Trebuie să fiu sincer cu voi până la capăt. A fost foarte greu să găsesc titlul cronicii finalei. De fapt, titlul e cel mai greu lucru de găsit în toate cronicile, că nu trebuie doar să te facă să râzi, ci și să-ți deschidă supapa aia din creier care te face să zici “Aha! Da, bă, bun! Nu mi-ar fi trecut prin cap că Meșter poate fi chiar atât de idiot!”. Nu ne iese întotdeauna, pentru că defectul cronicilor de sport e că trebuie scrie atunci, pe loc, la cald – uneori chiar la foarte cald, la fierbinte, la încins pe alocuri, așa că e greu să fii și rapid, și spiritual în același timp.
Așadar, în funcție de minutul finalei, titlul cronicii ăsteia s-a schimbat sănătos după cantitatea de bale care au curs pe Sena, iar din înșiruirea asta vei înțelege perfect desfășurarea meciului. Am început cu un radical “Manglez les Bleus” după primul gol câștigat de Franța ca la Război, adică cu ajutor de la ăia de peste Ocean. După al doilea gol al francezilor, titlul cronicii devenise “Norococoșii Galici”, pentru că e perfect când ți-o faci cu mâna ta, dar e și mai bine dacă ți-o face altcineva cu o mână terță. Ulterior, spre final de meci, când devenise clar că la patru goluri ale Franței nu prea se potrivesc flașnetele astea, am mers pe ceva neutru și elegant: “Cocoșii Galić”.
Embed from Getty Images
Iar după ce croații au marcat al doilea lor gol și s-a ajuns la 4-2 pentru Franța, am pus mâna pe topor și, în depresiune de inspirație, am întrebat lumea adunată pe Facebook, acolo unde râdem despre sport și mașini până ne iau jandarmii. Mi s-a răspuns cu cel mai bun titlu dintre toate câte puteau exista: “Cicatrić”. Sunt atâtea nuanțe și valențe în cuvântul ăsta scris fix așa după finala de azi, încât îmi vine să vărs 3,5 lacrimi când mă gândesc la toate. Dar nu plâng, că ultima dată când am făcut-o după un meci de fotbal aveam 10 ani și ai noștri tocmai scărmănaseră bostanul cu Suedia la Mondialul din SUA, deci ar fi păcat să consum niște lacrimi tocmai cu croații, care la nevoie se pot izola de durere pe alea 1000 de insule ca să înoate în apă turcoaz.
Cu treaba asta-n minte, să-i dăm la coaste.
Cronicile de la Campionatul Mondial din Rusia ți-au fost oferite de:
Începem cu finalul, că oricum știți deja rezultatul, n-are rost să vă țin legați cum ne țineau ăia care comentau Champions League înainte să se inventeze aplicațiile de scoruri live. Franța este echipa care a meritat cel mai mult Cupa Mondială anul ăsta.
Hop, stați așa, nu ridicați glasul. Ăsta e adevărul, degeaba încercăm să ne ascundem după falangă.
În primul rând, e singura echipă care n-a pierdut niciun meci. Nici pe bune, nici strategic, ca știm-noi-cine, nici întâmplător, nici din cauza arbitrului, nici din cauza meteoritului Krasnojarsk, nici pentru că mie nu mi-a ieșit omleta azi dimineață. Oamenii și-au văzut de treabă și au călărit elegant și fără să lase răni deschise tot ce se putea călări, aplecându-se peste gard fix atât cât a trebuit pentru a le vira câte-un upercut final și sângeros echipelor de care-au dat pe cărare.
