În caz că ați lipsit în ultima lună, vă aduc la cunoștință că de ceva vreme Televiziunea Română transmite festivalul Miță Stoichiță și prietenii săi. Ziua de marți, 10 iulie, a fost dedicată francacofoniei, așa că totul s-a tradus într-un meci de fotbal între Franța și Belgia, jumătate de finală de Campionat Mondial, un fel de România – Republica Moldova, numai că între țări civilizate.
Permiteți-mi să încep acest text, ce se dorește a fi unul ușor, de vară, cu un scurt deja-vu. Sunt puștan și intru în sufragerie, iar pe masa pe care de obicei luăm cina văd întinse toate cărțile dintr-un pachet. Cincizeci și două. Maică-mea, cu bărbia în podul palmei, mută câte una dintr-o parte într-alta la o vreme. Aflu că totul se numește ”Pasiența lui Napoleon”.
Dacă Napoleon a mai jucat pe partea noastră din când în când, iar în seara asta a și câștigat cu 1-0, pentru pasiență ne trebuie dicționar: PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe.
Ei, și în cazul meciului Franța – Belgia tot pe Hazard s-a bazat toată lumea, numai că dorința n-a îndeplinit-o nimeni. Pentru că Hazard a fost singurul testicul din găleata udă a Belgiei, iar cu toții știm că pentru primăvară e nevoie de mai mult. Lukaku n-a reușit nimic între fundașii de la Real Madrid și Barcelona, De Bruyne a morcovit-o, iar Fellaini e Fellaini, nu trebuie decât să te uiți la el și înțelegi.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Franța – Belgia 1-0
Încă de la start a mirosit mucegai nobil: Belgienii, cu 10 dintre cei 11 titulari din echipe de top ale campionatului englez, dominau gălăgios, ca niște câini care latră din tot stomacul până când te repezi spre ei. Dacă împotriva brazilienilor cei suavi și degrabă vărsători de vopsea în păr tactica asta a mers, cu francezii n-a mai funcționat, că-s oameni serioși. Iar cel mai serios e portarul Lloris, care în minutul 22 a scos un gol belgian cu potențial după ce Alderweireld a șutat din întoarcere de la 12 metri. Nici celălalt gardien de but n-a fost vreun lache, iar pătrunderea crețului Pavard din minutul 39 nu s-a lăsat decât cu un corner după ce Courtois l-a blocat cu o tibie bine poziționată în dreptul șutului.
Embed from Getty Images
Ca să nu intre vreunul dintre noi la pauză cu un fals sentiment juvenil, vreau să vă aduc la cunoștință anul nașterii lui Mbappé, atacant francez: 1998. Exact. Trimiteam vederi la PRO TV pentru un miliard de lei, îl votam pe Emil Constantinescu și așteptam americanii, în timp ce-n Franța se năștea supersonicul ăsta de băiat care face fundașii să pară că stau. Asta-i viața: câinii latră, Mbappé crește.
Embed from Getty Images
În a doua repriză s-a ieșit pe gazon cu porțile invers. Belgia a realizat brusc că cele două goluri împotriva Braziliei nu se pun și-n meciul ăsta, iar Umtiti că vacanța începe doar de luni încolo. Corner francez la prima bară, cap de lângă Fellaini, 1-0. Singurul francez care nu s-a bucurat a fost Thierry Henry, care după ce s-a rezolvat ca fotbalist la francezi, acum primește salariu de la belgieni ca să-i învețe cu bășica.
A venit minutul 56, în care același băiat francez născut în 1998 a ieșit din Matrix inventând un un-doi între piciorul drept și cel stâng, ambele ale lui, cu pasă decisivă către Olivier Giroud, zis și creionul fără mină. Faza aceasta va rămâne în referințele carierei abia începute de Mbappé și nu face decât să deruleze și mai departe covorul roșu pe care va merge de-a lungul anilor.
Embed from Getty Images
Băi, și ce s-au mai zbătut ciocolatierii în ultima jumătate de oră! Centra Mertens ca Adi Popa pe anabolizante. Hazard oprea contraatacuri luând galben, ca ciomăgarii. Lukaku se ruga să-i dea Sfântul Gol talentul lui Edy Gnohéré. O nebunie. Au riscat belgienii atât de mult, încât în minutul 80 l-au scos de pe teren până și pe Fellaini, acest Șoavă vestic la care autobuzele ajung la timp. Câteva zeci de secunde mai târziu a venit și șutul bombă al lui Witsel. Un șut bombă care de fapt n-a prea fost bombă și nici cine-știe-ce șut, zise Lloris, în timp ce închidea definitiv catastiful.
Embed from Getty Images
Spre final, când arbitrul a anunțat 6 minute de prelungiri, Mbappe a trecut la munca de jos, punând în practică cursurile școlii Cârțu la materia Trasul de timp. S-au enervat belgienii pe puști de erau să mi ți-l bată, iar internetul a început să țipe că n-a făcut încă 20 de ani și și-a luat-o-n cap. Noi înțelegem ambele părți, mai ales că, dacă era ca ai noștri să fie nevoiți să tragă de timp ca să se califice în finală de Mondial, după vreo 20 de minute nu se mai găseau mingi cu care să se joace, că erau aruncate toate în gârlele din apropiere.
Embed from Getty Images
Una peste alta, a câștigat țara mai mare și mai hexagonală, așa cum toate casele de pariuri știau dinainte. N-au belgienii ciocolată câtă brânză pot mânca francezii și nici Bruxelles-ul doamnei Dăncilă politicieni de rangul lui Macron. Președinte francez care-a urmărit meciul din tribună, alături de Gianni Infantino, pilotul avionului FIFA și un băiat care la Mondialul ăsta a mâncat merdenele cu mai mulți șefi de Stat decât au trecut vreodată prin România.
Embed from Getty Images
Per total a fost un meci ceiuț, sufocat de miză, între două țari care s-au mai întâlnit între ele de 73 de ori de la începutul fotbalului încoace. Și, până la urmă, ce așteptări să ai de la o zi de marți în care toată lumea e-n vacanță iar cea mai mare știre din fotbal e că Ronaldo Cristian a cumpărat clubul Juventus?
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
În următoarea cronică vei citi despre:
Miercuri, 11 iulie
Croația – Anglia (21:00)
Toma Nicolau este un fel de Mircea Meșter, doar că-i moldovean, un pic mai suplu și n-are permis. A jucat 15 ani fotbal de performanță și a reușit să adune în acest timp 400 de milioane de euro în bani de Monopoly. De 8 ani e blogger de sport și organizează Bloggers Lan Party, motiv pentru care își continuă cariera de jucător de fotbal în format electronic.
