E clar că, dacă ați plătit abonamentul de 6000 de euro pe lună la cronicile noastre și le citiți din scoarță-n scoarță, așa cum se cade, știți că acest text nu ar fi trebuit să existe. În cea mai recentă cronică de la Mondial, cea de după carnavalul camuflat dintre Spania și Portugalia, vă povesteam câte tone de somn am ratat în ultimii ani din cauza meciurilor pe care trebuie să le disecăm ca pe șoareci aici. Tot acolo vă ziceam că la World Cup vom juca pozițional, ca Tata Puiu, ronțăind cronici ceva mai rar, pentru că avem nevoie de oxigen ca să nu explodeze furnalele între două Grand Slam-uri (Si-mo-na!).
Da’ poți să te-nțelegi cu Messi, Hummels și Neymar? Nu poți. Nu poate omul să bage mufa-n pernă și hop, ratează Messi penalty cu Islanda și zbârnăie notificările ca bursa de pe Wall Street, telefoanele se topesc, se umple căsuța de mesaje, iar fabrica de meme bagă zeamă la foc automat. Driblezi cumva toate astea, bagi un călcâi, le treci mingea printre craci tuturor și, pe când începi iar să visezi transpirat cum Bogdan Stancu ratează penalty în finala Mondialului, vin nemții și-ți virează o cremalieră peste gleznă de stă Imperiul Aztec în cap. Apoi vine Neymar și face egal cu Elveția, ca prăpădiții ăștia ai noștri acum doi ani la Euro.
Așa că lăsăm somnul, ne punem hainele de duminică, urcăm pe taste și-i dăm talpă-n întuneric. Nu se mai poate, țara are nevoie de noi.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Germania – Mexic 0-1
Băi, cum accentua lumina reflectoarelor bărbia aia ascuțită ca lama de topor a lui Toni Kroos. Ați văzut-o? Era la momentul imnurilor. Și cât de mândru era fratele Neuer cu banderola aia aburcată pe deltoid pentru că s-a putut încălța în sfârșit cu ghete după vreun an în care a purtat în picioare doar papuci din burete cu Mickey Mouse din cauza degetului trotilat. Și câte amintiri întorceau tricourile retro cu design care evocă penalty-ul ăla din 1990 cu care Brehme l-a băgat în depresie pe regele Diego de nu l-a scos ulterior decât cocaina. Și cum sună imnul nemților, care ne aduce aminte de Schumacher pe podium, #getwellsoonMichael.
Embed from Getty Images
Și cum lucește stickerul ăla auriu montat între sfârcurile jucătorilor, să știi cine-a bătut Brazilia cu 7-1 la ea acasă, de plânge și-acum pe ascuns, pe timp de noapte, Isusul de la Rio. Și cât de atlet e Joachim Low la cele aproape șase zeci de ani (Viorica represent). Și cum s-a calificat Germania la Mondialul ăsta, câștigându-și toate meciurile la diferențe de scor de rugby, de-au zis ăia de la FIFA că or fi uitat jocul să mute jocul pe nivelul World Class și i-au căutat la emisii, să vadă dacă au vreun soft interzis prin șort.
Ce tablou ideal, oameni buni. Ce peisaj paradisiac, ce fotbal splendid, ce lume bună, ce costume la dungă!
Embed from Getty Images
Băi, și-ncepe meciul. Și hop, apar în cadru niște băieți în verde. Păi stați, fraților, ăștia ce caută aici? Nu era vorba de alb impecabil și de sfânta matematică pe care n-o poți contrazice cu flori și prăjituri și metafore și călcâie? Și ce vor verzăciunile astea de aleargă atât de mult? Și cum fac ei de transformă apărarea nemților în perete din polistiren expandat prin care intri ca prin perdea?
Embed from Getty Images
Au existat momente în meciul din Germania și Mexic în care partea dreaptă a apărării nemților părea un senzor comandat din China pe care au uitat băieții să-l programeze înainte să-l arunce în teren. Alergau mexicanii de mâncau pământul câte 3-4 în atac contra 2-3 nemți, de zici că se filma documentar la granița cu SUA. Jucau Hummels, Boateng și Kimmich atât de prost, încât li s-au umplut telefoanele cu mesaje de la Giovanni Becali, care le făcea oferte de impresariat promițându-le că le poate asigura posturi de titulari la Gaz Metan Mediaș. Așezați strămoșește în straturi, ca cremșnitul, mexicanii i-au lăsat pe nemți să lege tușele cu pase și să tragă la poartă și au apelat din când în când la metoda aztecă de contraatac, înfigându-le nemților țurțuri reci în inimile lor de gheață.
