- A fost o zi în care meciurile de la Australian Open au fost afectate crunt de temperatura care a atins 40 de grade
- Ana Bogdan se califică în turul al treilea la prima sa participare la Australian Open: 1-6 6-2 6-3 contra kazahei Putintseva.
- Sorana Cîrstea, eliminată de Safarova în două seturi: 2-6 4-6.
- Rojer și Tecău trec în turul al doilea la dublu.
- Simona Halep o bate fără emoții și dureri mari la gleznă pe Genie Bouchard: 6-2 6-2
- Eliminări-surpriză: Muguruza (vs. Hsieh) și Konta (vs. Pera) ies încă din turul al doilea.
- S-a stabilit meciul turului 3 la feminin: Sharapova – Kerber.
- Novak Djokovic trece de Monfils într-un meci afectat de căldură.
- Tennys Sandgren îl elimină ușor pe un Stan Wawrinka fără energie în baterii: 6-2 6-1 6-4
Vedeți voi: deși scriem cronicile astea încă de prin 2014, de pe vremea în care Brazilia lua cârcă vreo 7-1 cu Germania la fotbal, nu ne-am învățat încă minte și continuăm să cobim ca ultimii pensionari care închid Cișmigiul înainte de stingere. Acum câteva zile ne plângeam în fața zecilor de mii de cititori (sunteți peste 10.000 pe fiecare cronică, deci ne calificăm) adunate aici că viața nu-i corectă. Și că nu e chiar ok ca unii să joace tenis de plăcere pe bani la căldurică și cu o șleahtă de copii de mingi gata să le aducă prosoape înmuiate în gheață, banane, aur și gheișe în timp ce alții se trezesc cu noaptea-n cap pe zăpezi cât casa doar ca să-i vadă și să scrie despre ei sau ele în timp ce cititorii îi iau la ștangă cum că de ce nu vorbesc despre TOATE meciurile zilei.
Și am cobit, oameni buni. Am cobit crunt și natural, fără monoglutamat adăugat. Pentru că azi s-a întors roata. În timp ce noi ne-am trezit dintre plăpumioare pufoase, am tras ceva călduț pe noi și am făcut gestul crunt de a încălța niște papuci ca să rezistăm nopții atroce cu ceaiul la distanță de o mână întinsă leneș, oamenii ăștia au jucat tenis la 40 de grade (70 pe alocuri la nivelul asfaltului) în condiții despre care trimișii speciali cronici.ro la Melbourne, adică toți spectatorii care au fost acolo și s-au îndurat să scrie câte ceva pe Twitter, spuneau că au fost studiate atent de trimiși special ai iadului pentru “modernizare și tehnologizare”.
Și chiar dacă mai că nu-ți vine să crezi că tu trebuie să râcâi gheața de pe mașină în timp ce altora li se topește părul axilar (Rafa, nu despre tine-i vorba, curajosule), imaginile venite dinspre Australia în special la Djokovic cu Monfils ne-au lămurit complet: a fost magmă. Atât de cald, că francezul nu s-a sfiit să-și toarne tone de apă rece cu gheață pe mufarină la fiecare schimb de teren între game-uri în care acesta s-a ținut în picioare doar pentru că talpa pantofilor de tenis e mai lată decât a încălțărilor normale.
Anyway, să nu ne mai lungim cu explicațiile, a fost cald ca dracu’. Iar căldura asta le-a cam cântat marșuri funebre unor favoriți, în special în turneul fetelor. Dar pentru a le face pe plac cititorilor care vor să afle informații fripte despre toate meciurile jucate la Australian Open, deschidem meniul à la carte și vorbim puțin despre fabulosul meci dintre argentinianul Nicolas Kicker (93 ATP) și slovacul Lukas Lacko (86 ATP), care a deschis ziua a patra de la Melbourne.
Aceste texte îți sunt oferite de:
Ana Bogdan – Yulia Putintseva 1-6 6-2 6-3
Glumeam cu Kicker și Lacko, doar nu credeți că am luat-o razna să ne trezim la ora două, deodată cu huhurezii, pentru băieții ăștia. Respect pentru Kicker pentru că s-a calificat în turul al treilea și la revedere, ne așteaptă Ana Bogdan pe turnantă.