Embed from Getty Images
Și au dat, că ăsta e alt argument sănătos. N-au jucat cu selecționata satelor băltite în palincă, cu naționala gravizilor și cu echipa inspectoratului general de poliție din Groenlanda. Oamenii au închis ochii, au apăsat pe accelerație și au intrat prin toate zidurile posibile. C-au fost pereții din polistiren ridicați de Australia și Peru în grupe, c-au fost cărămidăria argentiniană, bolțăria uruguayană, ciocolateria belgiană sau pătrățăria croată, băieții n-au avut jenă și fițe, introducându-și elegant și definitiv membrele inferioare pe rând în toate Baloanele de Aur pregătite și preanunțate: de la Messi la Cavani la Hazard la Modrić. Practic, francezii i-au ratat doar pe Cristi și pe Sergiu din lista balaurilor. Dar noi suntem inteligenți, nu suntem ca haterii Simonei Halep, să-i acuzăm pe francezi pentru că ăilalți n-au fost în stare să stea în picioare la prima bătaie a vântului.
Alt argument: francezii n-au avut nevoie în niciun meci de prelungiri, penalty-uri, prelungiri la penalty-uri și alte trageri speciale Noroc și 6/49 pentru a ajunge pe vârf de munte. Au primit un brânci din partea arbitrilor din finală fix când ardea coada cocoșului – vorbim și despre momentul ăsta imediat, stați liniștiți, povestea nu-i numai despre lapte, miere și croissante – dar restul turneului s-a scurs lin și sănătos în direcția lor. Fără ca francezii să pară vreodată în pericol evident de electrocutare.
Embed from Getty Images
Dar cel mai bun argument pentru demonstrația asta e faptul că francezii și-au câștigat meciurile jucând în 10, din moment ce fratele Giroud s-a trezit la final de turneu cu cupa-n brațe și medalia la gât, deși n-a reușit să tragă măcar o dată pe poartă în cele 7 meciuri în care a jucat titular pe postul de vârf de atac al echipei campioane mondiale. Inspirat probabil din disparițiile fantastice ale la fel de francezului Benzema în meciurile Realului, Giroud a dus toată povestea asta la nivelul maxim de absurditate tehnico-tactică.
Într-o echipă care a marcat de 14 ori la Mondialul din Rusia, Olivier pânză de velier a reușit să se remarce în felul următor: o pasă de gol și-un galben. În rest, dacă sunteți cumva tipul ăla de analiști care calculează fanta de lumină și spațiile create, sunați la Thierry Henry și spuneți-i la ce cifre a ajuns titularul postului de vârf de atac din Naționala Franței. Săracu’ Dembele, care a încălzit banca de rezerve tot turneul, nici măcar n-are ce să mai zică acum, dacă Franța a câștigat Mondialul. Da’ totuși, cineva ar trebui să-i umble pe la circuite lui Giroud, că-i păcat de echipa asta să bage în teren un jucător care ar avea fix aceleași cifre și dacă ar fi fost în comă în cantonamentul ălora de la Chelsea în ultima lună.
Embed from Getty Images
Acestea fiind spuse, să revenim la motivul pentru care ne-am adunat aici. Finala Mondialului, fraților. Meciul pentru care trăiesc jucătorii de fotbal între salariile hidoase de la echipele de club.
Și să vorbim câte ceva despre Croația, că săracii n-au prins decât vreo trei apropouri în cronica asta până acum, chiar dacă deja am ajuns să umplem două cărți cu povestea finalei. Aflați pentru prima și probabil ultima dată în finala unui Campionat Mondial, acolo unde de obicei vedem cum cântă la mandolină echipe cu ceva mai mult pedigree, croații au avut un mare avantaj în meciul de azi: au fost susținuți de toată lumea. Și când zicem “toată lumea”, ne referim la toți cei 7.6 miliarde de locuitori ai Planetei, minus cei 67 de milioane de francezi, deși n-am prea băga mâna-n foc pentru toți ăștia.
Embed from Getty Images
Și așa, cu globul pe spinare ca un personaj legendar și cu Modrić cu Ballon d’Or-ul în spinare ca alte două personaje de epocă recentă ceva mai reale, Croația a început meciul cu Franța fără să dea semne că se simte challenger-ul în finală. Încălțați cu ghetele alea bune de duminică, păstrate până acum în fund de șifonier, croații au intrat pe teren lansați și au aruncat ancora în careul francezilor, unde au pasat ca-ntr-un meci de handbal fără interi care să-și ia verticalizarea-n dinți și să dea la poartă. Așa ne-am petrecut copilăria finalei, cu echipa Franței împăturită și îndesată în tocul ușii ca să nu intre curentul. Dacă ți-aș fi spus după primul sfert de oră că francezii vor da azi 4 goluri, ai fi chemat salvarea: “Luați-l p-ăsta de-aici, scrie cronici degeaba de patru ani încoace”.