Embed from Getty Images
La un astfel de contraatac au spart mexicanii blocul motor. Se făcea prin minutul 35, moment în care era deja destul de clar că nord-americanii puteau să aibă lejer un 2-0 după câteva faze în care-au ratat senin, ca Vlădoiu pe vremuri. Cu toate astea, Hummels s-a trezit că a călcat pe banda de alergare pe la mijlocul terenului între două pase mexicane, iar oamenii au profitat de faptul că Boateng s-a simțit brusc ca iepurele între faruri și au marcat prin Lozano (VIDEO), care înainte de a proțăpi mingea pe scurt l-a descălțat din gleznă pe marele Özil, venit de urgență cu Smurd-ul în ajutorul sângerândei apărări nemțești.
A fost un gol la care mexicanii s-au bucurat moderat, ca orice națiune latină.
Embed from Getty Images
Motorizați mental de proverbe și zicători care-i dau pe nemți câștigători indiferent de cine-și varsă plămânii pe teren, ne așteptam ca agregatele germane să pornească cu vuiet, precum uzina la apăsarea unui buton, și să măture mexicanii cu furtunul de pe gazon. Nu știm dacă pentru că-s uzați, bătrâni sau pur și simplu fără chef, dar nemții au reacționat ca apa carbogazoasă când arunci în ea apă plată. În loc să le sară țandăra, le-au sărit bateriile. Așa că meciul a continuat în același ritm și după aceleași premise.
Embed from Getty Images
Bineînțeles că, ținând mingea în posesie ca pe brichetă, nemții au avut și ocazii. Kroos a fost aproape s-o storcească din lovitură liberă, dar Dumnezeu a fost teotihuacán și n-a intrat (VIDEO). Apoi, în a doua repriză, când germanii s-au prins că pentru a-și regla jocul au nevoie mai degrabă de cheia de cinșpe decât de sfaturile leneșe ale lui Löw, a intrat pe țeavă Guillermo Ochoa, un tip care e clar că deține superputeri. Una dintre ele e superputerea de a dispărea de pe radar timp de patru ani și de a cădea ca Superman în mijlocul acțiunii fix la Mondiale, când tot păsăretul halește fotbal ca pe porumb. Cealaltă superputere, strâns legată de prima, e cea prin care transformă frezele storcite ale adversarilor cu imagine de statuie în fân uscat, scoțând mingi și peri albi în ritm de mitralieră.
Embed from Getty Images
S-a întâmplat și cu Germania între alte câteva contraatacuri pe care colegii Vela și Layun le-au transformat în maculatură. Ba chiar mexicanii și-au permis și aroganța de a-l băga în teren pe Rafa Marquez, un tip pe care-l știm de pe la Barcelona pe vremea în care pe Camp Nou pășteau pacifist dinozaurii. La 39 de ani, omul a bifat al cincilea campionat mondial la care joacă, o performanță care-l bagă pe Marquez într-un cadru mai mult decât onorant, alături de Lothar Matthäus. Că Buffon n-a intrat pe teren în 1998, ca să adune și el 5 talăngi.
Embed from Getty Images
S-a terminat 1-0 pentru Mexic și nimeni nu a avut puterea de a contesta rezultatul, chiar dacă nemții au avut 66% posesie și dublul șuturilor pe poartă. Dar, dacă ești mexican, ai de ales: vrei să domini Germania, să ai posesia și să tragi mai multe șuturi pe poartă, dar să-ți iei bătălie cu 4-1, cum a făcut Mexic anul trecut la Cupa Confederațiilor? Sau să bați cu 1-0 și să-i lași pe germani să paseze, ca să aibă cu ce să se laude când le cere Merkel datele telemetrice la verificat? Exact asta credeam și eu.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Brazilia – Elveția 1-1
N-a trecut decât o oră de la momentul în care Germania își îndoia din nou baioneta la intrarea în Moscova, și 23 din cei 48 de milionari din Brazilia se pregăteau să le spargă cifrul bancherilor elvețieni. C-așa-i fotbalul: chiar dacă vezi că toți stâlpii din jurul tău se clatină sub topoarele națiilor cu tradiție de jumătate de deceniu în fotbal, ai impresia acută că Isușii de prin tatuaje te ajută de fapt pe tine și numai pe tine, așa cum cred românii că toate caricaturile lumii-s despre și pentru ei.
