mai ușor să marchezi contra celor de la Manchester United, Chelsea, Liverpool și Arsenal decât în poarta Islandei, o echipă care până acum doi ani apărea pe harta fotbalului doar la rubrica Diverse, când mingile șutate peste poartă pe stadionul din Reykjavik făceau găuri în navele de transport care circulă pe lângă insulă.

Sigilați în propria mândrie națională, englezii au reușit rara performanță de a nu avea nicio ocazie importantă spre finalul meciului, atunci când uzanțele spun că echipa condusă își sufocă adversarii cu atacuri și șuturi. Portarul islandez a avut însă parte de 20 de minute de concediu francez în care Halldorsson avea tot timpul din lume să-și comande o supă de ceapă și o porție de melci franțuzești și să treacă și pe la toaletă pentru a se spăla pe mâini înainte de masă. Cu un Kane la fel de inspirat ca arhitecții orașelor comuniste (video) și cu o singură acțiune mai răsărită plecată din piciorul speranței Rushford, introdus pe teren când mortul era deja la doi metri sub pământ (video), englezii s-au văzut trimiși la scara lor de islandezi, care și-au permis să mai rateze o ocazie mai mare decât toate fazele importante ale englezilor din acest meci (video).

Când o țară cu 330.000 de suflete te bate la fotbal, ai face bine să te numești San Marino, Faroe sau Liechtenstein, singurul argument pe care l-ai putea avea în fața unei înfrângeri absolut meritate în optimile de la Euro. Dacă ești însă marea Anglie, care are mai mulți jucători multimilionari în lire sterline decât jucători legitimați la toate nivelurile în Islanda, singura soluție este să ridici capacul, să tragi apa și să tremuri în colț pe coji de nucă asortate cu șocuri electrice. Peste toate, însă, notăm faptul că Islanda a ajuns mai sus în această competiție decât deținătoarea trofeului, Spania, care la ora la care citiți acest text își îneacă la rândul său amarul în Sangria după ce a fost însemnată cu cleștele încins pe tatuaje de Italia. Următoarea gară pentru islandezi va fi Franța, o echipă pe care insularii o văd acum ca pe un gard de sărit înainte de o semifinală de vis cu Italia sau Germania și de finala perfectă a Europenelor, contra Țării Galilor. Hai ai noștri!

ANGLIA-ISLANDA 1-2 (1-2)
Au marcat: Rooney (4-penalty), respectiv Sigurdsson (6) și Sigthorsson (18)
Cine merita să câștige? Islanda, pentru că Anglia a jucat un fotbal strict inutil
Ce am învățat din acest meci? Că mai există echipe mici în fotbal. Iar Anglia e una dintre ele

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.