Ana are doar 25 de ani, e în generația Simonei și s-a pus cu burta pe manualul de tenis undeva pe la mijlocul anului trecut, când a început să-și sape ușor galerii pe drumul dinspre subsoluri spre luminile de pe terenurile grand slam-urilor. A ajuns undeva aproape de locul 100 WTA, a atins turul 3 la Roland Garros, a pus câte-o piatră la temelia celorlalte două slam-uri ale anului trecut, iar acum, după ce s-a calificat în turul al treilea la Australian Open, reușește în mod oficial să rupă cordonul forțelor de ordine imaginare și ajunge undeva spre locul 90. Deocamdată.
Embed from Getty Images
Dacă n-ați urmărit-o pe Ana pentru că sunteți ocupați cu inundația simpatică și colorată de românce care intră în Top 100, vă spunem noi cum stă treaba: Ana e un soi de mașină de tenis care lovește mingile cu ură proletară. Văzută din tribune, fata asta e o plăcere pentru oricine, pentru că nu-i stilul de jucătoare care să aștepte la perete să fie mitraliată doar pentru a se feri de gloanțe și a câștiga pentru că adversarul a rămas fără muniție. În plus, e și tipul de femeie care-și va aduna fan club internațional după ce-i vor intra pozele prin site-urile de știri de-afară, pentru că-i perfectă pentru reclamele la rochițe, manșete, rachete, șosete, apă minerală, ceasuri și în general la orice produse care au nevoie de o față simpatică și de un corp sănătos pentru a vinde en gros și en detail. Dar atât despre asta, că intră Norris Măgeanu cu mașina de raliu în noi.
Ana avea însă o mică problemă: la fel care majoritatea jucătorilor care dau în ele de le clănțăne țeasta, există posibilitatea ca, în lipsa unui fine tuning serios, multe dintre mingile aparent ușoare să eșueze în afara terenului. Și așa pierzi meciuri cu d-alde kenyenii care nu fac altceva decât să ți le așeze pe tavă, văzând că tu ai busola defazată. De altfel, Anuța zicea chiar ea că are nevoie de răbdare în joc pentru a crește. În traducere liberă: le rupi fâșu’, da’ după ce te așezi tihnit în prispă ca Moromete și-i iei pulsul wireless adversarului.
Embed from Getty Images
Ei bine, fix asta a făcut Ana a noastră în meciul cu Putintseva, o rusoaică de 23 de ani care înoată deocamdată în ape călduțe la mijlocul Top 100, dar care a câștigat ultimul turneu prin 2012, pe când era minoră și nu avea voie să pună gura pe vodkă. Oficial. Doar e rusoaică. După ce Putintseva s-a lăsat pe meci, a luat primul set în mai puțin de juma’ de oră și avea 2-0 în al doilea, Ana a pus trenul pe șine și i-a băgat zăpada în șanț vecinei de palier după două seturi câștigate pe alocuri cu relaxarea unei jucătoare de Top 10.
Vine însă Madison Keys în turul al treilea. Americanca nu e neapărat vreun monstru cu overgrip roz, dar face parte din grupul ăla de jucătoare peste care nu vrei să dai atunci când deschizi grăbită ușa de la toaletă. În plus, vine după un 6-0 6-1 terminat în doar 41 de minute cu Alexandrova, deci va fi odihnită. Nu că asta ar fi neapărat o armă împotriva șarjelor semiautomate. Poimâine aflăm ce și cum.
Sorana Cîrstea – Lucie Safarova 2-6 4-6
Dacă Ana Bogdan a avut răbdare cu mingile alea și a dus căruța la moară în final, Sorana se bazează mai mult sau mai puțin pe același stil, doar că uită mai mereu acasă borcanul cu temporizare și gătește cu ce are. Adică ori bagă varza-n butoi și-o îndeasă de nu-nțelege adversara din ce direcții vin bobârnacele, ori sparge ouăle pe gresie aruncându-le de sus și așteptând cumva să sară înapoi.
Ei bine, Sorana a mai avut un os în gât în meciul cu Safarova. Mă rog, Šafářová, dacă ar fi să căutăm de fiecare dată prin catacombele tastaturii toate diacriticele limbii cehe. Serviciul n-a prea ajutat-o pe a noastră. La finalul primului set, Sorana avea un procentaj de doar 32% pe primul serviciu, o valoare care în tenisul mare e echivalentă cu un motor în flăcări în primul tur al cursei de 24 de ore de la Le Mans. Paralele și metafore inedite, dar absolut potrivite dacă ne gândim că băieții de la Porsche sunt cei care vă oferă aceste texte.