Până la meci, însă, vă invit să râdem cu oamenii de la TVR.
Bun. Brazilienii ăștia, pe care mulți îi vedeau învingători cu cel puțin 73-0 cu Elveția, n-au fost azi mai mult decât rezultatele încurcișării forțate ale fotbalului jucat anterior de nemți (după joc) cu un peruș (după look). Frezați, desenați și pensați de parcă urmau să joace în Campionatul Mondial de Shoturi și Harneală din Loft, brazilienii au impresionat major cu fentele pe metru pătrat, pasele cu călcâiul spre propriul careu și cu un joc care a funcționat întrucâtva la parametri până la primul gol. Că asta au făcut brazilienii în plus față de vecinii nemți de suferință: au marcat primii, ba chiar l-au pus pe Coutinho, singurul băiat brazilian cu față care-i permite să treacă de un interviu la multinațională, să bage ghemu’-n vinclu cu un șut care ne-a amintit că ne uităm la un meci al Braziliei, nu la Mireasă pentru fiul meu (VIDEO).
Embed from Getty Images
Problema cu elvețienii ăștia e că au un stil foarte ciudat de a apărea de nicăieri fix când par uscați și buni de trimis la casat. A început Federer la startul sezonului 2017, când le-a dat cu tenisul peste ceafă la Australian Open, deși venea după un sejur lung prin spitale și azile. A continuat tot Federer chiar azi, când după ce-a sărit sezonul de zgură s-a dus pe iarba de la Stuttgart și le-a jupuit pieile mânjilor de prin turneu, circuitul fiind închis de Naționala de fotbal, care a egalat Brazilia după un corner, cu capul (VIDEO). Un gol la fel de frumos ca freza lui Neymar, care zici că-i tenia pe care-o țineau ăștia însăilată într-un borcan în laboratorul de biologie pe vremea liceului. Dar, altfel, gol eficient și calculat, caracteristici din ce în ce mai evidente pentru jocul elvețienilor. Nu degeaba vând ăștia ceasuri de 100.000 de euro bucata.
Embed from Getty Images
Ca să vă faceți o idee despre ce vorbim, oamenii au o singură înfrângere în ultimele 20 de meciuri oficiale printre care se numără și egalul ăla de la Euro 2016 cu România lui Bogdan Stancu. Care, apropo:
La 1-1, brazilienii au început să simtă toate degetele adversarilor pe umeri și să se arunce-n careu cum sare popcornul din oală, dar și să salte mingile-n careu cu speranța că unul dintre ei o inventa vreo foarfecă sau vreun procedeu nou și numai bun de replicat prin reclamele epocii. Însă, cu un Neymar care a jucat de cât au costat hârtiile pe care s-a semnat contractul prin care-a fost cumpărat cu 222 de milioane de euro de la Barcelona, Brazilia a decis spre final s-o lase pe altă dată și să mai bage o fisă cu păcătoșii din Costa Rica sau Serbia, că ăia n-au cruci prin steaguri. Doamne-ajută, practic.
Embed from Getty Images
Argentina – Islanda 1-1
Nu știu cum sunteți voi, da’ eu nu pot să-l văd pe Messi cu cearcăne, căzut pe gânduri și preocupat. E clar că există undeva un switch pe sternocleidomastoidianul omului prin care băiatul ăla care plutește pe teren la Barcelona și se bucură cum ne bucuram noi de portocale de Crăciun în comunism se transformă la meciurile Argentinei într-un tip bărbos-roșcat de 1.70 care driblează cu mingi medicinale prinse de gleznă. Și care, atunci când decide totuși s-o ia spre poartă, pare că se lovește dinadins de toți adversarii și ricoșează din ei ca bila de flipper din țintele alea colorate care-o trimiteau tot timpul printre palete, sta-le-ar în gât de sadici ălora care-au inventat treaba asta.
