Lady Di

---

Ascensiunea iute a domnișoarei Diana Shnaider, exponat al tenisului din promoția 2004, are un ascuțit iz motivațional. Dacă poate rusoaica din Zhigulevsk, cu al ei fizic de bucătăreasă la „all you can eat”, de ce nu te-ai ridica și tu din canapea? Dacă încântătoarea Diana a crescut într-un an cât altele în vreo cinci, tu de ce n-ai dubla rația de abdomene și greutatea ridicată la piept? E cu putință, prieteni, ăsta e mesajul cu care e musai să rămânem.

Fată de avocat și profesoară de engleză, crescută în orașul de unde pleacă Ladele spre fraierii care le cumpără, Diana a făcut ochi în tenis abia anul trecut. S-a adaptat grabnic, precum un colonist, a prins șpilul prin circuit și de câteva săptămâni dă semnale că-i pregătită să le ia de ciuf pe fetele populare. Ba un turneu câștigat prin Germania, ba altul prin Ungaria, ba un argint la Jocurile Olimpice, fie el și la dublu, fratele vitreg al jocului de simplu. Cafteala pe care i-a servit-o azi noapte lui Coco Gauff doar confirmă că rusoaica și-a umflat mușchii și n-are de gând să-i mai aducă în poziția inițială.

În primul set al meciului de la Toronto, Shnaider și Gauff au mers ca legate cu sfoară până la 5-4. Fără break-uri, dar cu game-uri ajunse în prelungiri și întinse pe minute bune. Echilibru, dar în jos, ca să analizăm la sânge. O droaie de erori, emoții școlărești și concentrare lipsă, precum într-un duel relaxat de vară, când capul zboară mai degrabă la o baie în ocean decât la slice. Rusoaica a umflat setul la potou, când a valorificat una dintre cele două mingi de break apărute. Mă rog, vorba vine că „a valorificat”. Gauff a îngropat încă o blănoasă în fileu și cam aia a fost.

Impresia că cele două puștoaice sunt greu de separat a persistat în debutul celui de-al doilea set. La 1-1, Coco și-a făcut rost de prima și singura ei minge de break din meci. A aruncat-o la coșul cu reciclabile, iar de acolo Shnaider s-a cățărat pe un norișor de încredere, de pe care n-a mai coborât. Ajunsă de oboseală, nu doar fizică, americanca s-a tăiat complet și n-a mai fost în stare să țină trena. Riscurile meseriei în circuitul ăsta profesionist, care te toacă mărunt și te seacă de energie fără să-i pese că ai tu numai 20 de ani.

6-1 pentru Diana, care tocmai și-a atașat în CV prima victorie cu o fată din top 10. La cum se arată în ultima vreme, or să tot urmeze succese de tipul ăsta. Până când nu va mai fi cazul, că va ajunge ea însăși printre primele din lume. Așadar, tu de ce nu te-ai ridica din canapea?

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Toronto ATP și Montreal WTA îți sunt oferite de 2Performant.

---

Taylor Townsend – Jelena Ostapenko: 6-2, 6-1

Să o pui pe Leana să joace un meci la vreo 16 ore după ce a terminat altul e ca și cum i-ai semna condamnarea sau ca și cum i-ai nega dreptul democratic la cină. Și așa nu prea se omoară cu alergatul letona noastră dragă, darămite așa, istovită după ce azi-noapte s-a măsurat în tenis cu Paula Badosa.

În fața lui Townsend, Ostapenko a intrat pe teren cu cheful de muncă pe care îl ai luni dimineața, pe ploaie, frig și după un deces în familie. Ca și cum ar fi fost luată cu japca de la siestă, Lenuța a pornit încleștarea cu un game pierdut la 0 pe propriul serviciu, semn că salata aia cu crudități nici măcar nu se așezase bine. Și Townsend s-a încălzit greoi, e adevărat. Și-a cedat la rândul ei serviciul, apoi a mai copt un break, totul cât să ne descrețim frunțile cu un start absolut comun pentru circuitul WTA.

Americanca, din Smyrna, Georgia, e o jucătoare mai de succes la dublu decât la simplu. Iar la dublu, se știe, e alt sport. Poate ăsta să fi fost motivul pentru care miss Taylor a părut inițial cam încurcată că-i singurică în jumătatea ei de teren, deci responsabilă cu fuga-fuga după orice minge. Norocul lui Townsend că s-a recalibrat repejor și a preluat frâiele meciului, împinsă puternic de la spate de Lenuța.

Din al patrulea game al primului set, în care americanca și-a ținut serva, Ostapenko a aruncat prosopul. „Prea mult tenis în 24 de ore”, probabil că a urlat letona către sine, după care a pornit într-o cursă nesăbuită de a încheia meciul în favoarea adversarei. Ce-i drept, și Townsend a rupt norii, mai cu seamă după ce s-a dumirit că orice schimbare de direcție înseamnă punct câștigat pentru ea. Ca să fiu mai exact, Leana a răspuns strict la mingile care au sosit direct la dânsa, în rest le-a urmărit cu privirea cum se prăbușesc în terenul ei, ca și cum ar fi fost stele căzătoare.

6-2, 6-1 și Leana mai sfârșește un turneu care-i cimentează legenda. Urmează un zbor lung către Riga natală, prilej bun de a medita la prestația ei, planuri de viitor și modalități de a-și îmbunătăți jocul.

Glumesc, probabil că va executa carbohidrați și se va uita la seriale.

Peyton Stearns – Victoria Azarenka: 6-4, 4-2 (abandon Azarenka)

Are și ploaia rolul ei la tenis. Fără ea, pesemne că nu s-ar fi cronicărit despre duelul altfel cinstit dintre domnișoara Peyton și veterana Vika. Numai că a plouat strașnic pe Canada, s-a făcut porumbul, s-a făcut și pateul, dar s-a și decalat programul. Și așa au ajuns Stearns și Azarenka să bată mingea ca-n fazele finale, fără niciun alt meci în desfășurare.

Cu alura ei de Ohio mai cel dinspre zona rurală, deși pe certificatul de naștere scrie Cincinnati, Stearns a intețit ofensiva americancelor la Toronto. Sferturile turneului or să arate precum un campionat național al devoratorilor de burgeri din plastic, că se înghesuie acolo jucătoarele din SUA mai ceva decât pe podium la sol. În cazul de față, măcar s-au strecurat acolo pe merit, nu pe contestații și pile.

Meciul s-a încheiat cu abandonul doamnei din Belarus, dar realitatea de pe front e că deznodământul ar fi fost același și dacă ar fi rămas pe teren, neaccidentată. Fără să exceleze sau să fi descoperit brusc un tenis mai bun printre stropii de ploaie, Stearns a reușit să fie mai eficientă. Deși mai tânără cu vreo 13 primăveri, culmea că a știut să iasă mai bine din momentele cheie ale jocului. Ceea ce, în contextul Azarenkăi de azi, a fost suficient.

La 35 de primăveri ale sale, Vika e departe de zilele de glorie și vitejie. Momentele în care era jupână în WTA sunt atât de îndepărtate, încât te întrebi dacă-i vorba despre dânsa ori te păcălește memoria. „Sigur Azarenka a fost pe primul loc în WTA? Ea a luat de două ori Australian Open sau cumva era altă bielorusă? N-o confund oare?”. Întrebări legitime, după ce-i vezi mișcările din 2024. Răspunsul e că ea era, însăși Azarenka, nu ne-am ramolit de tot. Doar că pur și simplu nu pare.