Embed from Getty Images
Lucrurile nu au mers prea bine pentru Sorana nici în setul al doilea. Deși a reușit să așeze contorul pe serviciu și n-a mai suferit pierderi pe rețea, Sorana a suferit la materia la care rămâne de obicei corigentă atunci când pierde pe mâna ei: raportul 22-30 dintre loviturile câștigătoare și greșelile neforțate. Dacă ați ajuns pe acest text venind dinspre fotbal (nimeni nu-i perfect, e ok), e ca și cum o echipă s-ar aștepta să câștige având mai multe pase greșite decât reușite. Sau mai multe autogoluri decât goluri. Ați prins voi ideea.
Rojer/Tecău – Duran/Molteni 6-4 6-3
Ieri știm deja că Florin Mergea acasă împreună cu noul coleg de garsonieră nemobilată, dar trasată frumos cu vopsea pe cimentul din Melbourne. Astăzi a răsărit însă soarele și pe strada noastră, pentru că în competiție a intrat cuplul Rojer-Tecău, una dintre cele mai sudate echipe de dublu din circuit. Sudură cu argon, de calitate superioară, nu glume lipite cu cositor. Băieții ăștia joacă de atât de mult timp împreună (de prin 2013, mai exact), încât au avut timp să câștige niște Grand Slam-uri și să ajungă în vârful clasamentului mondial, rezultate cu catât mai valoroase cu cât s-au întâmplat într-o perioadă care s-a suprapus cu cea în care frații Bryan se aflau în transă.
Embed from Getty Images
La Melbourne a fost relativ ușor pentru băieții noștri (Rojer știe probabil pe de rost rețeta de mămăligă cu brânză și jumări, deci nu mai insistăm asupra acestui aspect), pentru că s-au întâlnit în primul tur cu Guillermo Duran și Andres Molteni, doi argentinieni care te sperie când le vezi steagurile agățate de nume până când îți dai seama că nu suntem la fotbal și că nu îl au pe Messi să le paseze decisiv. 6-4 6-3 și la vestiare, că începea să se facă cald.
Simona Halep – Genie Bouchard 6-2 6-2
Deși probabil ne vom atrage criticile criticilor de tenis din România, nu vom insista major asupra meciului pe care Simona Halep l-a jucat contra lui Genie Bouchard, canadianca născută talent și aflată într-o continuă comă sportivă de vreo doi ani, de când s-a prins că poate să facă mai mulți bani în reclamele la bănci și bluzițe decât transpirând mai mult de trei-zile la turnee. Așa că Eugenia s-a conformat noului trend și participă în general la turnee ca să semneze condica, face două-trei antrenamente cu public și apoi pleacă la Montreal ca să mai filmeze patru spoturi și să se ia de coapse cu d-alde vreunul care o invită la masă pe Twitter.
Embed from Getty Images
În aceste condiții, singura adversară a Simonei în meciul de la Melbourne a fost propria-i gleznă, o parte a corpului care a cerut autonomie și a decis s-o ia pe propriul drum în meciul din primul tur cu localnica Destanee Aiava. Nu știam exact la ce să ne așteptăm și – sincer – ne puteam aștepta oricând la o retragere sănătoasă a Simonei din turneu la cum a arătat pe imagini contorsiunea aia, așa că am răsuflat ușurați când am văzut-o pe-a noastră pășind pe arena centrală relaxată și calmă, de parcă mergea la shopping.
După câteva schimburi de mingi din primele game-uri ne-am convins că totul e în parametri: Simona zburda pe teren de colo-colo ca mingea de flipper între resorturi, în timp ce Genovevei îi rămânea să admire toate forehand-urile de tip cârlig și reverurile împușcate în lung de linie prin care a noastră își aduna zestre. A fost o victorie cum ar trebui să arate orice meci al numărului 1 mondial: rezolvată cu sângele rece pe care-l ai când bagi pâinea în gălbenușul unui ou.
Embed from Getty Images
“Am simțit durerea, dar nu m-am gândit la ea, am vrut doar să câștig”, a zis Simona la final, după care a băgat supozitorul: “Pentru că Darren e australian, mă simt și eu puțin australiancă”. A noastră începe să fie șefă pe marketing, vă zic. Nu ne va fi mare mirarea dacă nu-și face firmă de echipament sportiv ca să le arate ălora de la Adidas cum se lovește mingea cu lift.
