Paris Saint Bulan

Adevărul e că, atunci când a zis că „Fotbalul este un joc simplu, în care 22 de jucători urmăresc o minge timp de 90 de minute și la final câștigă germanii”, Gary Lineker a fost corect aproape la virgulă, ca să zicem așa. A uitat, totuși, să pună virgula aia, adică să adauge un post scriptum important: „asta dacă nu cumva adversarii germanilor au foarte mult bulan”.

Bayern München – PSG 2-3

Pentru că, să fie clar, ce s-a întâmplat la Bayern – PSG nu prea se poate numi ”surpriză”. Surpriză era dacă PSG juca măcar la același nivel cu Bayern, dacă nu cumva mai bine, și o bătea mai clar decât bat parlamentarii AUR câmpii. Așa, a fost doar bulan, iar bulan nu e doar când meciul se termină cu 3-2 pentru tine, dar cu 31 – 6 la șuturi, 86 – 11 la atacuri periculoase și 16 – 1 la cornere, toate pentru adversari. Bulan e inclusiv când joci cu Bayern și fix înaintea meciului li se accidentează probabil cel mai bun atacant din lume, Lewandowski, plus Gnabry, adică probabil încă unul din primii 20 (tot din lume, că doar nu din München). Și, dacă nu credeți că chiar îți trebuie mare bulan ca să-i bați pe nemți (sau, cel puțin, pe nemții ăștia) aflați c-a fost prima înfrângere în Champions League a lu’ Bayern din martie 2019 încoace.

E adevărat și că suntem poate puțin nedrepți cu francezii. Chiar și așa, cu bulanul gros prezent la datorie, oamenii au făcut vreo 5 contraatacuri foarte frumoase, că deh, ei nu știu nici pe departe atât de mult fotbal ca Bayern München, dar mai recuperează pe partea de vrăjeală și șmecherie de stradă. Gen cât te țin un pic de vorbă Gueye și Danilo Pereira (probabil cei mai plictisitori mijlocași din istoria recentă a fotbalului) și te-ntreabă ”où est la gare, monsieur?”, vin bagabonții ăia doi pe furiș și te fac la buzunare, apoi fug de nici n-apuci să-i mai înjuri, dar’mite altceva. Bagabonții fiind, desigur, Neymar și Mbappé, care au dat două pase de gol, respectiv două goluri.

Și uite cum credeam eu că încheiasem studiul de caz cu bulanul, uitând că primul gol al lui PSG a venit după un contraatac Neymar – Mbappé în minutul 3, dar asta la cel mult 30 de secunde după ce Bayern apucase deja să dea o bară.

Golul doi al lui PSG (pasă tot Neymar, finalizare Marquinhos) și cele două cu care a egalat Bayern nu mi s-a părut c-ar fi fost pe măsura meciului. Adică fuseră niște goluri banale, acolo, aș zice niște goluri care aproape că n-au contat, pentru că ce a contat cu adevărat este că înainte, după și chiar în timpul golurilor ălora a atacat Bayern-ul de ziceai că revedem seria de invazii-fulger de la începutul ultimului război mondial. Noroc că linia aia Maginot s-a mai întărit după ce l-a pus pe Navas în poartă. O mențiune specială pentru costarican, chiar așa, că omul a avut 11 șuturi apărate ieri, după ce în etapa trecută, cu Barcelona, avusese 9. Prin comparație, marele Neuer a luat 3 goluri din 5 șuturi aseară (nu mai zicem că PSG-ul a avut și două goluri anulate, deci de fapt ar merita să spunem că Neuer a luat 5 din 7).

Mi se pare totuși demn de menționat golul victoriei, marcat de Mbappé la 2-2, într-un moment în care lumea care se uita la meci nu putea cădea de acord într-o singură privință: oare se va termina 4-2 pentru Bayern sau, din contră, se va termina 5-2 pentru Bayern? Ei bine, a fost 3-2 pentru PSG. Pentru că bietul Boateng a avut ghinionul să se facă de râs și împotriva celui de-al doilea superfotbalist din istorie (că doar v-amintiți ce pățise nefericitul cu Messi). Aseară, omul a încercat să se apere la Mbappé, a fost convins c-a blocat colțul scurt (și chiar l-a convins și pe săracul Neuer că-i blocat, nu mai zic), dar a luat patru chestii în același timp, adică la același șut: a luat țigări (pentru că l-a trimis Mbappe după ele), a luat craci, a luat gol la scurt și a luat… Mă rog, hai să n-o mai zicem și pe-a patra, chiar n-are rost.

FC Porto – Chelsea 0-2

Bănuiesc că oamenii din Italia au programat Juventus – Napoli cam la aceeași oră cu Porto – Chelsea ca să nu fie nevoiți, în loc să se bucure de el, să-l interneze pe bietul Cristiano la nebuni. Chiar nu știm ce-o fi în sufletul celui mai motivat, dar și al celui mai ofticos fotbalist din istorie, când știe că l-a scos o echipă de duzină ca Porto. Însă știm sigur că dac-ar fi văzut echipa aia de duzină bătută clar acasă de Chelsea, se lăsa cu mii de abdomene la nervi. Și abdomenele la nervi nu-s bune, noi de-aia nici nu facem.

Pentru cine n-a văzut meciul, adică pentru toată lumea, să știți că Chelsea a meritat să bată pe Porto aproape cât a meritat și PSG să bată pe Bayern. Adică nu prea. Dar măcar golurile englezilor au fost unt pe pâine, primul după o preluare de-a dreptul nesimțită a lui Mount, al doilea după o fugă la fel de ireverențioasă (și la fel de frumoasă) a lui Chilwell.

Bine, să închei, zic, într-o notă non-hateristică și necaracteristică și să admit că victoria lui Chelsea n-a prea avut de-a face cu bulanul. Nu de altceva, dar în 9 meciuri de Champions League oamenii au primit doar două goluri. Deci n-or fi ei chiar Știința Craiova, care-a primit ZERO goluri în ultimele 11 meciuri din prestigioasa Ligă I, dar nu-s nici atât de răi băieții, merită și ei o amărâtă de semifinală Champions League, mai ales că titlul în România oricum n-au șanse să-l obțină vreodată.

Andrei Manțog

Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.