Embed from Getty Images
Și joacă Messi tot meciul cu moaca aia tristă și acră, supărat pe viață, de zici că-i un licean care-a văzut rezultatele la Bac și și-a dat seama că trebuie să zugrăvească toată vara. Îți dorești să dea un gol, să inventeze o pasă, ceva, să-i înflorească un zâmbet pe față, că prea seamănă cu Van Gogh în autoportrete. Minus pointilismul, că acum vedem totul HD, trăiască televiziunea română liberă.
Embed from Getty Images
În meciul cu Islanda, Leo nu doar c-a jucat anemic tot meciul, da’ a și intrat sub autobuzul Cristianiștilor după ce a bătut aproximativ extrem de prost un penalty în a doua repriză, la scorul de 1-1 (VIDEO). Vă dați seama: ălalalt a dat 3 castane cu ditamai Spania, ăsta n-a fost în stare să bage găina-n coteț de la 11 metri. “Să-l omorâm în pietre”, strigau în cor vocile celor cu memoria mai scurtă decât a votantului român.
S-a și terminat 1-1, deși argentinienii mai aveau puțin și inventau fotbalul în care 21 de jucători se înghesuie în careul de 16 metri al islandezilor, încercând să: 1. Găsească mingea prin densitatea aia de picioare; 2. Găsească o metodă prin care să nu intre în lupte corp la corp cu islandezii, de care te lovești ca hidrobicicleta de USS Gerald Ford; și 3: O bage dracu’-n poartă cu orice parte a corpului, că ăsta-i scopul vizitei, până la urmă. Nu le-a ieșit deloc argentinienilor, care n-au un Viorel Moldovan sau măcar un amărât de Inzaghi care să bage capu’-n ghetele păroșilor de islandezi. Care, spre oroarea brazilienilor, au venit la meci fără să se epileze pe picioare.
Embed from Getty Images
E la fel de adevărat că Sampaoli, selecționerul Argentinei, un tip care seamănă din ce în ce mai mult cu băieții de care te ferești la târgul auto pentru că-i clar că-ți vând răngi, avea soluția pentru a decoji o apărare ca a Islandei. Doar că Mauro Icardi, obișnuit cu nucile tari din campionatul Italiei, acolo unde a fost golgheter anul ăsta, a căzut la numărătoarea lui Sampaoli și nu era pe bancă, ci probabil prin Maldive, unde suge un ananas la ora la care scriem aceste rânduri. Așa-i când zbori într-un singur motor, dar uiți să alimentezi.
Era să uit, că m-am luat cu altele: au marcat Aguero (19, VIDEO) și un islandez (23, VIDEO). Oricare, că oricum p-ăia îi cheamă la fel, fiind o idee mai mulți decât în Cluj. Fabuloși oameni.
Embed from Getty Images
Franța – Australia 2-1
Băi, și ce mai râdeau toți de Franța și de cât s-au chinuit cocoșeii cu căngureii. Păi până la urmă, văzând cum au crăpat navele de război ale greilor, concluzionăm că Franța e una dintre puținele favorite care au reușit să se ridice la înălțimea evenimentului. Nu ca organizatorii de la Roland Garros. Dar nu mai deschidem criptele, că până la urmă s-a câștigat frumos acolo.
Embed from Getty Images
E adevărat că francezii, prin tradiție mitomani și conservatori deopotrivă, au avut nevoie de tehnologia de ultimă oră ca să învingă Australia. Altfel spus, Franța era caz de scandal fără arbitrajul video care i-a pus mingea la penalty lui Griezmann și fără camerele care filmează linia porții de-i sare smalțul și care au anunțat arbitrul că-i gol când Pogba și un australian necăjit au decis să conlucreze la golul victoriei Franței. Dar așa-s ăștia: au inventat pendulul, maioneza și conservele, deci au știut să se descurce fix când trebuia pentru ca viitorul să nu-i ia pe nepregătite.
Embed from Getty Images
N-ai voie să ratezi până la următoarea cronică:
Luni, 18 iunie
Belgia – Panama (18:00)
Tunisia – Anglia (21:00)
Marți, 19 iunie
Polonia – Senegal (18:00)
Rusia – Egipt (21:00)
Miercuri, 20 iunie
Portugalia – Maroc (15:00)
Spania – Iran (21:00)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