Novak Djokovic – Gael Monfils 4-6 6-3 6-1 6-3
Păi să nu înjuri căldurile mamii lor? Ba să le-njuri, prietene, pentru că un meci care se anunța ca un bilet VIP la parcul de distracții s-a transformat din cauza zăpușelii de la Melbourne într-un soi de tenis de anduranță în care a câștigat cel care a reușit să stea mai mult pe propriile picioare.
Niciunul dintre cei doi eroi al meciului de azi nu mai are nevoie de prezentări și CV-uri trimise pe mail la angajator. Nole tocmai ce-a revenit după o juma’ de an în care și-a plimbat cotul în lesă prin geriatrie (vă așteptați s-o dau pe-aia simplă cu “l-a durut în cot”, dar aici nu merge cu de-astea atât de uzate și tocite, prieteni, mă mir că nu v-ați prins până acum), în timp ce Monfils este Monfils: joacă tenis și pare atletul perfect, dar la nevoie poate fi Ronald McDonald corcit cu Bob Marley și Micutzu. O rețetă care pare complexă și multiculturală, dar din care iese de fiecare dată fix Gael în diferite nuanțe de comportament, deci nu contează cantitățile exacte.
Embed from Getty Images
Sincer, ne așteptam cumva ca Monfils să înceapă jocul lansat, iar asta s-a și întâmplat. Nole a părut ușor depășit pe turnantă de elanul francezului și ne-a fost evident că industria de mașini franceză e gata să depășească o Zastava aparent ruginită și care a prins niște benzină proastă anul trecut. Treaba e că pe Gael l-a lovit crunt tata Celsius în moalele capului fix atunci când părea mai răzvrătit, iar din titirezul care a terminat setul întâi în plin triplu Rittberger s-a ajuns la un Monfils care părea un prosop ud lăsat să atârne pe asfalt. S-a ajuns la temperaturi de Sahara, în care jucătorii trăgeau de ei să lovească mingea la 70 de grade la nivelul solului, chestie care nu te prea ajută când aerul din jur e oricum luat de gurile cască din tribune care poartă arogant șepci și se ascund la umbră cu limbile răcorite de băuturi reci.
Embed from Getty Images
În ciuda faptului că mulți jucători le-au cerut organizatorilor să oprească meciurile jucate la 39 de grade în aer, băieții de la butoane le-au explicat cum că regulamentul spune ceva de 40 de grade, deci la revedere, dă-i cu play și cu avertismente pentru tragere de timp la serviciu lui Djokovic, de era să le mute Nole dinții cu racheta. “Păi și copiii de mingi, săracii? La ei vă gândiți?” a sunat o altă întrebare venită pe țeava internetului. “N-ai tu treabă, tati, ăștia-s crescuți cu diavoli tasmanieni și șerpi prin bucătărie, rezistă și la atac nuclear”, au răspuns organizatorii.
Embed from Getty Images
Și uite-așa, cu Bethanie Mattek-Sands oferindu-le consultanță online din cârje ălora de la Australian Open, meciul a continuat, Monfils a aruncat pe el 9 tone de apă aproape înghețată la fiecare schimb de terenuri, iar Nole s-a prins că dacă-i dă mingile înapoi francezului, ăsta le varsă pe toate afară. Și așa s-a întâmplat, iar meciul a fost câștigat de tipul care la final a reușit să rămână cu măcar 1% baterie. Adică Nole, care după partidă a amenințat că se aruncă în prima cadă cu gheață pe care-o găsește în cale. Monfils nu mai era pe teren, pentru că se scursese printre pernele de pe bancă.
Embed from Getty Images
Alte povești interesante din marsupiu:
- Apropo de McDonald: pentru că ieri am trimis ziarul la tipar înainte de încheierea ostilităților, n-am apucat să vă povestim despre meciul-fluviu dintre Grigor Dimitrov și americanul Mackenzie Mcdonald. Un tip de care n-a auzit mai nimeni până acum și care n-are legătură cu mascota galbenă, dar care l-a ținut pe bulgar 3 ore jumate pe teren într-o partidă în care i-a luat vecinului chiar și un set la zero. S-a terminat 8-6 pentru Dimitrov în decisiv după o partidă despre care Grigore al nostru a spus că a fost una pozitivă exclusiv prin prisma rezultatului, cum ar spune antrenorii români școliți în comunism. Altfel spus, n-a jucat nimic, că doar nu era să-l scoată degeaba în decor numărul 186 ATP. În fine, omul are 22 de ani, deci probabil vom mai auzi despre el de acum înainte.