Embed from Getty Images
Meciul s-a schimbat însă radical în momentul în care Griezmann a găsit momentul perfect să-i treacă mingea printre craci arbitrului argentinian Nestor Pitana, pe care l-a păcălit sărind ca delfinul prin cerc la o fază aparent inofensivă pe la 30 de metri de poarta croaților (VIDEO). Atât de inofensivă, că nici croații n-au prea făcut gură. La câte războaie i-au fript pe-ăștia pe brațe în ultimii 30 de ani, ce mai contează o simulare obosită a unui francez? Oricum, cert e că nu degeaba Griezmann rimează cu Klinsmann.
Lovitură liberă, deci. Bate Griezmann, mingea se îndreaptă spre grămada dezordonată din careu, e atinsă cu scăfârlia de unul dintre malacii strânși la șezătoare pe-acolo și plutește în vinclul porții (VIDEO). Era 1-0 pentru Franța, da’ nimeni nu știa cine-a marcat, pentru că de bucurat se bucurau vreo 8 francezi, iar de întristat erau triști vreo patru milioane de croați. Încep reluările, slowmotion-urile, superslowmotion-urile, iar faptul că golul a fost marcat de amețitul de Mandzukić, care a-nvățat el că pe teren intră ca să dea cu capul indiferent de situație, e factor secund pe lângă faptul că Pogba era probabil în offside. (VIDEO).
Embed from Getty Images
Dar stați, fraților, liniștiți, doar avem VAR, Sfântul Imaculat Arbitru Video. Tehnologia salvează fotbalul, se va face în sfârșit dreptate în lumea asta plină de parcagii și de abuzuri în serviciu. Păi nu?
Păi nu. Pe dracu’.
Acum, avem două variante de lucru: ori băieții din buncărul ăla cu 800 de monitoare pe pereți or fi fost la baie după ce-au mâncat croissante expirate așezate strategic de Macron la intrare, ori atârnau beți mangă pe sub mese, luați prin surprindere de faptul că vodca rusească nu-i ca vodca spaniolă, să poți să bei 6 litri doar ca să-ți faci curaj. Cert e că nimeni n-a fluierat de intrare, nimeni n-a ridicat degetul ca să iasă la tablă, iar asta a însemnat că Franța tocmai a marcat în finala Mondialului dintr-o fază în care a fost ajutată clar la fault și discutabil la offside, deși toate camerele erau îndreptate spre teren. Dacă nu vi se pare ceva flagrant, e pentru că sunteți căliți de vreo doi ani în regim intern cu abordarea asta. Așa că după mâna lui Dumnezeu a apărut Pitana lui Dumnezeu, care stoarce o nestoarsă în finală de Mondial, recitând din Topîrceanu când Manduzkic i-a sărit la beregată ca să-i ceară drepturile. “Ce-ai cu noi, bă, pentru ce să dăm cu VAR?”
Embed from Getty Images
Dar stați liniștiți la locurile voastre, prieteni. Cocoșați de un gol după un fault care n-a fost nici gol, nici fault, croații au apelat la soluția de rezervă, care implică un masaj și mai adânc la intercostali. Au călărit croații apărarea franceză vreo 10 minute fără ca albaștrii să iasă din 30 de metri, de-și cerea Mbappe schimbarea: “Mister, e ok dacă fac niște sprinturi fără minge pe dreapta? Că dacă aștept să-mi paseze ăștia din spate, mi-e că-mi dau în sfârșit tuleiele”.
