Teleenciclopedia este cea mai longevivă emisiune TV din România. Pe vremea Presupusului, cele 30 de minute săptămânale de Teleenciclopedia făceau senzație pentru că erau unul dintre puținele moduri de a lua contact cu lumea de afară. Documentarele dublate de vocea lui Pittiș făceau ce nu făcea un întreg comandament comunist aciuat la TVR: să strângă lumea de voie în fața televizorului.
Prima ediție a fost difuzată în 1965. Adică acum 45 de ani. Când mama învăța să vorbească iar tata mergea la școală. Tot respectul pentru vârsta emisiunii, dar, așa cum se întâmplă și în cazul oamenilor, vine o vreme când pensionarea face mai mult bine tuturor decât rămânerea în activitate.
Am 12 canale din seria Discovery/Nat Geo/History pe televizor. Acestea sunt, de altfel, singurele pe care le accesez în mod curent. Mi se par oricum prea multe, pentru că niciodată nu apuc să văd tot ce e interesant pe acestea. Adorm pe la 1 jumate cu Bear Grylls, iar seara zappez între posturi pentru a da de ceva interesant. Sunt multe, dar e bine.
În aceste condiții, însă, ce rost mai are teleenciclopedia, un program minunat într-o țară închisă, dar unul redundant și inutil într-o țară care are 24/24 programe profesioniste la dispoziție. Vă întreb: nu e mai bine să se pensioneze, din moment ce e mult prea depășită de situație? Mi se pare că asistăm la o strategie profund românească, regăsită și la stewardesele Tarom, de exemplu: deși țara are atâtea lucruri frumoase și tinere, ne încăpățânăm să păstrăm pe ștatele de plată bătrâne care și-au trăit gloria acum 20 de ani.
Măcar să se transforme în ceva util astăzi. Enciclopedie poate fi și industria IT, până la urmă…
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