Embed from Getty Images
- N-am amintit până acum de fratele Del Potro pentru că argentianul știe să-și câștige meciurile discret, tactic, elegant. Dacă nu avea doi metri și fața aia de copil, puteai să juri că e din Mafie. În fine, suntem nevoiți să-l lăudăm pe Delpo pentru faptul că i-a obligat cumva pe ăia de la Nike să-i dea un echipament de culoare neutră, fiind unul dintre singurii jucători aflați sub tutela americanilor care nu apare pe terenurile de la Melbourne acoperit în fondant roz. În turul al doilea, omul nostru a bătut la rusul Karen Khachanov în patru seturi în care s-au dat bătălii grele: 6-4 7-6 6-7 6-4.
- Ziua de la Melbourne a început cu o surpriză majoră. Dacă ar fi să rămânem obiectivi, așa cum ne-am dovedit de fix trei ori de-a lungul timpului în ultimii ani de cronici, am spune că Johanna Konta (10 ATP) a fost învinsă surprinzător în două seturi (4-6 5-7) de americanca Bernarda Pera, o tipă de 23 de ani care a ajuns pe tablou după ce a pornit din meandrele calificărilor. Dar nu vom fi obiectivi, ca de obicei, și ne vom aminti de celebrul sfert de la Wimbledon contra Simonei, meci care a avut darul de a o așeza pe Johanna – o fată care altfel e o britanică get-beget, adică simpatic de arogantă – în vitrina personajelor sportive iubite până la refuz de români, alături de Urs Maier, Ostapenko, Kennet Andersson și Alibec. Deci am scăpat de Konta, prieteni, liber la găsit alți antihriști.
- Dar n-a fost tot. La doar câteva ore distanță, Garbine Muguruza (favorită 3) a fost trimisă la pescuit de tapas de Su-Wei Hsieh, o doamnă de 32 de ani din Taiwan care de obicei cară racheta la dublu și care a avut vârful de carieră acum vreo 5 ani, când a ajuns pe 23 WTA. Muguruza n-a părut foarte afectată, mai ales că are antecedente cu eliminări din faza precambriană a competițiilor mari. Până una-alta, Simona a mai scăpat de o amenințare la locul 1 mondial, oricât de cinic ar suna asta.
- Una e să-l bați pe Stan Wawrinka la turneul la care elvețianul a câștigat primul său titlu de Mare Șlem, alta e să-l bați când te cheamă fucking Tennys. Pentru că așa i-a pus nume familia Sandgren copilului care la 26 de ani, fără nicio reușită majoră în spate, reușește să se califice în turul al treilea la Australian Open. Bine, trebuie spus că Stan a părut fie supărat pe viață, cum a mai fost, fie în formă îndoielnică, cum a mai fost, fie bolnav, cum a mai fost. Cert e că jocul lui Wawrinka a fost vecin cu gripa, iar parte din treaba asta e datorată în mod evident stratului adipos care se adună ușor-ușor în six-pack-ul niciodată foarte bine definit al lui Stan. A fost 6-1 6-2 6-4 pentru Tennys Sandgren, care pe lângă norocul de a da de un Stan în stare de pace absolută a luat și un 6/49 serios, pentru că în turul al treilea va juca cu neamțul Maximilian Marterer, locul 94 ATP, proaspăt căpăcitor al lui Verdasco.
Meciuri de văzut la Australian Open în ziua a cincea (vineri, 18 ianuarie)
M. Kostyuk – E. Svitolina (03:15)
K. Bertens – C. Wozniacki (12:00)
J. Ostapenko – A. Kontaveit (12:00)
G. Dimitrov – A. Rublev (05:30)
N. Kyrgios – J. Tsonga (10:00)
R. Nadal – D. Dzumhur (10:00)
Niculescu/Begu – Moore/Perez (02:00)
Olaru/Savchuk – Safarova/Strycova (04:00)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