A fost nevoie de stângul lui Perisić pentru ca meciul să reînceapă de unde l-am lăsat. La o fază în care nici croaților nu le-a prea venit să scape de minge, nici francezilor s-o bubuie în stratosferă, Ivan și-a amintit că după nume ar trebui să se simtă ca acasă și, după ce l-a-nvârtit pe Kante ca pe clătită a scofâlcit o bastârcă cu stângul pe care a scris, elegant: “Așa se marchează într-o finală de Mondial. Suckers!” (VIDEO).
Embed from Getty Images
Și s-a dus fratele Perisić să se bucure cu galeria și cu colegii. Și a ridicat mâinile spre zei a mulțumire, că nu nimerești în fiecare zi ditai șnițelul fix în finala Campionatului Mondial, acolo unde pescuiesc toți versații jucători cu dare de gleznă cărora să le înmulțească salariile. Doar că Ivan al nostru a uitat că meciul continuă și, la o centrare aparent ușor tratabilă cu aspirină și-o dușcă de coniac, a agățat cu mâna bucuriei mingea în careu. Penalty clar pe care Pitana nu l-a văzut (VIDEO).
Embed from Getty Images
Dar știți cine l-a văzut în schimb? Bineînțeles: feciorii din cămara cu monitoare, care și-au revenit între timp după pântecăraie și s-au pus pe judecat fazele la milimetru, cum au aflat ei că se face. Moral, puteau s-o dea pe-aia cu “Hai, bă frațujilor, marș la supa de ceapă, că oricum ați dat deja un gol fără să dați vreun șut pe poartă. Ce-i aici, Campionatul Mondial de S’il vous plaît monsieur?”. Dar nu, oamenii au coloană vertebrală de la minutul 35 încolo, așa că au decis să facă ce scrie la manual. Penalty, deci. Bătut de Griezmann, marcat de Griezmann, sărbătorit de Griezmann cu celebrul lui dans descentrat pe care, de data asta, nu l-a simulat (VIDEO).
Embed from Getty Images
Pauză. Arbitrii se duc spre vestiare. “Nestore, vedeți că le-ați dat francezilor un gol care n-a fost, dar în compensație l-ați ajutat pe Subasić, portarul croat, să devină erou dacă apăra penalty-ul ăla. Nu l-a apărat, ghinionul lui, cum ar zice nemții”, i-a scris soția lui Pitana pe Whatsapp. Văzând mesajul, argentinianul i-a luat pe ăia din camera VAR la ștangă:
– Băieți, Lionelul Propășit aici, recepționați? Ce dracu’ faceți acolo, bă, de-aia sunteți 100, să nu vedeți simulările și offside-urile la fazele de gol?
– Roger, recepție, Cârtița Chamois aici. N-a fost, dom’ne, niciun offside, Perisić a fost în poziție corectă.
– Nu, bă amețiților, la primul gol al Franței.
Pauză de 30 de secunde.
– Roger, o secundă, că nu înțelegem. Păi nu-i 1-1? Cum adică PRIMUL gol al Franței?
Văzând tovarășul Pitana că n-are cu cine, și-a scos casca din ureche și-a decis să nu se mai bazeze pe bolțarii din cameră și să arbitreze ca la el în Argentina, cu ce găsește prin vestiar. Așa că gata, aveți și explicația pe surse pentru faptul că nu s-a mai folosit deloc VAR-ul în a doua repriză a finalei.
Embed from Getty Images
Bine, nu c-ar fi fost nevoie. Deși le-au dat croaților impresia că suferă adânc după ce-au primit gratis golul ăla din prima repriză, francezii au trimis Croația la culcare prin Pogba și Mbappé, care au hăituit apărarea croată pe contraatac când au avut ocazia până când s-au prins că cel mai simplu mod de a-i scărpina decisiv pe splină e să tragă la poartă. Primul a fost Pogba, care a plasat un stâng ochit ca la darts pe lângă Subasic după o fază în care Mbappé i-a tocit ghetele lui Strinic pe partea dreaptă (VIDEO). N-au trecut 6 minute și a fost rândul lui Kylian să bată cuie în calendar, intrând în istorie ca primul jucător sub 20 de ani care marchează într-o finală de Cupă Mondială după Pélé, un tip din Brazilia cunoscut în special pentru că nu-i ies pronosticurile. Și ce gol, fraților: tipul ăla de șut din scurt căruia mulți îi deprind secretele după o carieră întreagă, dar pe care puștiulică pare că-l are în ADN de la naștere (VIDEO).
Embed from Getty Images
Era deci 4-1 pentru Franța, un rezultat cumva nedrept având în vedere faptul că mingea a tocit până atunci gazonul din fața careului francez cum se tocește terenul la Wimbledon spre finalul competiției. Așa că Croația a reluat posesia stearpă, încercând să găsească vreo crăpătură în coaja pâinii.
După ce devenise primul jucător din istorie care-și dă autogol în finala unui Mondial, Mandzukic a marcat pentru 4-2 la o Kariusă executată de Hugo Lloris. Nu știm cu cine învață cursuri de comunicare de criză portarii care apără în campionatul Angliei, dar ar face bine să schimbe profesorul, că-i senil. La o fază care părea moartă-n coteț, lui Lloris i-a secretat glanda endocrină prea mult Zidane în sânge și a încercat să-l dribleze pe Mandzukic. Mario e însă taur versat și a marcat cel mai ușor gol din carieră (VIDEO). Ok, poate al doilea cel mai ușor gol din carieră după cel de la 1-0, în care practic n-a făcut decât să sară ca la concert, fără vreo utilitate clară a gestului.
Embed from Getty Images
Rămăseseră 21 de minute în care Croația să caute egalarea. Doar că francezii au pus pătura pe claviatură și, indiferent de cât de mult și-ar fi dorit Modric și Rakitic să bage un Chopin, un Liszt, un Schumann, ceva de suflet, din corzi ieșeau doar doine de jale. Așa că în restul timpului francezii au ferecat poarta, au ieșit în bătătură la povești și i-au întâmpinat pe oaspeți cu o atmosferă relaxată și deloc ofertantă din punctul de vedere al concentrării. Așa s-a și terminat: 4-2 pentru Franța. Un meci care ne-a dovedit tuturor, încă o dată, că posesia e bună, dar nu-ți bagă-n traistă. Și că francezii au câștigat meciul ăsta șprițuind pedala de accelerație de fix atâtea ori de câte a fost nevoie. Și că dacă croații aveau inspirația de a mai da 7 goluri, nu era absolut nicio problemă ca ei să bage 8. Eventual în minutele de prelungiri. Cu Giroud în teren, bineînțeles.
Embed from Getty Images
Franța e noua campioană mondială, deci, o reparație morală pe care fotbalul o face după ce francezii au pierdut finala Europeanului de acum doi ani contra unei Portugalii care a jucat fotbal vreo 12 minute în tot turneul ăla. Iar odată cu trofeul ăsta avem noi dubii legate de Balonul de Aur: să fie Griezmann, care a luat Cupa Mondială și Europa League? Să fie Modric, care a luat Champions League și trofeul oferit celui mai bun jucător al turneului final? Să fie Varane, care la 25 de ani a câștigat toate trofeele lumii, de-i lipsește doar trofeul din Liga 1 pentru a fi un fotbalist complet? Să fie Mbappe, care are 19 ani și probabil că va distruge psihic vreo 3-4 generații de fundași stânga până se va retrage în glorie prin 2032? Sau să fie Messi sau Cristiano Ronaldo, care au trecut prin Rusia ca TGV-ul prin halta Tiha Bârgăului?
Orice-ar fi, noi suntem fericiți că am fost aici să vă spunem povestea Mondialului în cronicile astea complet sărite de pe fix cu care ați fost îndeajuns de inconștienți să vă pierdeți timpul între meciuri. Vă mulțumim pentru prezență și ne revedem în Champions League. Tradițional, echilibrat, din nou exagerat de neutri, așa cum ne știți. Hai Islanda!
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
